O clienta insista sa schimbe camera pe una cu 1,5 euro mai ieftina. Ma uit in buletin si citesc nationalitate scrisa cu litere mari: DEUTSCH. E adevarat, numele nu suna tocmai local, ba chiar insista sa adauge niste virgulite pe care numai tastatura turceasca le reuseste. Ni se plange ca trebuie sa economiseasca [1,5 euro] pentru ca e greu.
Isi pune portofelul Joop pe masa si zice: e fake. din Turcia! Gasesti orice la NOI... continua reclama. Francezul marocan se umfla si el: si in Maroc gasesti de toate... la preturi de nimic. Am gasit tricouri Lacoste cu crocodilul albastru... Clienta zambeste si isi ia un ton ironic: "ale NOASTRE sunt mai bune. nu gasesti greseli!" Francezul riposteaza si el deranjat...
Ma uit la amandoi si nu-mi vine sa cred ca sunt in Germania, in compania a doi cetani UE si ascult conversatia asta. Mai lipseste sa se bata in moschei construite din fondurile UE.
Am analizat de cateva luni, comportamentul colegului francez si am vorbit cu el despre originile familiei lui. Este nascut in Franta, la prima generatie si in ciuda faptului ca nu merge in fiecare an la bunica lui in Maroc, se simte in proportie de 50% marocan si e mandru de asta, in ghetourile Parisului. Nu a pus gura pe carne de porc (Pentru ca Mahomed le-a zis la un moment dat ca porcul poate sa te imbolnaveasca) dar consuma alcool in cantitati considerabile (probabil a lipsit de la sedinta despre alcool). Merge tarand un picior... ca un rapper american a carui limba nu o vorbeste, dar a carui muzica o asculta meditativ. Vorbeste exagerat de tare, in ciuda faptului ca nu am auzit din gura lui nici macar o propozitie inteligenta. Este mandru de ce a realizat in viata (sincer, are de ce... respira pe banii nemtilor, are prietena localnica, pe care o programeaza la vizite, toata lumea ii zambeste tolerant si, well, nu face nimic!) si este constient de dreptul sau de a locui aici, chiar daca vorbeste cateodata despre sentimentul de discriminare care-l incearca ori de cate ori este pus sa si munceasca.
Oare asta e integrarea minoritatilor?
Raspunsul devine din ce in ce mai complicat, spre seara, cand ne invita rock starul la o cafea, la el acasa. Il stim de mai bine de jumatate de an. Am fost la chefuri impreuna, am povestit, ba chiar poloneza l-a numit cel mai bun prieten de aici si a si innoptat la el. Totusi, astazi il cunoastem cu adevarat. Mama lui ne primeste cu bratele deschise, iar polonezei ii vorbeste in limba materna. Rock starul se inverzeste si ii ingheata un zambet tamp. Parintii lui sunt polonezi. Au venit aici cu 3 ani inainte sa se nasca el. Ne citeste socul de pe fata si incearca sa explice. Nu a spus decat atunci cand a fost intrebat (de exemplu, la primul job, unde ulterior a fost strigat Polonezu). Nu simte ca ar avea vreo legatura cu tara parintilor lui si nici nu a incercat sa invete limba. A considerat originea parintilor drept un mare dezavantaj in societatea in care a crescut si a preferat sa se considere "neamt" (chiar si atunci cand radeam ca in hostel poti sa-i numeri pe degete pe nemti).
Asta e integrarea minoritatilor care ni se da drept exemplu?
Isi pune portofelul Joop pe masa si zice: e fake. din Turcia! Gasesti orice la NOI... continua reclama. Francezul marocan se umfla si el: si in Maroc gasesti de toate... la preturi de nimic. Am gasit tricouri Lacoste cu crocodilul albastru... Clienta zambeste si isi ia un ton ironic: "ale NOASTRE sunt mai bune. nu gasesti greseli!" Francezul riposteaza si el deranjat...
Ma uit la amandoi si nu-mi vine sa cred ca sunt in Germania, in compania a doi cetani UE si ascult conversatia asta. Mai lipseste sa se bata in moschei construite din fondurile UE.
Am analizat de cateva luni, comportamentul colegului francez si am vorbit cu el despre originile familiei lui. Este nascut in Franta, la prima generatie si in ciuda faptului ca nu merge in fiecare an la bunica lui in Maroc, se simte in proportie de 50% marocan si e mandru de asta, in ghetourile Parisului. Nu a pus gura pe carne de porc (Pentru ca Mahomed le-a zis la un moment dat ca porcul poate sa te imbolnaveasca) dar consuma alcool in cantitati considerabile (probabil a lipsit de la sedinta despre alcool). Merge tarand un picior... ca un rapper american a carui limba nu o vorbeste, dar a carui muzica o asculta meditativ. Vorbeste exagerat de tare, in ciuda faptului ca nu am auzit din gura lui nici macar o propozitie inteligenta. Este mandru de ce a realizat in viata (sincer, are de ce... respira pe banii nemtilor, are prietena localnica, pe care o programeaza la vizite, toata lumea ii zambeste tolerant si, well, nu face nimic!) si este constient de dreptul sau de a locui aici, chiar daca vorbeste cateodata despre sentimentul de discriminare care-l incearca ori de cate ori este pus sa si munceasca.
Oare asta e integrarea minoritatilor?
Raspunsul devine din ce in ce mai complicat, spre seara, cand ne invita rock starul la o cafea, la el acasa. Il stim de mai bine de jumatate de an. Am fost la chefuri impreuna, am povestit, ba chiar poloneza l-a numit cel mai bun prieten de aici si a si innoptat la el. Totusi, astazi il cunoastem cu adevarat. Mama lui ne primeste cu bratele deschise, iar polonezei ii vorbeste in limba materna. Rock starul se inverzeste si ii ingheata un zambet tamp. Parintii lui sunt polonezi. Au venit aici cu 3 ani inainte sa se nasca el. Ne citeste socul de pe fata si incearca sa explice. Nu a spus decat atunci cand a fost intrebat (de exemplu, la primul job, unde ulterior a fost strigat Polonezu). Nu simte ca ar avea vreo legatura cu tara parintilor lui si nici nu a incercat sa invete limba. A considerat originea parintilor drept un mare dezavantaj in societatea in care a crescut si a preferat sa se considere "neamt" (chiar si atunci cand radeam ca in hostel poti sa-i numeri pe degete pe nemti).
Asta e integrarea minoritatilor care ni se da drept exemplu?
Postări
0 zi si tu ceva!:
Trimiteți un comentariu