cum au invins nemtii legile lui Murphy

"Indiferent la care rand te vei aseza la casa, celelalte vor merge mai repede!"- Murphy

CFRul lor, rush hour (cand pleaca lumea de la serviciu si are timp sa sacaie functionari)... vreau sa-mi cumpar un bilet pentru Munchen. 11 case in total, numai 2 in pauza. sala plina de lume. Un dude in uniforma te indreapta spre o cutie magica, prevazuta cu un buton rosu. e atat de palpitant. apas si iese o hartiuta cu un numar. Imi ridic privirea catre cele 4 monitoare. Ultimul numar extras este 539. Pe hartia mea scrie 556. Daca as fi fost inginer, as fi calculat timpul relativ peste care voi vorbi cu o functionara frustrata, dar nu sunt, asa ca incep sa observ lumea.

Asta faci, de obicei, la coada. Te uiti in cosul omului, iti dai cu parerea asupra stilului de viata, statutului social... apoi te enervezi ca ala din spate te impunge cu umbrela sau incerci sa scoti capul din ambuscada, pentru o gura de aer. Despre asta vorbeste Murphy... si despre faptul ca in stanga, carucioarele pline ochi par sa ajunga mai repede in partea cealalta decat cele trei-patru cosuri de mana pe care le-ai estimat cand ai luat decizia.

Dar ce poti sa faci cand nu ai cu cine compara, de fapt, nu stii exact cine e inaintea ta?? Pe monitoare se schimba numere si clientii sunt distribuiti in functie de disponibilitatea functionarului. Nu ai nicio sansa sa iti alegi coada "mai usoara", fara "babi certareti", fara "etnici analfabeti"... GAta! am gasit preocupare... ma straduiesc sa ghicesc functionarul la care ajung.

Nu am succes. Ma postez in fata unei nemtoaice gigantice. Clar ma asteapta niste fete plictisite si o greata provocata de faptul ca nu vb germana. Surpriza! Vorbeste un "pic de engleza"- in fapt, imi pronunta cifrele cu accent britanic!!!- imi gaseste cea mai ieftina varianta (btw, nu e chiar mocca, dar pt mine si poloneza, dus-intors- 85 de euro... daca stau sa ma gandesc, Sibiu-Buc e cam 30 de euro/persoana, pret intreg). Imi printeaza biletul si imi marcheaza orele si datele. Apoi imi ureaza drum bun si imi multumeste ca imi sui fundul in trenul lor.

Comparand asta cu moacele acre ale ceferistelor noastre(pentru cunoscatori, nu pot sa nu o mentionez aici pe Mareana de la Arad), care nici restul de 50de bani nu ti-l mai dau, nici macar sub forma de bomboane, zahar vanilat, sau suruburi... cred ca CFRul lor ruleaza!

nemti:1, Murphy:0... dar meciul nu e nici la jumatate!