despre Munchen si patria biciclistilor

Am ramas datoare cu impresii din Munchen, unde am fost de Pastele catolic... asa ca fac un efort de memorie si va spun ca a fost TORID...

prima impresie, din masina, pe drumul cel mai scurt intre gara si adapostul temporar, a fost ca ma aflu intr-un oras comunist, cu blocuri inalte, magazine parasite la parter, vitrine prafuite si betivani ratati la colt de strada.. apoi am mers in centru si mi-am schimbat parerea!

de la cladiri istorice, catedrale si parcuri rasletite, la o primarie care te tine cu ochii in soare pret de cateva minute, Munchen iti ia ceva timp sa-i descoperi comorile..

transportul in comun e la fel de bine pus la punct ca si in Stuttgart si desi e un pic mai scump, variantele de tarifare sunt mai flexibile. turistii sunt, evident, defavorizati, dar asta e turismul...

localnicii de orice varsta, sex, orientare sexuala sau statut social, circula pe bicicleta. sunt atat de multi, ca soferii le dau prioritate mai tot timpul, ca sa nu mai zic de pietonii terorizati! am vazut si parcari pentru biciclete... cu mai multe etaje!!!

Vinerea Mare, la ei, este relativ libera, oricum, nu gasesti nimic deschis si poti muri de foame si de sete.. norocul vine cu musulmanii si asiaticii. traiasca kebap-ul cu tot cu maneaua din fundal, care te impinge in parc sa mananci civilizat pe iarba.

sezutul in iarba e o cultura aici. in duminica Pastelui, nemtii si-au scos paturicile, scaunelele... hainele! si s-au lafait in English Garden (un fel de Hyde Park cu berarii). Un cocktail ciudat de familii tinere si varstnice, studenti, pierde-vara si NUDISTI, fiecare aduland soarele in felul lui aparte. Si pentru ca vin dintr-o tara in care iarba este de admirat, nu de calcat, iar parcul este pentru cocalari si telefoanele lor performante, iar soarele este pretext pentru mici si bere, pentru mine cocktailul asta a venit cu un imens soc... o comuniune pasnica de oameni cu interese diferite, care se accepta tacit si isi vad de propriile bijuterii.. fara zgomote inutile, fara ochi holbati, in afara de ochii nostri estici si incuiati! un alt soc a fost sa vad surferi intr-o cascada artificiala amenajata pe rauletul lor, tot in parc.

Cultura bavareza e si ea foarte prezenta, si nu doar pentru turisti. Localnicii poarta de sarbatori lederhosen pe strada, beau bere si mananca wurst.

Apoi, seara, vezi o gramada de muzicieni care te plimba prin simfonii, iti salta inima si ti-o alina. daca vrei, ii rasplatesti, macar pentru pozele pe care le-ai facut... dar mai gasesti si conationali de-ai nostri, care incanta spiritul petrecaret al publicului de la terasa cu triluri de manea si cantece de jale, dar care te pun la plata chiar daca ai stat sa-i asculti sau ai stat in ciuda faptului ca-i auzeai...

Munchen a fost o experienta bavareza pe care as repeta-o, cu siguranta!