despre sarbatori

Anul acesta nu am simtit nimic din spiritul Craciunului. Poate este vina mea ca nu l-am cautat mai bine. Dar mi-a fost imposibil, dupa drumuri repetate la Evidenta populatiei, pentru buletin, cozi interminabile in hypermarket sau aglomeratia mizerabila din piata, cand tot ce mai lipsea [sau nu] a fost microfonul infipt in ochi de televiziunea locala, interesata de preferintele pentru brazii de anul acesta...

De fapt, care spirit?
Ca daca este vorba de postul pe care duduile il tin ca sa intre in rochia de revelion; sau de zilele libere pe care ti le petreci facandu-ti nervi la cozile mentionate deja; sau de minunatiile gastronomice pentru care trudesti doua zile in continuu; sau de programul tv special care iti da sansa unica sa vezi din nou Home alone; sau poate este schimbul de cadouri care ar avea potential, daca nu ai gasi instinctiv o cale mai buna de a investi banii; sau este decorarea bradului pe care ai dat mai mult decat pe porc... si daca n-ai dat, are vecinul, pe care nu-l suporti, grija sa-ti demonstreze ca bradul lui este superior estetic, ca marime si implicit ca buget; aaa... este vorba depre colindatorii care te fac sa-ti ascuti aptitudinile ninja si sa-ti tii respiratia cand te uiti pe vizor; nu, nu, nu.. este vorba de Nasterea Domnului- sau stai, asta nu s-a dat in productie la chinezi, deci nu mai e de actualitate!

Mi-am regasit spiritul Craciunului!

inapoi

Nu este cel mai bun moment sa descriu sentimentele care ma incearca la intoarcere in tara... avand in vedere ca am aterizat in TImisoara si legatura la Craiova este amanata cu 3 ore...

Dar hai sa incerc:
pentru Hasan, pentru Hasan, pentru Hasan, cu dedicatie speciala: ma bucur ca am plecat de la schwabi. Sunt niste ciudati in cel mai negativ mod la care ma pot gandi... in organizatia in care am lucrat un an de zile, orice manifestatie festiva s-a organizat cu titlul de obligativitate si fara sentiment. La sfarsit am primit cadou de despartire chiar si fara strangerea de mana rigida de care m-am bucurat de ziua mea. Singura modalitate de apropiere pe care o puteam incerca fata de oamenii astia era barfa... si niciodata nu putea merge intr-un singur sens, deci foarte putin probabil sa te ai bine cu toti.

E un fenomen ciudat care circula si in cercurile de romani din zona asta. De dimineata m-am trezit in mijlocul lor la aeroport. Nu mi-a atras atentia faptul ca vorbesc germana si intre ei... ci mi-am dat seama ca si-au pierdut pornirile haiduce in momentul in care prin statie era chemat Mr. Mccoy si nimeni n-a schitat macar un zambet [in afara de mine... cred ca-mi trebuie mai mult de un an departe de casa]

pentru Adi si Sorin, cu alta dedicatie: mi-a placut orasul! e simpaticut, in ciuda modernizarii fortate de bombardamente [stiti la ce ma refer]... gasesti mai la tot pasul locuri din care sa admiri toata groapa centrala, panoramic... ai o gramada de chestii de facut, toate pe bani, ce-i drept... si bani multi, ca doar esti la schwabi... si ei are! :P dar ce e cel mai misto: esti la distante scute de orasele micute, cochete si nemtesti, care te poarta in timp pana in vremurile in care astia prosperau in mod organizat.

pentru mine, pentru mine, pentru mine, cu o palma dupa ceafa: data viitoare cand mi se ofera sansa sa plec, nu ma mai intoooooooooorc!

internetul te face mai destept

la 6 jumate am, duminica, alergam spre sediul consulatului Onorific al Romaniei, la Stuttgart, sa fiu sigura ca am facut tot posibilul sa nu-l vad pe Geoana cu casca in urechi 5 ani de zile...

pe la 6 pm, pe un w-lan mocca in Nurnberg, dadeam refresh la hotnews care updata rezultatele exit-pollurilor trustuite si imi dadeau lacrimile la gandul ca ma intorc in tara sa traiesc 5 ani de menstruatie semi-politica...

pe la 10 noaptea, m-a sunat un prieten sa-mi spuna ca avem o tara cu doi presedinti... intrucat in presa straina, din care imi traducea el, scria cum ambii candidati se bucura de victorie, ce-i drept din surse diferite.

azi m-am intors la netul meu de doi centi [care face tot cat doi bani, dar se lucreaza in alta valuta aici] si m-am distrat maximal pe site-ul catavencilor ! [btw, daca e subliniat, inseamna ca am pus linkul catre articolul care m-a facut sa rad... nu am adwords pe blog... nu traiesc din reclame... deocamdata :)]

si daca tot ne dam pe net, m-am uitat la cum a votat diaspora majoritar pe Base sau impotriva lui Geoana... si m-am gandit la cat de mare e coincidenta ca sursa de informare a diasporei e internetul... ala mai putin trustuit... ma rog, in Africa nu e atata net... de aia l-au votat pe Geoana 3 din cei 5 votanti... dar sa fim seriosi: cine se uita in gura antenelor in afara granitei?

si da: internetul te face mai destept, daca esti atat de inspirat sa inchizi televizorul! ;)

cu noaptea-n cap, duminica la vot!

Mi-e si rusine de cat timp n-am mai dat cu matura pe aici... s-au imbatat paienjenii, au facut scandal... dar uite: am impodobit de sezon!

cat despre motive, am fost plecata! am colindat prin estul Germaniei, ala care cica ne e frate de suferinta...

E drept, esticii se plang ca si noi... ca e saraci si n-are... ca sa le dea si lor statul ceva... dar e la fel de adevarat ca e an de criza si in est se vede foamea un pic mai mult ca in vest si sud si mult mai mult ca la noi... Salariile sunt mai mici, dar costurile sunt adaptate nivelului de trai! De la chirie, la o intrare intr-un muzeu, esticii nu sunt atat de presati economic, dar vor mai mult, pentru ca stiu ca se poate!

Am intrebat un neamt daca nu gaseste frustrant faptul ca dupa 8-9pm nu mai poti sa faci cumparaturi... iar duminica poti sa visezi sau sa vanezi o benzinarie daca ai uitat de paine. Mi-a raspuns ca i se pare natural si chiar nu i-ar conveni sa creasca pretul produselor numai pentru confortul de a face cumparaturi la orice ora. Am aflat, cu ocazia asta, de ce suntem noi in UE.

Am inteles, pe deasupra, de ce Germania de est este, la 20 de ani de la caderea zidului, la o jumatate de pas in spatele vestului. Nu e vorba de ajutorul primit din vest... este vorba de mentalitatea individuala.

Neamtul in est s-a desprins de mentalitatea colectiva si a inceput sa gandeasca singur. La noi, in schimb, gandesc trusturile media pentru noi... singurul nostru rol ramane sa preluam mesajul pasat, si sa-l inghitim recunoscatori ca stim cu cine sa votam acum!

Personal, simt mostenirea gandirii colective ca pe un handicap pe care il port dupa mine rusinata, desi aveam doar 4 ani la revolutie si ar fi trebuit sa am ceva imunitate la virus. Dar iata ca 20 de ani dupa, suntem tot un popor de oi care posteaza de 3 ori mai multe comentarii la articolele despre presedintele bataus, decat la articolasul despre nou propusul comisar roman adevarat pe care il admira toata UE, mai putin conationalii.
Uite pentru asta o sa ma trezesc duminica, cu noaptea-n cap, sa pun stampiila contra unui viitor trecut rosu!

cum au lasat-o tiganii desculta si pe Madonna

Urmand exemplul lui Obama, Madonna isi asterne cu grija propriul presulet rosu care s-o calauzeasca pana la Nobelul pacifist. Si ca o sfanta incontestabila s-a gandit sa paseaca incaltata doar in tatuaje, ca asa a vazut pe Discovery ca umbla copiii africani. Propria campanie de auto-nominalizare la ravnitul premiu o face de mana, in pauzele dintre cantari, de doua ori pe zi, dupa gargara traditionala cu ou de bibilica domesticita. Ecologista lu' tata! sa nu cumva sa mai consume doi kilobitzi pe laptop, ca si-asa isi musca buza pentru kilele de lumini puse special in dunga, sa nu i se vada ridurile si celulita cand se craceste pe scena.

A ajuns prin august la capitolul strategie si si-a propus sa profite de spontaneitate. Asa ca in timp ce se cracea prin capitala Rromaniei, Budapesta, a zis sa arunce pastila cu tiganii. Ca pe aeroport in Londra a induiosat-o un puradel cu ochii mari care a intrebat-o daca nu-l ia si pe el in formatie, sa-i tina de palarie prin fata scenei si sa faca fifti-fifti ciubucu'!

Suprinzator, romanii au primit-o cu urale. Ce spectaculoasa este aceasta diferenta culturala care coloreaza Europa- de exemplu, la ea acasa, uralele romanilor ar fi fost interpretate negativ... dar iata cum ai mereu ceva de invatat despre cei de langa tine!

Inventivi si spontani romanii astia! Cand le-a zis ca e bine sa faca si ei ceva pentru tigani, cineva a si aruncat cu un pantof pe scena! Minunata idee! Facem licitatie de pantofi! Facem bani si ii dam pe strada la puradei, sa are si Mertzanu lu bulibasa ce consuma!

Asa ca data viitoare cand te duci in targ si tipa piranda dupa tine sa-ti vanda sandalele lu' Madonna, s-o crezi pe cuvant ca sunt "da Di(h)or"! Si sunt aia pe care trebuia sa-i poarte la Nobel, dar nu s-au potrivit la rochita sintetica made in Irak.

alcoolu' si socializarea la nemti

Cum spuneam... a fost Volksfest in Stuttgart. Am fost si eu cu poloneza, sa ne minunam in fata kitchiozitatii expandate de toamna (cand Stuttgartu' se da mai tare in bere si betivani decat Muenchenu'). Am fost cu niste localnici de la care n-am scos mai mult de un zambet fortat din februarie pana acum. Am intrat intr-unul dintre corturi si astia s-au suit direct pe banci! Banci Made in Germany, din rumegus de calitate nemteasca, sa tina cateva sute de kile saltarete! Si-am dansat si-am cantat [n-am inteles exact ce... dar ne-am bucurat]... iar daca ziceai don'soarei "o bere!" iti venea cu o galeata de-un litru pe care-o duceai cu doua maini pana la gura... nu se-ncurcau oamenii cu paharele de juma'!

Doua saptamani au curatat astia voma de pe trotuare... doua saptamani am avut nevoie de mp3 in tramvai, ca sa nu-i aud pe petrecareti cum comunica cu toti decibelii din dotare. In astea doua saptamani mi-am dat seama ca orasul nu e pregatit pentru un festival pentru betivi, dar betivii sunt creativi si gasesc intotdeauna o modalitate sa faca loc pentru mai multa bere- si daca nu sunt creativi, ii invata vezica! Jur ca nu mai stau jos in tramvai!

Sunt simpatici nemtii cand beau fara masura... isi dau drumul la ganduri si-ti spun in fata ca sunt cei mai destepti! E greu sa nu-i crezi, mai ales cand isi scuipa bila in boscheti un minut mai incolo. Unii se-mbraca traditional, sa nu cumva sa nu crezi ca sunt autentici!

Si doar cu o saptamana inainte a jucat Glasgow aici si s-a umplut orasul de fustite si s-a golit de whisky! Atunci nemtii se uitau urat la baietii rai, cu antrenament la tinut mancarea unde trebuie.

Mai e un pic pana la targul de Craciun cu vin fiert si scortisoara. Profit de liniste!

despre conspiratia conspiratiei

Am ascultat, fara sa vreau, o emisiune Guerrilla in care se primesc si telefoane. Enervant, avand in vedere ca ascult radio pentru muzica, exclusiv... lumd, insa, am fost chiar atenta la doua interventii care mi-au sters orice dor de tara.

Prima individa, greu incercata de proprii nervi, a solicitat sprijinul realizatorilor emisiunii pentru a elimina comunismul din lume. Ba chiar a insistat ca toti comunistii sa fie fierti intr-un cazan. Doar ce si-au tras saracii realizatori sufletul, ca a urmat un alt dud. Asta vroia sa ne spuna ca in 27 noiembrie Obama va confirma colaborarea cu extraterestrii. Si daca auzim vocea lui Dumnezeu, sa n-o ascultam, pentru ca este efectul unui mecanism pur stiintific pus la cale de comunistii rusi.

Oare paranoia aceasta nu este rezultatul unui mix de mesaje pe care nu stim cum sa-l mai digeram? Nu era mai bine cand aplaudam laureatii Nobel, fara sa citim printre randuri jocurile politice despre care nu stim destule cat sa fim siguri? Ne pierdem vremea cu scenarii care nici nu ne mai intereseaza. Cine a comandat revolutia? La ce ne ajuta asta, daca nu putem pedepsi jucatorii? Cine pe cine manipuleaza? La ce ne ajuta raspunsul daca oricum nu mai mergem la vot?

Am vazut nemtii in timpul campaniei electorale. Mancau floricele si beau bere in timpul dezbaterilor politice televizate. Si astia inca merg la vot! Ce-i drept, au mers direct de la Volksfest si pot sa jur ca nu am vazut o persoana cu ochii limpezi in ziua aia.

Daca nu las lumini aprinse prin casa, cu gandul la ursii polari, inseamna ca sunt manipulata de comunistii evrei care isi freaca palmele in spatele Greenpeace? Daca nu ma uit la antene, inseamna ca ma plateste Basescu?

Recunosc, m-a pus naiba [nume de cod] sa ma gandesc la asta... si m-a pus sa si scriu, ca poate se prinde cineva de conspiratie!

De ocazie speciala

Cand ai facut 13 ani te-ai gandit automat ca mai ai un pic pana la buletin... la 14 ai zis ca nu mai e mult pana ti se da voie sa gusti din placerile acoolului [vinovate, ce-i drept!]... cand te-au aruncat prietenii pe tavan si ti-au zis ca asa se face la maturitate, n-ai mai coborat de pe lustra pana pe la 22. De cand te-ai dat jos, ai inceput sa nu mai numeri... Ba chiar dupa 25 iti vine sa te urci la loc, dar e prea tarziu!

Pentru ca nu este o varsta de care sa te bucuri cu adevarat, eu zic sa te bucuri de zilele in care nu te gandesti la varsta pe care o ai :)

La multi ani, fratzine! Te pupa surioara ta draga!

Inglourious basterds

Trecand peste stereotipiile care ti se prind de retina in filmele lui Tarantino, am vazut in filmul asta o noua interpretare a razboiului nazist, una in care razi de ridicoulul situatiei, ca apoi sa ti se faca rusine ca ai indraznit sa razi de o istorie murdara.

Desi violenta exacerbata este la fel de ludica, nu ti se mai pare atat de artificiala si distantata ca in Reservoir Dogs, ci o pui in contextul istoric, ceea ce o face cu atat mai infricosatoare. Daca iti acorzi un minut, iti dai seama ca nu al doilea razboi mondial este tema, ci violenta in sine. Vezi scene pe care le-ai vazut in clipuri pe youtube, direct upload-ate din Irak; le vezi impletite cu scene pe care ti le-au povestit atatea alte filme despre nazisti. Poate cea mai socanta imagine este cea in care Hitler se amuza privind un film in care nazistii omoara oameni.

Italiana lui Brad PItt te da pe spate! Este una dintre scenele in care razi cu pofta de maretia americanilor, iar replica Dianei Kruger e genial de reala: "Is there any language you, Americans speak, other than English?".

Fain film!

cine pierde in razboiul kitchului?

O clienta insista sa schimbe camera pe una cu 1,5 euro mai ieftina. Ma uit in buletin si citesc nationalitate scrisa cu litere mari: DEUTSCH. E adevarat, numele nu suna tocmai local, ba chiar insista sa adauge niste virgulite pe care numai tastatura turceasca le reuseste. Ni se plange ca trebuie sa economiseasca [1,5 euro] pentru ca e greu.

Isi pune portofelul Joop pe masa si zice: e fake. din Turcia! Gasesti orice la NOI... continua reclama. Francezul marocan se umfla si el: si in Maroc gasesti de toate... la preturi de nimic. Am gasit tricouri Lacoste cu crocodilul albastru... Clienta zambeste si isi ia un ton ironic: "ale NOASTRE sunt mai bune. nu gasesti greseli!" Francezul riposteaza si el deranjat...

Ma uit la amandoi si nu-mi vine sa cred ca sunt in Germania, in compania a doi cetani UE si ascult conversatia asta. Mai lipseste sa se bata in moschei construite din fondurile UE.

Am analizat de cateva luni, comportamentul colegului francez si am vorbit cu el despre originile familiei lui. Este nascut in Franta, la prima generatie si in ciuda faptului ca nu merge in fiecare an la bunica lui in Maroc, se simte in proportie de 50% marocan si e mandru de asta, in ghetourile Parisului. Nu a pus gura pe carne de porc (Pentru ca Mahomed le-a zis la un moment dat ca porcul poate sa te imbolnaveasca) dar consuma alcool in cantitati considerabile (probabil a lipsit de la sedinta despre alcool). Merge tarand un picior... ca un rapper american a carui limba nu o vorbeste, dar a carui muzica o asculta meditativ. Vorbeste exagerat de tare, in ciuda faptului ca nu am auzit din gura lui nici macar o propozitie inteligenta. Este mandru de ce a realizat in viata (sincer, are de ce... respira pe banii nemtilor, are prietena localnica, pe care o programeaza la vizite, toata lumea ii zambeste tolerant si, well, nu face nimic!) si este constient de dreptul sau de a locui aici, chiar daca vorbeste cateodata despre sentimentul de discriminare care-l incearca ori de cate ori este pus sa si munceasca.

Oare asta e integrarea minoritatilor?

Raspunsul devine din ce in ce mai complicat, spre seara, cand ne invita rock starul la o cafea, la el acasa. Il stim de mai bine de jumatate de an. Am fost la chefuri impreuna, am povestit, ba chiar poloneza l-a numit cel mai bun prieten de aici si a si innoptat la el. Totusi, astazi il cunoastem cu adevarat. Mama lui ne primeste cu bratele deschise, iar polonezei ii vorbeste in limba materna. Rock starul se inverzeste si ii ingheata un zambet tamp. Parintii lui sunt polonezi. Au venit aici cu 3 ani inainte sa se nasca el. Ne citeste socul de pe fata si incearca sa explice. Nu a spus decat atunci cand a fost intrebat (de exemplu, la primul job, unde ulterior a fost strigat Polonezu). Nu simte ca ar avea vreo legatura cu tara parintilor lui si nici nu a incercat sa invete limba. A considerat originea parintilor drept un mare dezavantaj in societatea in care a crescut si a preferat sa se considere "neamt" (chiar si atunci cand radeam ca in hostel poti sa-i numeri pe degete pe nemti).

Asta e integrarea minoritatilor care ni se da drept exemplu?

organizarea haosului

Spuneam ca am fost in camping in Konstanz. Da! 10 euro camparea/ persoana + 5 euro parcarea/ de masina + 5 euro garantie pentru gunoi.

La intrare ti se dadea o bratara marcata, o fisa si un sac de gunoi. La iesire dadeai fisa, sacul plin si o alta fisa primita de la paza si protectie, dovada faptului ca ti-au inspectat resedinta si te-au calificat drept civilizat... si primeai 5 euro inapoi.

Dar nici la ei nu e totul zahar si miere! Intr-un camping in care am intrat lejer vreo 2000 de oameni, erau fix 6 wc-uri ecologice + 6 amplasate la iesire, impreuna cu dusurile inghetate si o zona de adapare/ spalat pe dinti si subtiori... racit berea...

Punctele negative au fost sesizate rapid de catre colocatari, care au reusit sa-si pastreze cei 5 euro aruncand ce au avut in zona comuna si doborand, in ultima noapte, wc-urile suprauzate. Dovada ca garantia este necesara si functioneaza.

Cultura campingului la ei este total diferita de a noastra. Scaunele pliante, umbrelele, saltelele gonflabile, gratarele cu picioare de fotomodele sau felinarele lucioase, erau implicite. COnfortului i se adauga, insa: un steag care sa ateste originea locatarilor, cate o statie de DJ care sa polarizeze spectatorii sau o prastie industriala pentru copiii mari.

Nemtii sunt foarte galagiosi "in natura" si mult mai destrabalati decat in weekendurile de club. Socializarea incepe unde se termina berea, in rest grupurile sunt destul de exclusiviste. Dar acolo, in mijlocul haosului organizat, simti cum bunul simt te face imediat superior multimii. Asta nu inseamna, insa, ca iti recunoaste cineva superioritatea...

mama a avut dreptate:

Oasis sunt pussies!

Pe la 15 ani m-am gandit ca am nevoie de propriul stil, diferit de al modelului meu in viata (nu-i zic pe nume, ca se umfla!) si cum toate formatiile cool ne erau deja comune, m-am orientat spre pop-rockul britanic... Oasis, The Verve...

Nu am mers pana la a-mi ocupa afisajul frontal cu moacele lor, dar stiu si acum melodii intregi pe care le cant cu alti melancolici in jurul focului, cand nu stim altceva mai bun.

Si uite cum, acum vreo luna mi s-a propus sa merg la ultimul festival rock open air al verii, intr-o locatie pe care imi dorisem sa o vad si care avea ca headliner pe nimeni altii decat OASIIIIIIIIIS.

Ne-am luat corturile (detaliez cu alta ocazie experienta), ne-am suit in masina si am plecat la Konstanz.

Stupoare! Oasis n-au mai venit. Am citit a doua zi despre scandal si m-am minunat cu niste prieteni de ce nu-i bate ma-sa pe ai doi alcoolici. Ce m-a surprins a fost ca aveau deja un nume pe lista (Deep Purple) gata sa-i inlocuiasca la mai putin de 24 de ore inaintea concertului... cat de disperati sunt cei care au fost vedete acum vreo 30 de ani? Trista e si viata de star rock, cand berea se transforma in burta si vocea iti tradeaza dependenta de droguri!

Penibil mi s-a parut sa faca anuntul la radio inainte de a se urca un organizator pe scena sa anunte si fraierii care platisera bilet. Mai mult, mi s-a facut cu adevarat mila de vecinii din camping care au cantat toata noaptea de vineri hiturile idolilor, a doua zi si-au luat tricouri, iar in seara cu pricina s-au intors dezamagiti in cuib si au cantat slagare nemtesti in jurul focului.

Acum stau si ma uit la bratara pe care n-o dau jos din motive sentimentale, ca imi aminteste cum am facut parte, pentru trei zile, din comunitatea Rock-am-See. In acelasi timp, incerc sa n-o arat pe strada, ca lumea este rea si se gandeste la esec, in loc sa se sature cu jumatatea aia de pahar!

progresam...

v-am mai spus ca nu-mi plac garile? sunt aglomerate, nu stii unde sa te uiti, pline de oameni dubiosi, esti mereu pe fuga sau in asteptare...

daca adaugi la asta faptul ca in jur auzi cel putin 5 limbi diferite la fiecare jumatate de ora, iti dai seama ca esti intr-un aeroport unde aterizeaza curse low-cost.

acum doi ani, asteptand cursa ieftina spre Scotia din ziua urmatoare, am impartit podeaua Charles le Roi din Bruxelles cu un cuplu de francezi dotati cu izopren si o tarna de americani care pusesera stapanire pe fotoliile cu masaj ca pe o sonda de petrol ... podeaua avea confort 4 spre 5, cu vedere la panza de paianjen care atarna maiestuos din tavan, iar dimineata ne-a maturat constiincios omul insarcinat cu igiena.
am schimbat multe low-costuri pana acum si pentru mine erau singurele aparate cu aripi care iti ofera ocazia sa ajungi repede dintr-o parte in alta, la un pret decent... plus ca nu te simti clasificat in functie de pret (decat daca nu platesti un pic mai mult sa intri primul)! apoi i-am auzit pe niste scotieni vorbind despre low- costuri ca si cand ar fi comparat un brand occidental lucrat in China cu unul copiat de chinezi.

saptamana trecuta, asteptand un prieten in aeroportul din Stuttgart, mi-am dat seama despre ce vorbeau: companiile low-cost au transformat aeroporturile in gari. in timp ce trenul se scumpeste in aceasi ritm cu benzina, Ryanair imi trimite zilnic oferte de zboruri cu 1 lira, iar Germanwings are ca slogan "cheaper than parking". la check-in astepti nerabdator ca turcii sa-si urce papornitele de rafie pe banda, apoi sa negocieze surplusul, diplomat, din maini... si sa-si adune galagios de sub banci copiii mult prea energici.

si pentru ca aeroportul trebuie sa se adapteze la nevoile noilor clienti, in Stuttgart i-au plantat un Casino si un sex-shop... ca doar asta e usa care-ti descrie cel mai repede comunitatea in care intri sau din care iesi!

s-ar zice ca progresam, daca telul nostru e un film american despre viitorul electronizat... doar ca nu as mai paria pe succesul unui erou american, decat daca-l cheama Hassan!

we just rocked you!

Nu am fost pana acum la un musical. Ba chiar m-am indoit de succesul unui musical in germana si in mod special de Queen in germana. Am avut prejudecati, e drept. Dar mi le-am inghitit rand pe rand, din momentul cand s-au stins luminile.

Am fost, deci, la We Will Rock You!
Povestea e cretinuta si fortata, dar simpatica pe alocuri si daca intelegi limba, razi cu siguranta. Prin 2040 Rock-ul este mort, iar planeta E-bay este condusa de o "Killer Queen" care cere pe tava ultima farama de instrument muzical si interzice limba engleza. Evident, din marea de feisbucari hausari se disting niste eroi rebeli, coordonati de un hippie pe numele mic "Kebab".

Showul este antrenant si te face sa urasti scaunul flufos de sub fund si sa te visezi sub reflectoare. Iar daca "te gusta chicos" gasesti din plin si de toate felurile. Paritatea dansatori-dansatoare iti explica de ce era Stuttgartul plin in timpul paradei baietilor veseli, mai ales in virtutea costumelor intentionat similare. Insa rolul principal e jucat cu toata masculinitatea unei zeitati grecesti intinse convenabil pe decorul inalt... if you get my round point...

Queen suna ca naiba in germana, dar asta e scenariul... pentru ca baietii buni canta originalul si o fac incredibil de bine. Oricum, versurile le fredonezi cu vecinii de rand si va bucurati impreuna de energia la care te conecteaza mult timp dupa cele doua ore si ceva de show. Poate este meritul efectelor speciale formidabile.

Ce e cel mai misto, in toata experienta, e ca nu o sa mai asculti vreodata o melodie Queen fara sa o vizualizezi cum se cuvine...

I've been rocked and I would do it again anytime!

despre ce invatam...

"Si totusi, ai invatat ceva din experienta asta?"
"Am invatat sa-mi iubesc originile."

Daca ar fi sa pun degetul pe rana romanului de acasa, mi l-as infinge direct in problema economica si, cu putin noroc, s-ar vindeca. Romanul sufera de supraevaluare la fel cum sufera de subevaluare. Daca se crede descendetul lui Traian si al unei ramuri rezistente din sangele albastru vest-european, daca mai crede intr-un Stefan si ii mai injura pe rusi pentru insucces[uri :P], la fel de usor se autovictimizeaza pentru o conducere hoata, o masa de conationali rromani ascultatori de manele sau pentru un scepticism al ue-istilor.

Romanul stie cine este, chiar daca rareori ii convine, dar mai mult de atat, stie unde vrea sa ajunga! Au demonstrat-o capsunarii cu masinile lor stralucitoare, atletii cu medaliile lor construite din nimic, taranii care ii asteptau pe americani, romancele care s-au vandut pe bani destui, rromii care invata cersitul poliglot- toti astia care visam la ceva!

La ce mai visati voi, cei care le aveti pe toate?
Fructul noii generatii de nemti, nascute din turcaletii emigrati de pe coclauri in capitala tehnicii, manuieste dibaci un iphone castigat cu sudoarea fruntii de tatal care a condus un taxi/ a facut kebapuri/ a montat piese la mertzane.

Acest fruct, intruchiparea sperantei unei vieti lipsite de griji [cel putin aia financiara], se pregateste sa devina... brutar! Este una dintre meseriile cautate la nemti, dar si una dintre domeniile in care nemtii ii sustin financiar pe cei care nu spera la mai mult decat o viata lejera. Doar nu i-ar incuraja sa le ia joburile alea bune...

Daca stai s-o asculti, iti poate enumera 10 feluri in care isi poate prinde parul/ trage linii cu tusul/ prinde cureaua lata; daca o intrebi ce vorbeste acasa, iti zice ca turceste, ca au insistat parintii; daca o intrebi ce e, iti spune ca nemtoaica, scrie asta si in buletin!

Nu sunt singura care urmareste fructul. Cu mine se uita scarbita o nemtoaica la a tz-spea generatie. Asta din urma se mandreste, la cei aproape 50 de ani, cu o colectie consistenta de broaste testoase, pe care le numeste copiii ei. Copii umani nu a facut [prietenii stiu si de ce si nici n-ar incuraja-o!] ca a tinut sa-si pastreze libertatea unei vieti lipsite de griji. Si e adevarat ca singura ei grija, acum, este sa termine macar un solitaire pe zi, in timpul serviciului suficient de bine platit.

...

mi-am tras salvari

Am zis sa-mi iau ceva traditioal, daca tot sunt in Germania, plus ca pentru 5 euro nu plangi mult aici.

I-am tras frumos pe mine intr-o zi de duminica, cand isi pune omu' portul popular si iese la promenada. I-am aranjat frumos, ca si cand ai avea ce sa aranjezi la un tur de pantaloni ce-ti mangaie genunchii.

In final ma uit in oglinda si imi imaginez o pereche de cizme negre, inalte... imi mai lipsea o curea lata sa-l vad pe Mazare in oglinda! Ce simetrie... europeana!!!

Promit sa-mi tratez imaginatia bolnava!

autoanaliza aniversara

Am pastrat a 100-a postare pentru ceva special, dar vad ca nu vine, asa ca stau si reflectez in gol despre cum ajungi la un pas de sfert de secol cu visurile imprastiate.

Urmand traditia autohtona a ursitelor, m-am regasit in poza de la primul tuns cu un ruj in mana stanga si o carte in dreapta. Cu rujul am lamurit-o dupa o tentativa esuata pe la 4 ani, de a ma atasa de vreo papusa. L-am gasit mai interesant pe frate-meu si a lui influenta, doar pe alocuri negativa. Si asa am ratat viata corporativa de MP...

In schimb, m-am ales cu titlul de "rebela" a clasei, nu pentru ca m-as fi ascuns in toaleta sa fumez, ci pentru ca am gasit mereu un punct in care nu m-am inteles cu "indrumatoarea". Iar de la rebela, la asociala, e un pas de cateva carti pe care le-am tinut constiincios in dreapta. La ce mi-a ajutat?

Pai as vrea sa cred ca la o selectie de prieteni buni fara de care chiar nu se poate... la niste experiente in care nu m-as fi aruncat cu capul inainte fara suportul familiei si la niste amintiri de tot felul, pe care le tin pentru vremuri grele.

La ce nu mi-a ajutat? La o viata de leguma din gradina Domnului, pentru care viata este un continuu prilej de a-ti demonstra mediocritatea serband bucuria nonsensului. Poate era bine sa tin mai strans de ruj...

si ca sa inchei si mai Bollywood-ian: Ai laic tu senc zos hu didnt cher. ies ai chen, bre!

Aceasta a fost simularea aniversara a discursului de multumire. Astept cu interes si ocazia de a-l rosti in public. Pentru cv si recomandari, va stau la dispozitie!

Luxembourg, frate cu Sibiul

Un lucru minunat la UE este ca nu iti dai seama cand treci dintr-o tara in alta... bine, iti dai seama unde s-a terminat autostrada cand vezi un panou mare pe care scrie Romania, dar am intrat in Luxembourg cum am iesit din Germania- clipind!

Intrarea in "capitala" a fost tot intr-o clipita... puteam sa jur ca sunt intr-o statiune pe Valea Oltului- case cochetele, flori la geam, lume cat sa zici ca e locuita...

Acest simbol al culturii europene, cu toata gingasia trecutului tumultuos, pare, la prima ocheada, o adunatura de comune lipite cap la cap de cate o cladire moderna mai inalta. Gara, impresionanta prin cladirea seculara bine conservata, imi aminteste, insa, de jegul ce imbraca garile noastre... lipseste, parca, grija pentru detalii pe care am gasit-o in tara cu linii drepte.

Si pornesc spre centru, sa descopar minunatia capitalei unei tari cat un pumn, cu mai putini locuitori decat Militari. Ce-i drept, zona centrala iti da dureri de ceafa... casele vechi isi arata bogatia arhitecturala mai mult spre acoperis... si daca reusesti sa invingi lumina orbitoare, te bucuri si de varfurile turnurilor care impung flufosenia norilor.

Cazemata de pe la sfarsitul secolului X se bucura de protectia patrimoniului UNESCO pe care lumea il fotografiaza insistent. De pe muchiile slefuite inteligent de marketingul orasului, poti admira Valea Pétrusse, casele inlantuite aleatoriu si stradutele medievale care serpuiesc intru disperarea soferilor.

Obiectivele tintite de turistul google sunt inghesuite convenabil intr-un traseu de vreo 2 ore. Pe mine m-a enervat inghesuiala asta, care te impiedica sa prinzi o cladire in poza, fara sa-ti apara o aripioara de casa, un stalp rasletit sau un chinez curios.

Dar ce m-a dezarmat complet, a fost combinatia de tehnologie avansata si conservare a istoriei care iti permite, de exemplu, sa urci stanca de sub cetate cu liftul si sa te trezesti in piata Curtii Europene de Justitie.

Oamenii sunt si ei de tot felul, dar nu poti sa nu observi o umbra de superioritate care le sterge de pe fete zambetul politicos al vecinilor. Daca nu vorbesti franceza sau germana, cat sa intelegi placutele cu explicatii de la toate colturile de strada, poti sa intrebi si ti se va raspunde cu usurinta in engleza. De altfel, ultimul slogan al orasului este "Luxembourg- la ville, die stadt, the city"... iar pentru gandurile pe care nu vor sa le citesti, folosesc propria limba (cam cum am spune ca moldovenii vorbesc moldoveneste).

Nivelul de trai ridicat le permite cameristelor dintr-un hotel de 3 stele sa refuze elegant un bacsis de 2 euro. Cu toate astea, oamenii nu se dezic de la agricultura, chiar daca cel mai propice spatiu se afla in centrul istoric, sau vaca nu poate paste decat in spatele hotelului, pe buza autostrazii.. Iar cand vine vorba de preturi, nici sa nu te gandesti macar sa calculezi in lei!!!

Pe strada circula o selectie, mai larga decat in fata la Bamboo, de masini de colectie, ceea ce face mai usoara identificare saracului in ala care isi scoate rusinat din parcare Loganul cu nr de LUX. Si pentru ca cei mai multi au masina, transportul in comun este o aberatie mai prost administrata decat la noi. Nemtii si-ar smulge parul din cap daca ar depinde de un autobuz care nu numai ca intarzie peste media acceptata de 2 minute, dar chiar nu vine deloc!


Toate ca toate, dar Sibiul se straduieste mai mult sa arate a oras european, decat se straduieste Luxembourgul sa arate a capitala. Poate chiar asta e farmecul lui!

criza, mon cher!

... pentru cei care vad mai sus o coada comunista la ultimele produse capitaliste, sau o incercare de curtare fara sperante mari, sa stiti ca scaunelele sunt rezervate pentru aia care au fost loviti bine de criza... si nu, nu sunt romani plecati la vanatoare!

avem nevoie de ei

Pe la 1400, in sudul Germaniei de astazi, ducatele stateau cam prost cu banii. din agricultura se supravietuia, dar nu se construiau castele. Solutia au gasit-o in adapostirea temporara a evreilor, in schimbul unei taxe de protectie. Si a dat roade... fortificate bine. Ba mai mult, evreii le-au dezvoltat comertul si i-au invatat afaceri.

Pe la mijlocul secolului XX, tot aici, industrializarea (facuta tot cu ajutor strain) a adus o noua problema: nu avem destui muncitori! Si le-au venit italieni, spanioli, sud-americani si alte cateva natii sa le sporeasca productia.

Astazi, in Stuttgart, 40% din populatie are alte origini decat germane. Cateodata procentul asta pare mai mare, mai ales cand te concentrezi sa auzi limba oficiala pe strada...

Un neamt de 22 de ani, dintr-o familie de nemti cu trei copii, care vorbesc limba oficiala (cu dialect, cu tot, ce-i drept) si care se zbat in clasa de mijloc, aceea fara studii superioare, doar de curand proprietara de apartament si doua masini vechi, imi marturiseste cu o superioritate in voce: "avem nevoie de ei, ca sunt dispusi sa ia slujbele pe care noi nu le-am lua niciodata."

God save Jiji!

Pentru ca recomand produse romanesti, uite aici un Chuck Norris autohton de care sa fim mandri ca ne reprezinta la nivel inalt:

Gigi Becali nu face flotari, le cumpara gata facute.
Gigi Becali nu se spala pe dinti... dinti lui spala periuta de dinti.
Dumnezeu plateste drepturi de autor lui Gigi Becali pentru biblie!
Gigi Becali are puterea financiara necesara de al plati pe Chuck Norris sa-si dea o palma .
Becali a fost primul om ce a elaborat teoria relativitatii, dar ca sa nu para tocilar a vandut-o lui Einstein.
Gigi Becali unge painea pe unt.
Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.
Gigi Becali poate sa deseneze un triunghi cu 4 laturi.
Gigi Becali poate sa alerge 10 km in 15 secunde, ca stie o scurtatura!
De ce in calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face misto de Gigi Becali!
Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.
Donald Trump a fost ucenicul lui Gigi Becali.
Toate companiile de asigurari se bat sa-i faca o asigurare de viata lui Gigi Becali... pentru ca el e nemuritor.
Adresa de mail a lui Gigi Becali este Yahoo@GigiBecali.com
Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpara, pentru toate celelalte exista MasterCard.
Gigi Becali poate sa apara la mai multe emisiuni in acelasi timp. In direct.
Initial erau 8 minuni in lume. Dar Gigi Becali declarase ca prefera sa ramana modest.
Elvetienii nu sunt neutri, doar asteapta sa vada de ce parte se va pune Gigi Becali.


[multumesc fratelui meu drag pentru material!]

despre sentimentul fricii in inima Europei

... sau cum paranoia e o stare de spirit simpatica

Am participat de cateva ori la seminarii despre stereotipii si cum sa le suprimi... dar cand intr-o zi linistita de duminica, in hostel intra un dude de origini arabe, cu o geanta geoaie pe umar si ne roaga sa-l lasam sa astepte un prieten la receptie, incepi sa-ti amintesti filme cu Bruce Willis si alte povesti reale care ti-au inradacinat stereotipuri periculoase.

Dude-ul zambeste suspect de frumos si ne intreaba daca poate sa se uite la televizor. il refuzam la fel de frumos si ne scuzam ca nu stim unde este telecomanda. Doua clipe mai tarziu, nu vedem decat geanta greoaie. Il cautam pe dude si il gasim in sala de mese, uitandu-se la televizor. Dam cu banul care sa-l momeasca afara. Castig. Poloneza ii explica frumos ca am gasit telecomanda.

Stau si il urmarec pe dude care muta de pe un canal pe altul, atat de fascinat de minunea ustensilei cu baterii, ca nu-i apreciaza cum trebuie avantajul de a o folosi de la departare. Imi imaginez scenarii pe care sigur Willis le-ar juca perfect. Incep sa vad la ce sunt buni super-eroii americani.

De mai bine de o ora urmareste Formula1. Nu stim exact pe cine asteapta si de ce. Este randul meu sa-l intreb de vorba... si imi formulez un discurs cat se poate de autoritar, fara sa starnesc furie.

Spre norocul meu, dude-ul vorbeste la telefon, se ridica, ne multumeste pentru ospitalitate si pleaca.

Nu mai este nevoie de Willis. Poate data viitoare, in tramvai...

another one bites the dust

Plangem azi dupa Regele Pop-ului, cum am plange dupa cineva apropiat. Media ne-a apropiat mai mult de produsele ei frumos colorate, decat de adevarul urat mirositor care sta chiar sub nasul nostru. Ne place sa ne jucam cu ele, sa ne alegem preferatii, sa-i ridicam in slavi, sa-i coboram la fel de usor... sa le traim dramele cu intensitatea propriilor drame... ne lasam usor influentati de seductia unei puteri false si, cateodata, folosim puterea asta impotriva posesorului...

Daca pe Jackson nu-l cautam de nas acum cativa ani sau nu l-am fi acuzat mai de curand de pedofilie, pun pariu ca ar fi primit ce a primit si Farrah Fawcett- un articol- doua, pentru ca nu si-a mai scuturat buclele blonde in public de multi ani.

Daca nu s-ar fi planuit o revenire scurta a starului, n-ar mai fi existat socul mortii unui om bolnav, al carui talent l-am mai auzit doar inregistrat, in ultimii ani.

Mi-ar fi placut sa citesc despre lacrimile Madonnei pentru cei care mor de foame in tari in care nu ajung limuzinele. Cateodata avem nevoie de idoli ca sa ne simtim umani, nu-i asa?

Fie ca moartea voastra sa insemne ceva!

Salvati (inca o data) Rosia Montana

Nu sunt fana Naumovici, dar uite un clip care te-ar interesa. te-a convins? daca da, inseamna ca cea mai buna gluma pe care o spui la petreceri e aia cu "ala mic, care respira greu..." sau "Batman, Batman"

Ce te-ar interesa de fapt, este ca statul roman se face iar de kko si isi vinde trupul suplu strainilor, pe bani putini.

Daca inca mai plangi dupa tezaurul de la rusi, afla aici cum bogatiile patriei se duc pe cai si mai indepartate...



Capul sus si furca-n mana!

rock starul e un fotbalist care nu poate fugi!

lucrand o perioada pentru Imperium am avut marea sansa sa privesc mai de aproape oameni pe care multa vreme i-am admirat din public... am cunoscut artisti de valoare, care traiau de pe o zi pe alta, am cunoscut vedete fabricate peste noapte care cerseau banii de benzina, dar am cunoscut si artisti adevarati, care fac muzica numai din pasiune.

ce n-am apucat sa cunosc, insa, este categoria 'rock star', dar uite ca viata e generoasa cu mine!

doi tineri de seama mea au invatat sa cante la chitara de la o varsta frageda si chiar o fac bine... reproduc aproape orice balada care te-a incantat vreodata si au si piese proprii. ba chiar si-au facut formatie si au concerte in cluburi locale, pe care au primit si bani.

la un concert de-al lor, publicul este format din kinderi emo sau skateri, pe care kinderii de pe scena ii pun sa ingenuncheze la comanda, asa, de fun, iar ei executa cu o idolatrie nejustificata. mno, au si fani!

intr-o zi, liderul formatiei alcatuia o lista cu specificatii tehnice pentru viitoarele concerte. pe langa boxe, monitoare, cabluri si zdranganele, restul celor 5 pagini erau umplute cu bauturi alcoolice preferate, mobilier (modest... ikea, dar sa fie musai confortabil!) in cabina, backstage pass-uri pentru grouppies si... prezervative!

am ras o jumatate de ora, cat mi-a explicat ca sunt formatii, precum Foo Fighters, care trimit liste de 20 de pagini, unde includ si o maimuta care sa le serveasca fructele proaspete... ceea ce e normal! doar sunt staruri rock!

i-am povestit cum Foo Fighters au trecut deja prin ucenicia unei formatii cu istorie, prin sinuciderea liderului prea-iubit si probabil au ramas cu sechele netratate... s-a uitat in gol si mi-a reamintit ca destinul lui este limitat la varsta de 27 de ani... varsta optima pentru un rock star care intra in istorie! mda... oare de Mick Jagger cine o sa-si aminteasca?

mi-a trebuit o ora de clipuri Mircea Baniciu si Alexandru Andries sa-mi revin din greata. De cand sunt starurile rock fotbalisti analfabeti?

mai europeni decat europenii?

alegerile pentru Parlamentul European au creat o valva costisitoare in toata uniunea, o valva menita sa mobilizeze la vot cetatenii. campanii de responsabilizare peste campanii electorale, caravane etc, etc...

am avut ocazia sa particip la o altfel de mobilizare, una foarte bine gandita, dar cu foarte putin succes. organizatii care au contact cu fondurile europene si-au prezentat programele si au vrut sa lamureasca cetatenii unde merg banii lor si de ce. dragut, dragut, daca acei putini cetateni care si-au rupt din timp sa viziteze cortul (pus cam dosit, ca piata centrala era ocupata de campaniile electorale) ar fi venit pentru altceva decat plase, pixuri, baloane si alte jucarele mocca.

ca sa vezi ca neamtul de astazi e la fel de civic precum il cunosti pe romanul pesedist!

intrebari? babele au venit sa scuipe pe democratia europeana, sa se imbuibe cu Haribo si sa planga de mila copiilor nenascuti ai patriei pentru lipsa de locuri de munca, datorata strainilor (norocul nostru a fost ca au vorbit in continuu si n-au apucat sa ne asculte accentul).

de unde sila si dezinteresul cetatenilor pentru ceea ce este exercitiul democratiei? oare vine din faptul ca politicienii nu sunt altceva decat ratatii scolii care au stiut unde sa pupe ca sa traiasca mai mult decat decent si fara responsabilitati...

am citit si eu numele alesilor nostri si m-am mirat ca le-am recunoscut mai pe toate ba chiar mi-a fost rusine! ce naiba o sa faca Becali la Bruxelles? oare cu cat plateste un translator?

pentru ca suntem din lumea a treia...

la curs am intalnit o brazilianca trimisa de papa sa invete germana direct de la sursa, pentru doua luni (ca tot nu-si gasea jobul potrivit acasa...) si sa se pregateasca de un eventual trai decent in capitala Bosch, cu prietenul arian...

cum pe mine ma enerveaza MP-ele, nu am putut sa-i ignor atitudinea rasfatata, care mi-a lasat impresia acra de copil de magnat... dar am trecut (cu greu) peste si i-am pus intrebarile obisuite despre cultura de bastina si diferentele dintre brazilieni si nemti.

"cand vin la noi turisti din tarile dezvoltate, ne bucuram ca-n ziua de Craciun si le punem totul pe masa; prietenul meu a fost inselat de foarte multe ori, pentru ca e blond si vb portugheza cu accent nordic; cand am fost in Berlin, mi-au spus sa fiu atenta la geanta, ca nu e la fel de sigur ca in restul tarii, dar eu sunt obisnuita de acasa sa tin de geanta; coruptia e in floare, pentru ca suntem in lumea a treia"

surpriza! in Brazilia e ca in Romania!

he's catholic

Aici, cand se hotaraste lumea sa se ia (si am vazut o gramada, dar nu tot atatia cati se inghesuie la noi la starea civila), prietenii fiecarei parti isi scot victima in oras s-o batjocoreasca, s-o imbete, sa incerce s-o salveze. De la treasure hunt cu vanzare de obiecte sexuale, pana la dezvelirea treptata, in plina strada, a bustului de mire pentru sume generoase... metode exista.
Si uite-asa, intr-un pub irlandez, un prieten de mire vine fredonand la banjo si ma invita sa-i semnez mirelui tricoul deja impodobit si sa-i urez ceva. Si intram in vorba cu el si ne spune cu sinceritate ca vrea sa se insoare, ca o iubeste. Un alt prieten, din spate incearca sa ne lamureasca: "He's catholic, you know..."

Religia nu se mai vede aici, insa, in bisericile blitzuite de turisti, nici in comportamentul educat. Religia mai scoate capul in comunitati subtiate de catolici sau protestanti practicanti. O vezi si la imigrantii care tin sa-i multumeasca Domnului pentru norocul de a duce o viata buna in noua patrie.

Joia asta, la ei, e Inaltarea, motiv de sarbatoare nationala si zi libera pentru toata lumea. Ciudat e cum, in ciuda realitatii neactualizate, Germania se mentine tara catolica, ca si cand trebuie pastrate si relatiile cu Vaticanul, ca mno... politic da bine si religia!

Daca ai putea comanda o statistica a profilurilor de facebook unde e mentionata o religie, in raport cu nr de atei declarati, cred ca cel mai puternic pilon ar fi cel musulman... dar asta e doar opinia mea.

De ce pare imposibil pentru un tanar sa se identifice cu o religie, fara sa se gandeasca la materialitatea ei? De ce a avea un Dumnezeu este un subiect tabu, in timp ce in lumea reala diferenta dintre bine si rau se dilueaza in politici globale?


Eu as da vina pe stramosi, dar cine mai raspunde?

in camera de socuri culturale

Am gasit intr-o librarie cu un etaj intreg de ghiduri turistice, un coltisor de raftulet pe care zaceau prafuite cateva cartulii amarate despre RO, inghesuite in sirul interminabil despre Roma.

Una dintre ele avea pe coperta marturiile autorilor, care indemnau turistul sa-si ingaduie ceva mai mult de o saptamana sa se bucure de bogatia naturii de la noi, dar sa fie pregatiti sa plateasca pentru asta pretul intalnirii cu tigani, caini vagabonzi sau localitati in sud pe care le-ai vedea doar in alte civilizatii. O alta se intitula "How to survive the cultural shock in Romania".

Si tocmai cand rumegam expresia cu frustrarea unui roman persecutat de generatii de invadatori, am realizat ca nu exista doar un sens peiorativ si ca poti suferi socuri culturale de tot felul.

De exemplu, nemtii de la mine din ograda au fost socati sa afle ca scolarii italieni veniti saptamana asta sunt mai galagiosi, mai impertinenti si mai aroganti ca oricare alt grup pe care l-au mai avut pana acum, in ciuda faptului ca sunt insotiti de o cohorta de profesori/ tutori. Ce-i drept, si eu am fost la fel de socata, o data cu nemtii, sa vad ca astia sunt cei care ne judeca noua rromii, astia care scot mai multi decibeli decat o ceata de pirande la o inmormantare.

Pe partea cealalta, italienii au fost socati sa constate ca nu toata lumea face efortul sa-i inteleaga, in ciuda faptului ca nu vorbesc decat limba materna. De ce nu, daca la tot coltul gasesti italieni plecati de acasa sa gaseasca implinirea materiala la nemti... oare de unde imi suna asta cunoscut??? Eu mi-am propus sa-i chinui pana scot macar o fraza prost legata in engleza sau macar o injuratura in romana. Au fost la fel de socati sa constate ca nu beneficiaza de o servire de patru stele intr-un hostel la o cincime din pret; poate de aceea au continuat sa trateze staff-ul cu dosul si sa uite ca si in limba lor au cuvinte precum "prego!" si "gratie!"...

Dar socul asta cultural e chiar un lucru bun, pana la urma. De exemplu, am avut placerea sa o vad pe italianca mea rusinata de comportamentul conationalilor ei, asta si dupa ce toti nemtii i-au scuipat in ochi si urechi toate cuvintele de lauda la adresa natiei din care se trage.

Unde e acum media subjugata a nemtilor, sa-i tarasca prin noroi pe iritantii de politicieni italieni care, in afara de pioneriat, nu au nicio alta contributie la bunastarea uniunii... ah! stai! asta e o practica numai in tarile latine!

role playing

ce imi place mie la cursul de germana, la ei, e ca mixeaza stiluri de predare in asa fel incat simti ca treci prin gradinita, primara si liceu intr-o singura zi.
Si uite-asa, intr-un exercitiu de gradi, pentru stabilirea arborelui genealogic in limba lor lemnoasa, am ajuns intr-o situatie draguta de role-playing:

Eu am devenit mama rusului (ceea ce pe el nu l-a prea bucurat) si a tipei din Zimbabwe; sotia americanului; fiica profei si a chinezului. Ciudata combinatie, nu?

as recomanda un exercitiu de role-playing tuturor nemtilor... macar cinci minute sa simta cum e sa fii intrebat ce e asa special in Romania? de ce zicem ca Sauvignon Blanc de Recas e vin romanesc? sa-i vezi cum reactioneaza cand le spui ca Romania e doar de curand in Europa... sau ca singurul lucru pe care il stii despre tara asta e ca sunt foarte multi orfani, atat di randul oamenilor, cat si din randul patrupezilor...

Sa te pui in locul neamtului este infricosator, cateodata. Sa fii obligat sa accepti straini fara sa faci eforturi sa-i intelegi. Sa-ti alegi consoarta de pe net, special din tari traditional patriarhale, unde femeile stiu sa plece capul- pentru ca ti-e mai usor sa le modelezi pe calapodul personal...
Sa vezi, insa, cum ti se murdareste rasa si o data cu ea si limba... e chiar trist!

dar mai trist e ca numim asta UE...

D-na Udrea, lasati hergheliile- promovati kitchul!

Am avut marea sansa sa ascult imnul turismului romanesc. Nu mancasem inca, deci n-am reactionat violent la lalaiala eurovizionala care a aberat timp de mai bine de trei minute(am tot sperat ca o sa faca un sens lumd... dar nici vorba!).

Imbucurator este, insa, ca duduia blonda de la turism chiar vrea sa faca ceva... indiferent de scopurile personale. Si se intereseaza, si cauta nise interesante, precum circuitul de herghelii. Ce-i drept, circuitul de manastiri e old age, litoralul e o manea carpita-n fund si vanduta scump, iar restul? mai e ceva?

Nu cred ca mai are rost sa ma minunez in fata birocratiei dadatoare de bani "nevoiasilor" incompetenti, promovati cu succes de minunatul stat romanesc. Dar directia, oricat de proasta am zice cu totii ca este, e chiar buna!

Dar iata ca mai este! Doamna Udrea, cu tot respectul, va soptesc o nisa de succes: KITCHUL! Si iata si publicul:

Ieri am facut tot posibilul sa nu las Fruhlingfest-ul sa treaca fara sa-i fac o poza. Chestia asta, bianuala (toamna se numeste altfel:D), e un motiv in plus pentru nemti sa bea. Se intampla, in Stuttgart, pe malul Neckar-ului, intr-o parcare mare, mare...

Mi s-a spus sa nu ma astept la o minunatie, dar pot spune ca m-am simtit aproape ca acasa. Daca ar fi vorbit lumea macar ungureste...
Deci Fruhlingfest-ul este un balci cat Costinestiul, cu tot cu pitziponceli, cocalari, sectiune de chiloti si bretele de la prietenii chinezi, corturi cu bere si betivani si o gramada de bling-bling-uri ca la noi...








Asadar, doamna Udrea, eu zic sa investiti in continuare in reclama kitch-oasa, dar sa va ramana si de seminte si vata pe bat, sa aiba turistii ce cioflaii cand se dau in masinute in circuitul de balciuri cu iz de comunism fericit...

Traieste prezentul si accepta-ti trecutul

Un vin rosu sec, patru pahare, trei copile avide de povesti si o muhera dornica de compania lor. O seara care incheie, intr-o liniste ritmata, un 1 mai prea aglomerat.

Este momentul prielnic sa aflam ce se afla in spatele unei femei care vorbeste germana cu un pronuntat accent spaniol, uneori inserand, la nervi, jargon matern; femeia pe care o vedem zilnic, la ore aproape imposibile, dedicandu-si timpul organizatiei pentru care lucreaza, ca o mama singura care isi sacrifica feminitatea pentru a substitui rolul tatalui. La masa se aseaza intotdeauna in capat, ca o matroana a carei vechime in comunitate trebuie respectata chiar si de seful mai tanar decat ea.

Dar dincolo de forta aproape masculina pe care o emana, poti distinge urme fine de feminitate mediteraneana, acel farmec aparte pe care il gasesti la o dansatoare de flamenco, acea flacara care iti purifica simturile. Nu este doar rosul aprins pe care zilnic si-l intinde meticulos pe buze, nici privirea care iti spune ca inainte de a fi o femeie puternica, a fost o fata fermecatoare. Acea fata care si-a lua viata in piept la 20 de ani, intr-o tara straina, a carei limba nu o cunostea, a carei cultura nu o intelegea, dar al carei stil de viata si l-a adaptat in 38 de ani intr-o simbioza bizara a femeii germane independente, cu sufletul si trairile latine pe care si le-a carat in sange de acasa.

Dintr-un sat mic din Castilia, intr-o tara nu foarte prietenoasa, pe atunci, cu strainii- un drum lung pe care nu l-a facut prea des inapoi, Concita si-a trait fiecare clipa in parte invatand despre orice, intreband si impartasind. La 58 de ani are in spate un trecut pe care il povesteste oricui este dornic sa asculte; iar in fata, un viitor pe care nu vrea sa si-l imagineze. Acesta a fost crezul ei: traieste prezentul!

Sta si mediteaza doua secunde, timp in care isi toarna ultima picatura de licoare rosiatica din sticla- obicei bahic de-al tatalui sau- si ne spune, cu ochii umeziti, ca lucreaza de 28 de ani pentru organizatia asta- mai mult decat a petrecut in Spania. Dar in niciun moment nu-si va nega originea, nu va pretinde ca este altcineva si nu va accepta denigrarea nationalitatii ei. Ne povesteste despre un tanar care si-a declarat nationalitatea drept basc. Ne-a descris conflictul intern care a determinat-o sa-i spuna doar ca numai o viata departe de tara iti poate spune ce inseamna patriotismul. Drept!

Este greu de spus cat de fericita se simte. Poti doar sa-i ghicesti starea actuala. Viata in diaspora nu i-a adus implinirea matriarhala. A substituit-o, insa, cu o familie mai mare in care a trait toate starile si conflictele unei familii adevarate, pe care le-a acceptat cu seninatate si maturitatea unei femei intelegatoare.

Vinul s-a scurs incet, in armonia povestilor, a reflectiilor despre viata si nu numai. I-am sorbit fiecare cuvintel si i-am creionat portretul sufletului mult prea profund, pe care numai o seara de mai, sub cerul usor luminat, ni l-a putut dezvalui in toata splendoarea.

Respect!

experienta absurdului

Un turc de 27 de ani, care vorbea o tarasica de engleza, mai mult din maini, absolvent de sport la el acasa si venit in .de pentru un stagiu de voluntariat ca sa stea cu prietena italianca (nu am intrebat cum comunica intre ei...am presupus doar) si sa joace fotbal cu pustii in curtea scolii- deci un turc ma intreaba daca eu consider integrarea Turciei in UE periculoasa (nu in atatea cuvinte, evident). am lasat intrebarea sa ma pocneasca dupa ceafa, fara sa stiu ca urma ceva cu mult mai dureros. am raspuns cu nu si am facut imprudenta sa intreb de ce? mi-a zis ca el crede ca RO e periculoasa pentru tarile europene. mda... atunci am cazut din picioare! un turc imi spune ca romanii sunt periculosi! mi s-au derulat in minte imagini din cartile de istorie, statui cu Mircea, Stefan si Mihai... apoi mi-a ramas pe retina peisajul mirific al minoritarilor turci si al poluarii fonice pe care o emana in marile orase nemtesti... am intrebat din nou de ce? mi-a zis ca prietena lui, italianca, i-a zis ca sunt foarte multi romani in Italia...

3 surse! asta e o regula importanta in informare. e o regula pe care n-o mai aplica nimeni astazi. este de ajuns sa accepti o informatie dintr-o sursa apropiata, ca sa iti faci o opinie proprie. oricum, n-o vei folosi decat daca este absolut necesar! in rest, nu intereseaza pe nimeni. e adevarat, cu atatea surse de informare, timpul pare atat de scurt si de ce ti l-ai pierde gandindu-te la altceva decat la tine?
Adevarul este ca in vest individualismul naste o mare superficialitate, o superficialitate a carei raza de interes se intinde cel mult pana la urmatorul individ.

e absurd faptul ca globalizarea, interculturalitatea, mijloacele de comunicare sunt in continua dezvoltare, in ciuda faptului ca individul se izoleaza din ce in ce mai mult in propriile limite... sau poate ne agatam de propriile limite ca sa ramanem sociali? hmm...

despre Munchen si patria biciclistilor

Am ramas datoare cu impresii din Munchen, unde am fost de Pastele catolic... asa ca fac un efort de memorie si va spun ca a fost TORID...

prima impresie, din masina, pe drumul cel mai scurt intre gara si adapostul temporar, a fost ca ma aflu intr-un oras comunist, cu blocuri inalte, magazine parasite la parter, vitrine prafuite si betivani ratati la colt de strada.. apoi am mers in centru si mi-am schimbat parerea!

de la cladiri istorice, catedrale si parcuri rasletite, la o primarie care te tine cu ochii in soare pret de cateva minute, Munchen iti ia ceva timp sa-i descoperi comorile..

transportul in comun e la fel de bine pus la punct ca si in Stuttgart si desi e un pic mai scump, variantele de tarifare sunt mai flexibile. turistii sunt, evident, defavorizati, dar asta e turismul...

localnicii de orice varsta, sex, orientare sexuala sau statut social, circula pe bicicleta. sunt atat de multi, ca soferii le dau prioritate mai tot timpul, ca sa nu mai zic de pietonii terorizati! am vazut si parcari pentru biciclete... cu mai multe etaje!!!

Vinerea Mare, la ei, este relativ libera, oricum, nu gasesti nimic deschis si poti muri de foame si de sete.. norocul vine cu musulmanii si asiaticii. traiasca kebap-ul cu tot cu maneaua din fundal, care te impinge in parc sa mananci civilizat pe iarba.

sezutul in iarba e o cultura aici. in duminica Pastelui, nemtii si-au scos paturicile, scaunelele... hainele! si s-au lafait in English Garden (un fel de Hyde Park cu berarii). Un cocktail ciudat de familii tinere si varstnice, studenti, pierde-vara si NUDISTI, fiecare aduland soarele in felul lui aparte. Si pentru ca vin dintr-o tara in care iarba este de admirat, nu de calcat, iar parcul este pentru cocalari si telefoanele lor performante, iar soarele este pretext pentru mici si bere, pentru mine cocktailul asta a venit cu un imens soc... o comuniune pasnica de oameni cu interese diferite, care se accepta tacit si isi vad de propriile bijuterii.. fara zgomote inutile, fara ochi holbati, in afara de ochii nostri estici si incuiati! un alt soc a fost sa vad surferi intr-o cascada artificiala amenajata pe rauletul lor, tot in parc.

Cultura bavareza e si ea foarte prezenta, si nu doar pentru turisti. Localnicii poarta de sarbatori lederhosen pe strada, beau bere si mananca wurst.

Apoi, seara, vezi o gramada de muzicieni care te plimba prin simfonii, iti salta inima si ti-o alina. daca vrei, ii rasplatesti, macar pentru pozele pe care le-ai facut... dar mai gasesti si conationali de-ai nostri, care incanta spiritul petrecaret al publicului de la terasa cu triluri de manea si cantece de jale, dar care te pun la plata chiar daca ai stat sa-i asculti sau ai stat in ciuda faptului ca-i auzeai...

Munchen a fost o experienta bavareza pe care as repeta-o, cu siguranta!

revolutie "tehnologica" in RMD

Pentru ca am pierdut sirul evenimentelor cu Becali, m-am apucat direct de un subiect mai palpitant, adica revoltele din RMD... si am citit pe marginea subiectului, o serie de articole din diverse surse, mai mult sau mai putin credibile, printre care si Twitter.

Oricum, cel mai veridic si cel mai simpatic articol(daca poti indrazni sa citesti chestii simpatice despre suferinta unui popor inca sugrumat de comunism) a fost si cel care mi-a confirmat banuielile personale.

E adevarat, nu am fost niciodata in RMD, iar oamenii pe care am apucat sa-i cunosc, din regiune, nu mi se par reprezentativi. Am trait cu impresia ca "fratii nostri" se zbuciuma in incultura si manelizare la fel ca si romanii, ceea ce face legatura de sange atat de vizibila. Nu am vazut exact legatura cu rachetii care se tot inmultesc la noi in sat... ca la ei fac altii legea! Oricum, impresia mi s-a confirmat cu o relatare destul de obiectiva, avand in vedere ca te plesnesc tot felul de perspective atunci cand ceea ce vezi nu e ceea ce asteptai sa vezi, la o revolta.

E adevarat si ca aveam patru ani in '89, destul cat sa intreb de ce nu mai e bun Ceausescu, dar nu destul, cat sa inteleg ce rol a avut fiecare... La fel de adevarat e ca am aflat ulterior ce a insemnat revolutia si cum a inteles-o fiecare.

Ceea ce pot spune cu siguranta e ca nu o sa cred niciodata in purificarea unei societati prin foc si violenta. Mereu va exista intrebarea: cine a pornit revolutia? si mereu se va raspunde in tz-shpe variante, care mai de care mai politizate.

Daca e sa privim in urma, nu cred ca sunt multi cei care regreta sincer Revolutia din '89, dar sunt o gramada cei care pot spune cu mana pe inima ca nu poporul a creat-o! Timpul o sa raspunda... timpul in care cei care acum se ascund bine in spatele studentilor si al twitter-ilor revoltati, vor pune mana pe schemele de imbogatire (Getting rich for dummies by Voiculescu&Co).

Poate peste 20 de ani o sa citim cu totii update-uri pe twitter despre detentia unui Becali moldovean... poate trece Iliescu Prutul sa-i coordoneze un pic. Nelule, ne miscam mai cu talent? Hai, ca ti-ai facut blog, nu-ti mai trebuie televiziune!

Iar pentru cei care au criticat lipsa de reactie a autoritatilor romanesti, eu sincer de abea acum sunt mandra de guvernantii nostri! Tacerea e de aur, daca stii cum s-o folosesti. Parca prea am suferit de reactii prompte si prea putin gandite!

E trist sa vezi cum evolueaza tehnologia, in timp ce tehnicile raman la fel de primitive. E si mai trist ca fiecare furnicuta se vede elefant in oglinda, in timp ce adevaratii elefanti se ascund bine in cires si lasa furnicutele sa afane pamantul de sub ei...Dar CEL MAI TRIST este sa vezi ca NIMENI NU INVATA DIN ISTORIE!

s-a dat drumul la shopping

Catolicii intra pe ultima suta de metri de post. hahaha... asta nu e stire! stirea este ca ieri a fost maratonul de shopping, in Stuttgart. Iepurasul a marsaluit in sus si-n jos, sa apuce oferte (care erau aceleasi, numai ca le-au scos pana in strada)... cu iepurasul au iesit si alte animale, care mai de care... sa te imbie la actul sfant al achizitiei, totul intr-o celebrare a noii religii universale: la shopping, fata!

Si o data cu jivinele, au iesit si "calugaritele" shoppingului, inarmate cu solduri rotunjite, coate ascutite si mecle spoite in rit de razboi. Si pentru ca nu puteau iesi singure, si-au carat si cocalarii dupa ele, ca era un motiv destul de puternic sa-si antreneze brandul cu niste plase colorate.

In acelasi ritm de pre-sarbatoare, in locuri strategice se desfasurau, pe rand:
* un targ de vechituri, ca doar si-a facut fiecare curatenia de primavara...

* o mica demonstratie de dans modern, (aviz amatorilor de tango: uite ce poti face la batranete, daca nu-ti da statul pensia!) cu formatie, cu tot!

*diverse manifestari personale, fiecare avand un caracter artistic, daca stateai destul sa-l cauti...


Una peste alta, a venit primavara! si daca tot a venit si toti fricsii sunt ocupati cu "rugaciunile", veverita asta se lafaie porcos pe toata pajistea, fara sa ma bage in seama!

de ce nu stiu nimic despre noi?

Recunosc! Nu stiu multe lucruri despre fiecare tara europeana, dar pot macar sa o arat pe harta, sa-i numesc orasul-capitala, iar despre stereotipuri- nu mai vorbesc!

De ce eu stiu asta, iar ei nu stiu nici macar ce limba vorbesc eu? Pentru a nu-i intereseaza! De ce eu ma grabesc sa ma numesc europeanca, iar un englez se grabeste sa-mi spuna ca in UK nimeni nu se considera european? Pentru ca oricine stie unde e UK, pe cand Romania suna exotic!

De ce romanii-sasi, placati de ceva vreme in Germania incearca sa-si aduca aminte romana? Pentru ca e mai usor decat sa invete italiana de la 0... si pentru ca, intamplator, Romania chiar este in UE! De ce spun eu ca sunt din Sibiu? Pentru ca macar mai am o speranta ca o sa stie ce e aia Capitala Culturala Europeana, decat sa le dau sansa sa faca o gafa gen Craiova-Cracovia!

De ce mancarea romaneasca a avut cel mai bun impact la seara romaneasca? Poate pentru ca traim intr-o societate consumatorista, de unde ne cumparam carti dupa culoarea copertilor, ascultam muzica promovata la radio, judecam filmele dupa standardul Hollywood... s.a.m.d.

De ce nu o sa se schimbe asta? Pentru ca indivizii nu au niciun impact in comparatie cu monstrii media! iar indivizii care vor sa schimbe ceva se pierd in marea de produsi media...

macar sud-africanca o sa faca salata de vinete acasa! daca o sa spuna si de unde stie reteta? nu bag mana in foc!

asa, de 1 aprilie, un banc de la UE

UE a zis sa fie "corectitudine politica" si s-a facut "corectitudine politica"! Si a fost bine, ca "negrii" s-au numit "colorati", "domnisoarele"- "doamne" si in multe privinte religia s-a bagat sub pres, sa nu devina o "problema sociala"... mie mi s-a parut ok de la mine din sat, din Romania, unde un "colorat" e pus sa zambeasca, sa vezi daca si el are tot atatia dinti, sau italienii sunt primiti cu bratele pitziponcesti deschise, ca aduc bani...

La ei in sat, la nemti, "corectitudinea politica" e litera de lege... o lege care ii da dreptul femeii sa ragaie ca un barbat... ba chiar i se cere sa o faca!

probabil cel mai mare soc de natura culturala pe care l-am suferit aici a fost de 8 martie. Desi e o zi internationala, a femeii, care la noi se leaga de ziua mamelor, din motive de economie de zile, ca restul sunt sarbatori religioase... asadar, in ciuda caracterului international care te face sa crezi ca o sa vezi macar o floare in ziua aia, oriunde te-ai afla (in Europa)... keine Blume! nimic din ceea ce in cultura noastra te face sa te simti apreciata macar intr-o zi din an! si nu pentru ca nu stiu de ziua asta, dar pur si simplu nu-i acorda importanta!

am zis ca mno.. e doar o zi, no biggie! dar apoi am inceput sa observ comportamentul barbatilor... si nu ma refer la turcii care aici sunt cocalarii nemtilor... ma refer strict la barbatii nemti si la contactul lor cu femeile.

scena 1: intr-un restaurant spaniol, o gitana vinde trandafiri printre mese. singurul cumparator e un asiatic europenizat care vrea sa impresioneze o alta naturalizata!, in ciuda faptului ca se afla in compania a doua femei si a achizitionat o singura floare! nemtii se uita urat la el, ca si cand ar fi batut-o pe femeie!

scena 2: in metrou, doi tipi ignora complet o fata, care pare sa fie cu ei. la urmatoarea statie, unul dintre ei coboara, urmat in fuga de duduie... cativa pasi mai incolo, se tin de mana...

scena 3: o pitipoanca trece pe strada lasand o dara de parfum scump. arata ca o adevarata pitipoanca, motiv pentru care pana si eu o urmaresc... adica incerc sa-i inteleg pe cocalarii care saliveaza in urma ei... doar cocalarii, pentru ca nemtii nici macar nu ridica privirea sticloasa.

scena 4, care se tot repeta: o singura data mi s-a acordat prioritate in fata unei usi! si asta pentru ca am uitat subit cum e sa lasi de la tine si nu m-am oprit sa-mi cer "drepturile"...

nu stiu cum se face, dar "corectitudinea politica" a nemtilor, fata de femei s-a transformat intr-o frustrare maximala... caci:

scena 5: un batranel iese lingandu-si buzele...dintr-un sex shop cu video watching! de fapt, aceste shopuri sunt mai dese decat alimentarele in Stuttgart si par a fi non-stop.

cavalerismul a murit. traiasca "corectitudinea politica"!

cum au invins nemtii legile lui Murphy

"Indiferent la care rand te vei aseza la casa, celelalte vor merge mai repede!"- Murphy

CFRul lor, rush hour (cand pleaca lumea de la serviciu si are timp sa sacaie functionari)... vreau sa-mi cumpar un bilet pentru Munchen. 11 case in total, numai 2 in pauza. sala plina de lume. Un dude in uniforma te indreapta spre o cutie magica, prevazuta cu un buton rosu. e atat de palpitant. apas si iese o hartiuta cu un numar. Imi ridic privirea catre cele 4 monitoare. Ultimul numar extras este 539. Pe hartia mea scrie 556. Daca as fi fost inginer, as fi calculat timpul relativ peste care voi vorbi cu o functionara frustrata, dar nu sunt, asa ca incep sa observ lumea.

Asta faci, de obicei, la coada. Te uiti in cosul omului, iti dai cu parerea asupra stilului de viata, statutului social... apoi te enervezi ca ala din spate te impunge cu umbrela sau incerci sa scoti capul din ambuscada, pentru o gura de aer. Despre asta vorbeste Murphy... si despre faptul ca in stanga, carucioarele pline ochi par sa ajunga mai repede in partea cealalta decat cele trei-patru cosuri de mana pe care le-ai estimat cand ai luat decizia.

Dar ce poti sa faci cand nu ai cu cine compara, de fapt, nu stii exact cine e inaintea ta?? Pe monitoare se schimba numere si clientii sunt distribuiti in functie de disponibilitatea functionarului. Nu ai nicio sansa sa iti alegi coada "mai usoara", fara "babi certareti", fara "etnici analfabeti"... GAta! am gasit preocupare... ma straduiesc sa ghicesc functionarul la care ajung.

Nu am succes. Ma postez in fata unei nemtoaice gigantice. Clar ma asteapta niste fete plictisite si o greata provocata de faptul ca nu vb germana. Surpriza! Vorbeste un "pic de engleza"- in fapt, imi pronunta cifrele cu accent britanic!!!- imi gaseste cea mai ieftina varianta (btw, nu e chiar mocca, dar pt mine si poloneza, dus-intors- 85 de euro... daca stau sa ma gandesc, Sibiu-Buc e cam 30 de euro/persoana, pret intreg). Imi printeaza biletul si imi marcheaza orele si datele. Apoi imi ureaza drum bun si imi multumeste ca imi sui fundul in trenul lor.

Comparand asta cu moacele acre ale ceferistelor noastre(pentru cunoscatori, nu pot sa nu o mentionez aici pe Mareana de la Arad), care nici restul de 50de bani nu ti-l mai dau, nici macar sub forma de bomboane, zahar vanilat, sau suruburi... cred ca CFRul lor ruleaza!

nemti:1, Murphy:0... dar meciul nu e nici la jumatate!

vesti bune... de pe frontul de est!

Vineri am avut o zi buna, dupa esecul de joi, de la Consulatul Onorific al Romaniei la Stuttgart. Am inceput cu un raspuns poziti de la Sibiu. Se pare ca experienta CCE a upgradat administratia locala la nivel de normalitate, cel putin din punctul de vedere al turismului. Mi s-a multumit pentru “ajutor” si mi s-a promis sa-mi trimita materialele.

Urmatorul email era de la reprezentantul pe probleme economice in regiunea BW, al Consulatului Romaniei la Munchen. Ieeeeeeei! Cineva imi citeste mailurile! Imi confirma sprijinul si ma invita la un eveniment organizat in Stuttgart, unde puteam face cunostinta oficial.

Asa ca mi-am luat poloneza si am participat, consultand in prealabil globul de cristal pentru poze si informatii despre participanti...

Una peste alta, la eveniment participa si strasata vietii care, desi nu e functionar roman, tot a aplicat strategia mioritica de pupincurism, pentru a da de inteles nenilor de la Consulat ca a incercat si ea sa ma ajute, dar... i-am dat ignore si mi-am vazut de treaba.

Evenimentul era un fel de... concurs intre licee pe teme politice, cu participarea a trei consulate: cel romanesc, cel italian si cel unguresc... ca sa vezi ironie! Si pentru ca era o buna oportunitate sa atragi atentia tinerilor nemti asupra tarii reprezentate, care e in UE si pe care o finanteaza tatii lor, furnicute la marile companii din urbe, fiecare consuat si-a adus de acasa ce a avut mai atractiv: ungurii au venit cu harti rutiere, carti frumoase, magneti si insigne, dar si cu bucatari; romanii au venit cu brosuri printate la vreun Carabulea in curte; iar italienii cu venit cu degetul bine infipt- ca doar cine nu stie unde e Italia? Romanii sigur stiu ;)

La inceputul spectacolului, au urcat niste copii pe scena, de la Liceul de muzica... sa cante ceva legat de UE, cu mesaj de pace. Cantecul a ridicat in picioare jumatate de sala. Primii care s-au ridicat au fost romanii. Mie mi-a fost frica sa ma ridic, intrucat in stanga mea, o baba blonda si kilometrica nu a putut sa nu remarce numarul majoritar de copii colorati din cor... si a afirmat intr-o germana usor de dedus: “nu stiam ca Africa e in UE!”... mi-a fost frica si sa recunosc in gura mare ca nu vorbesc germana... si aveam de ce... ca raspunsl ei a fost o privire din cartile cu vrajitoare, dupa care a si plecat. Afara, ma uitam peste umar... :D

Deci: o sa primesc materiale pentru serile romanesti planificate deja! Ieeeeei!

bine ati venit la noi!

Voluntariatul inseamna, pentru mine, a face treaba functionarilor publici, cu drag!
am plecat de la uzina cu greata functionarului si am zis sa ma curat un an in Germania.. am plecat cu bagajul de stereotipuri despre romani (le stim cu totii), hotarata sa le desfiintez pe toate cu purtarea mea exemplara, si am dat aici peste o problema mult mai grava: aici nimeni nu cunoaste nici macar stereotipuri! m-am lovit de intrebarile pe care le-am mentionat deja... si brusc, mi se ofera ocazia sa promovez Romania... si mi se pare din ce in ce mai provocator. o sa contactez autoritile!

aflu ca exista Consulatul Onorific al Romaniei la Stuttgart. Le scriu un e-mail, sa vad daca imi pot da niste brosuri despre Romania, mail la care nu mi se raspunde. Profit de programul cu publicul si le fac o vizita.

Sediul este intr-o cladire pustie. La receptie ma saluta o fatuca putin disperata ca trebuie sa vorbeasca engleza. Suna biroul consulatului. De la celalat capat mi se pun intrebarile standard, prin fatuca: ce vreau? am programare? care e nationalitatea mea? mi se spune sa astept.

Si astept, gandindu-ma cu bucurie ca o sa intalnesc romani, ca o sa povestesc despre ce fac eu aici, ca o sa primesc o cana cu apa si ca o sa primesc tot sprijinul de care am nevoie sa fac treaba blondei, cu drag!

se coboara o tanti, anuntata fiind de niste tocuri ascutite (apreciez efortul de deplasare). ma masoara vizibil si da mana cu mine. ii spun cum ma cheama. ea nu. macar imi vorbeste in romana. ma simt ca acasa. dar nu ca acasa la mama... ca acasa, la coada la ghiseul primariei, in fata unei frustrate sexual care nu intelege cum de publicul nu cunoaste procedurile interne si o face sa piarda atata timp cu prostii, cand de azidimineata nu a mai apucat sa intoarca o carte la solitaire.

mi se spune ca ei nu au materiale, ca n-au unde sa le puna. sa contactez ministerele. sau ambasada din Berlin. sa ma dau singura cu capul de pereti, ca ei nu sunt functionari romani, deci n-au cum sa ma ajute. nu stiu cum se face, dar functionarul vorbitor de romana va ramane functionar roman, indiferent de cine ii plateste salariul!

mi-a trecut dorul de casa! macar am facut ceva bun pe ziua de azi. astept, cu interes, raspunsul primariei din Sibiu. pana acum, mi-au spus ca m-au bagat in analele arhivate cu nr. 102589 / 18.03.2009

astenie de... PRIMAVARA

floricelele se ivesc, pasarele ciripesc, iepurasi sar sprinteni prin spatiile verzi,



iar oamenii... oamenii par mai pasnici...

despre Romania si alte planete mai apuse(ne)

citesc zilnic hotnews si ma minunez de subiectele din ce in ce mai tembele. m-am amuzat cu rautate cand am citit despre scrisoarea mihaelei radulescu si despre nefericirea "femeilor de milionari"...

e greu, e tare greu sa vezi cum se ridica parvenitii in fruntea poporului si te gandesti tot mai mult la o viata linistita in munti, unde lipsa tv-ului NU e inlocuita cu net.

apoi citesti chestii alarmante, precum reactia elenei basescu si citesti comentariile publicului si esti de acord cu ei... si apoi te intorci la viata temporara in diaspora (hahaha oare mi se aplica regimul?)si te lovesti de imaginea (sau imaginatia) Romaniei nu foarte departe de casa...

da, m-am lovit de intrebari precum: "Romania este o tara saraca?"; "Dar in Romania ce limba se vorbeste?", "dar tu ar trebui sa stii ruseste, ca doar vii din Romania!"... intrebari puse de cetateni europeni, care isi voteaza euro-parlamentarii. apoi ma gandesc la acuzatiile presei straine (italiene, chiar) la adresa Elenei Basescu si imi aduc aminte ca ei au in Parlament foste vedete porno sau iepurasi playboy... si atunci ii dau dreptate Elenei Basescu, sa ceara drept la replica. in fond, acolo unde au ajuns pilele mai mici, mai intra si o pila mai mare. Dar pentru asta, cine sunt ei sa ne judece?

si apropos de italieni, cea mai tare intrebare am primit-o de la o italianca, absolventa de Litere la ea acasa. aflase de la poloneza ca romana e limba latina si a vrut sa-i confirm, pentru ca nu credea!

clubbing, fata!

cu dedicatie speciala pentru Catalina si Onutza, cluberitzele mele preferate din prima, respectiv a doua parte a vietii mele studentesti :D

Gasca: iar m-am luat dupa poloneza si am stabilit o intalnire cu eveeshii din jur. La apel au mai raspuns Saila (finlandeza), Alberto (spaniolul chert, pe care l-am facut deja un motiv), o prietena de-a finlandezei- nemtoaica, o italianca si o tipa pe care am gasit-o pe facebook (da, da.. stiu... dar mai intalnesti si oameni normali acolo!)- nascuta in Tunisia, crescuta in Germania si momentan arhitecta somera, la 4 ore (asta-i mult) de casa parinteasca. Mai asteptam un kenian si un sud-african... ca sa facem o gasca cu adevarat de frichiotzi internationali- dar se pare ca n-au mai ajuns...

Este minunat sa vezi oamenii astia atat de dornici sa vorbeasca germana intr-o gasca internationala. Ma sperie reticenta nemtilor de a invata engleza si vad ca o propaga!

Itinerariul: am pornit cu voie buna pe traseul Classic Rock Cafe- un doner kebap- un club de indie- un restaurant spaniol cu happy hour- doua, trei cuburi de fitze ieftine- acelasi club de indie- home

CRC e un fel de Hard Rock... sambata au intrarea 5 euro, dar noi am fost vineri pe la 8 si am reusit sa bem ceva.. poti sa si mananci, dar ti se face frica de chelneri, niste fete de bikeri tatuati, care se mira daca le ceri altceva decat bere sau tarii.

Doner Kebap-ul e ceva mai evoluat decat Big Mamma, dar la fel de plin. Au un meniu complex, de specialitati turcesti- e un fel de religie a fast-foodului aici... toata lumea vine sa se roage aici in weekenduri. Ah! poti sa mananci bine de vreo 3.5 Euro (cam atat e kebapul... fara cartofi, evident... ca numai romanii sunt fomisti). Apropos de romani, tocmai cand ma delectam cu studiul unor cizme cu bot ascutit si tocul cui, invaluite in lant... aud glascioare cunoscute. imi ridic privirea, sa vad posesoarea... ce-i drept, nu ma mir... la cate baruri sexi au in orasul asta, pot si rromancele sa manance un kebap...

de acolo mergem pe mana spaniolului care ne duce la happy hour intr-o taverna... au sangria, sangria especial (cu brandy) si sangria besitos (n-am mai inteles ce avea special).. dar e happy hour, asa ca incercam.

asta, se pare, a fost introducerea pentru programul de seara.. pt ca am plecat sa cautam un club mocca. s-a dovedit destul de greu in ciuda faptului ca au o strada cu o cladire lunga, compartimentata in mai multe cluburi cu aceeasi muzica, aceleasi MP si aceleasi masini basinoase in fata. din masini ies turci. mi se face deja greata, si cum nemtoaica avea doar 18 ani, iar in cluburile mocca trebuie sa ai min 21, ne intoarcem la clubul indie.

prima data cand am intrat, era vreo 10.. nemtii stateau jos, beau bere si discutau, cat sa acopere muzica. mi-am amintit de cheful din camin de anul trecut, cand muzica era la min si nemtii beau bere, in picioare, si umpleau holurile. i-am mai dat o sansa pe la 11... clubul era full. nemtii beau bere si se miscau de pe un picior pe altul, ca si cand ar fi dansat. era de ajuns, cat sa ne imbulzim si noi... pt cei interesati: densitatea de bucaciuni era optima! cam cum arata Chillu' pe vremea cand era club misto!- asta asa, informativ... ca am auzit si eu :P in rest, tot asa dau si la ei gagicile din coate si fund, sa-si faca loc (remember, Cata?)

Experienta nemteasca: am mai gustat jagermeister la petreceri europene si nu mi-a placut niciodata... la fel ca Unicum, mi se pare o bautura-medicament pentru varsta a treia. dar sa-ti golesti buzunarul de maruntis si sa faci gramajoare de centi, pana aduni doi euro amarati, pe care ii lasi sa cada veseli in palma barmanului ingalbenit de teama unui calcul minuntios, mai minuntios decat i-a trebuit sa-ti verse licoarea in degetar- asta da experienta nemteasca!

Aaand back home: ca orice oras civilizat, sutn autobuze de noapte, care sa duca tinerii studenti in barlogul propriu, dupa ce si-au golit buzunarele prin oras... da! numai ca locuind in "zona buna", inseamna ca nu ai nevoie de autobuz, ca sigur ti-a dat papi masina... iar taxiul e vreo 15 euro. asa ca am luat-o agale, pe cele vreo 500 de scari si am ajuns gafaind intr-o jumatate de ora.

nivelul fricaciunilor e in crestere

Da! stiu de evenimentul de la scoala din apropiere de Stuttgart! mai stiu si ca evenimente de genul se intampla tot mai des, asa ca proximitatea nu e chiar un motiv sa imi exprim temeri accentuate...

pentru cine nu stie, "fricaciune" se traduce "freak", adica "ciudat". si da, e plin de ei! problema care m-a ingrijorat este ca toata lumea ma judeca pe mine daca ma uit ciudat la fricaciuni! adica poate sa treaca nebuni, punkeri jegosi, o maimuta pe bicicleta prin fata oamenilor astora si ei nu vor remarca decat faptul ca eu ma uit crucis la fapturile enumerate.

e o mare acceptare aici. atat de mare, ca nu stii niciodata cand o sa se sparga buba. adica inteleg ca inca isi mai poarta crucea pentru chestiile nasoale din trecutul nu foarte indepartat, dar chiar sa se obisnuiasca cu ideea ca fiecare e liber sa umble in patru labe si sa latre, daca asta il face sa se simta bine, mi se pare un pic extrem! intr-adevar, daca nu le deranjezi spatiul intim (care la ei e destul de mare), poti sa-ti dai linistit foc la chiloti si sa chemi pompierii! nu o sa se uite la tine prea insistent.

azi, in tramvai, niste duzi latrau cam tare... si nici macar nu erau obisnuitii cocalari turci, ci duzi de-ai lor... numai ca un pic retardati. mi-am luat atitudinea de localnic si i-am ignorat. tipa din fata mea, nu- s-a uitat in directia lor. au inconjurat-o si au inceput sa danseze in jurul ei. tipa a coborat la urmatoarea statie. eu am stat cu sufletul la gura, pana au coborat si ei... apoi m-am relaxat...

... si asa, relaxata, am ras un pic rusinata cand o tanti cu strabism imi explica ceva in germana... la inceput am crezut ca imi zice sa nu stau asa aproape de semnalul de alarma... apoi m-am gandit ca ar fi frumos sa-i spun sa nu se mai deranjeze, ca nu inteleg... "I'm sorry, I don't undestand German."... ma pune sa repet de doua ori, si o fac intrebandu-ma, in acelasi timp, daca tanti nu e vecina cu duzii... dar intelege si rasuflu usurata... ba chiar incearca sa-mi explice in engleza: "there a Christmas tree. ja, ja... fallen. a Christmas tree". Duuuuuuuude!

ah! si de parca asta nu era de ajuns... gradina nemtilor se intregeste cu importuri. am contactat - tot din nevoia polonezei de a socializa... nu stiu ce-i cu fata asta!- un dude evs, spaniol. dupa prima teapa, cand ne-am ratat la ora si locul stabilite, ne-a trimis o poza cu locul, sa fie sigur ca stim unde eram... apoi ne-a trimis o poza cu el... sa-l vedem data viitoare... ma rog... asta in vreo 5 mailuri, in care mai ca nu ne-a acuzat ca-l mintim. la a doua strigare, ne spune ca lui nu-i convine ora 7, ca el trebuie sa fie acasa, sa manance atunci... apoi ne invoca motivul Europeanului, care simte nevoia sa petreaca vineri noaptea. Duuuuuuuude!

va tin la curent!

this place is so cheap!!!

mda... am prins si eu perioade de reduceri, cand mi-am luat blugi cu 5 euro sau am gasit banane la pret de mere padurete romanesti... dar daca stai sa-ti raportezi fiecare cent in leutzi asudati, constati cu groaza ca in Germania nu poti sa traiesti decat cu salariul nemtesc. dap! ca daca la noi iti permiti, ca student sa iesi in weekend chiar si daca don Titi a facut pita cu fasole 4 lei, aici iesi decent cu o bere de la supermarket bauta pe strada (da, aici se poate!) cu amicii, decat sa dai 3,5- 5 euro pe o halba de pishwasser care iti aminteste de sosetele innegrite si uitate pe pat... ah! si daca ai ceva skill de barman, poti sa faci si un mic cocktail la umbra copacului... prietenii o sa te aprecieze!

cel mai greu ti-e atunci cand dai de tineri ca Saili (cred ca asa o cheama)... o finlandeza de 20 de ani, care a plecat de acasa sa faca un evs in Germania, pt ca e in mijlocul Europei si poti sa ajungi usor oriunde... ne-am intalnit cu ea, pentru ca am insistat sa cunoastem lume noua... ne-a carat in crasma ei preferata, sa bem cider, ca ei ii aminteste de casa... blondutza simpatica pare mai isteata decat la prima vedere. e dezarmanta sinceritatea oamenilor care par sa le aiba pe toate! stau si ma gandesc la ce fac romanii la 20 de ani. ah, da! dau la facultate, sa le inchida gurile parintilor, apoi intra in starea continua de betie, ca sa mahmureaasca pe la 24, cand termina studiile si se angajeaza sau continua betia cu un master, ceva...

aham! deci asta inseamna sa o duci bine! ti se trezeste pofta de calatorit, de socializat, de cunoscut alte culturi... de proiecte, de voluntariat... de gasit un sens vietii, altul decat procreerea...

la 20 de ani, tipa pare mai pregatita de viata decat orice candidat la facultate. pana atunci, se bucura, insa de viata ieftina din Germania...

Hitler traieste si e femeie!

CFRul nemtilor este, ca toata infrastructura, functional. Ca atare, multi oameni in costum prefera sa nu conduca, mai ales ca trenurile sunt spatioase si curate. ah! si sunt si multe!

in ciuda acuratetii sistemului de transport in comun, exista si evenimente bizare, pe care le intalnesti doar intr-o zi deosebit de ghinionista sau pur si simplu cand soarta iti mai da o palma dupa ceafa, sa nu zici ca esti rai!

asa am patit in drum spre Tubingen, cand intr-o gara mic asi cocheta, ne-au dat afara, sa asteptam un autobuz, sa ne duca la destinatie. Atat. nicio alta explicatie! la capitolul PR, stau cam prost ceferistii lor, trebuie sa recunosc.
Am luat-o dupa ceilalti mameluci din tren si ne-am proptit in statia de bus. Primul s-a umplut, ca dovada ca nici nu mergea unde vroiam noi sa ajungem. Al doilea s-a lasat asteptat.

Intre timp, din gloata de cherti se ridica, cu suflu si pornire, femeia din imagine:



incepe sa gesticuleze, sa articuleze discursuri de revolta si sa-si construiasca privirea razboinica.

l u m d, din usa garii ne fluiera un cioban. ca niste oi cuminti, ne ridicam capetele si incercam sa intelegem ce vrea de la noi. Hitler ne traduce, cu gesticulatii cainesti si ne aduna in turma ordonata, cum numai la nemti gasesti, iar incolonati ne cara pana la alt tren. se pare ca tot asa avea sa ajungem la destinatie. dar pentru ca inca o data, cfristilor le-a lipsit PRul, ne-am bazat pe ciobanescul nostru sa ne gaseasca si trenul bun. s-a luptat, a alergat, s-a agitat.. a asudat si la sfarsit a dat din coada, ca un lider de nadejde.