cocalarus vitezomanus

Casa in care mi-am instalat bula de aproape o luna este pozitionata strategic pe artera folosita de tiruri ca Rocada, in lipsa mult asteptatei si descantatei centuri. Strategia consta intr-o curba [<<<] din'asta care imbraca bine cladirea cu un sens unic, asa incat tirul sa se rastoarne in partea opusa, adica in gardul deja incercat care delimiteaza un teren viran. Strada ar fi linistita si cateodata suspect de linistita, dar avand in vedere dementa soferilor, politia e aproape omniprezenta.

Asa m-am delectat ieri cu privelistea incantatoare a unor cocalari grupati intr-o honda rosie infipta bine-meritat in stalp. Avand in vedere ca specia asta nu a fost upgradata la statutul de homo sapiens, ci a ramas undeva in patru labe, sa-si admire zilnic propriile momite de aproape, as putea crede ca au si 7 vieti... 7 sanse sa-si dea seama cat de imbecili sunt.

Asadar, cocalarii nu mor, ca sunt prea prosti ca sa foloseasca la ceva dincolo de viata asta, in care isi asuma siguri roluri de conducere.

Cocalarus vitezomanus parea proaspat intrat in posesia carnetului si deloc afectat de situatia in care il gasise politia. Cel mai probabil s-a dus sa se imbete cu baetzii dupa. Masina au ridicat-o azi, probabil parintii [semnalmente: trening si ghete cu varf indoit, banii tinuti in chita albastruie si derulati deloc subtil in buzunarele celor de la tractari]. Si ca nesimtirea sa fie la nivelul neamului cocalaresc, ramasitele greu de lipit la loc, dar si mai greu de ocolit, le-au lasat in mijlocul drumului, ca doar nu se pretau ei la maturat.

Traiasca tara cocalarilor si iertata sa-mi fie greata cand ii vad!