"Si totusi, ai invatat ceva din experienta asta?"
"Am invatat sa-mi iubesc originile."
Daca ar fi sa pun degetul pe rana romanului de acasa, mi l-as infinge direct in problema economica si, cu putin noroc, s-ar vindeca. Romanul sufera de supraevaluare la fel cum sufera de subevaluare. Daca se crede descendetul lui Traian si al unei ramuri rezistente din sangele albastru vest-european, daca mai crede intr-un Stefan si ii mai injura pe rusi pentru insucces[uri :P], la fel de usor se autovictimizeaza pentru o conducere hoata, o masa de conationali rromani ascultatori de manele sau pentru un scepticism al ue-istilor.
Romanul stie cine este, chiar daca rareori ii convine, dar mai mult de atat, stie unde vrea sa ajunga! Au demonstrat-o capsunarii cu masinile lor stralucitoare, atletii cu medaliile lor construite din nimic, taranii care ii asteptau pe americani, romancele care s-au vandut pe bani destui, rromii care invata cersitul poliglot- toti astia care visam la ceva!
La ce mai visati voi, cei care le aveti pe toate?
Fructul noii generatii de nemti, nascute din turcaletii emigrati de pe coclauri in capitala tehnicii, manuieste dibaci un iphone castigat cu sudoarea fruntii de tatal care a condus un taxi/ a facut kebapuri/ a montat piese la mertzane.
Acest fruct, intruchiparea sperantei unei vieti lipsite de griji [cel putin aia financiara], se pregateste sa devina... brutar! Este una dintre meseriile cautate la nemti, dar si una dintre domeniile in care nemtii ii sustin financiar pe cei care nu spera la mai mult decat o viata lejera. Doar nu i-ar incuraja sa le ia joburile alea bune...
Daca stai s-o asculti, iti poate enumera 10 feluri in care isi poate prinde parul/ trage linii cu tusul/ prinde cureaua lata; daca o intrebi ce vorbeste acasa, iti zice ca turceste, ca au insistat parintii; daca o intrebi ce e, iti spune ca nemtoaica, scrie asta si in buletin!
Nu sunt singura care urmareste fructul. Cu mine se uita scarbita o nemtoaica la a tz-spea generatie. Asta din urma se mandreste, la cei aproape 50 de ani, cu o colectie consistenta de broaste testoase, pe care le numeste copiii ei. Copii umani nu a facut [prietenii stiu si de ce si nici n-ar incuraja-o!] ca a tinut sa-si pastreze libertatea unei vieti lipsite de griji. Si e adevarat ca singura ei grija, acum, este sa termine macar un solitaire pe zi, in timpul serviciului suficient de bine platit.
...
mi-am tras salvari
Am zis sa-mi iau ceva traditioal, daca tot sunt in Germania, plus ca pentru 5 euro nu plangi mult aici.
I-am tras frumos pe mine intr-o zi de duminica, cand isi pune omu' portul popular si iese la promenada. I-am aranjat frumos, ca si cand ai avea ce sa aranjezi la un tur de pantaloni ce-ti mangaie genunchii.
In final ma uit in oglinda si imi imaginez o pereche de cizme negre, inalte... imi mai lipsea o curea lata sa-l vad pe Mazare in oglinda! Ce simetrie... europeana!!!
Promit sa-mi tratez imaginatia bolnava!
I-am tras frumos pe mine intr-o zi de duminica, cand isi pune omu' portul popular si iese la promenada. I-am aranjat frumos, ca si cand ai avea ce sa aranjezi la un tur de pantaloni ce-ti mangaie genunchii.
In final ma uit in oglinda si imi imaginez o pereche de cizme negre, inalte... imi mai lipsea o curea lata sa-l vad pe Mazare in oglinda! Ce simetrie... europeana!!!
Promit sa-mi tratez imaginatia bolnava!
autoanaliza aniversara
Am pastrat a 100-a postare pentru ceva special, dar vad ca nu vine, asa ca stau si reflectez in gol despre cum ajungi la un pas de sfert de secol cu visurile imprastiate.
Urmand traditia autohtona a ursitelor, m-am regasit in poza de la primul tuns cu un ruj in mana stanga si o carte in dreapta. Cu rujul am lamurit-o dupa o tentativa esuata pe la 4 ani, de a ma atasa de vreo papusa. L-am gasit mai interesant pe frate-meu si a lui influenta, doar pe alocuri negativa. Si asa am ratat viata corporativa de MP...
In schimb, m-am ales cu titlul de "rebela" a clasei, nu pentru ca m-as fi ascuns in toaleta sa fumez, ci pentru ca am gasit mereu un punct in care nu m-am inteles cu "indrumatoarea". Iar de la rebela, la asociala, e un pas de cateva carti pe care le-am tinut constiincios in dreapta. La ce mi-a ajutat?
Pai as vrea sa cred ca la o selectie de prieteni buni fara de care chiar nu se poate... la niste experiente in care nu m-as fi aruncat cu capul inainte fara suportul familiei si la niste amintiri de tot felul, pe care le tin pentru vremuri grele.
La ce nu mi-a ajutat? La o viata de leguma din gradina Domnului, pentru care viata este un continuu prilej de a-ti demonstra mediocritatea serband bucuria nonsensului. Poate era bine sa tin mai strans de ruj...
si ca sa inchei si mai Bollywood-ian: Ai laic tu senc zos hu didnt cher. ies ai chen, bre!
Aceasta a fost simularea aniversara a discursului de multumire. Astept cu interes si ocazia de a-l rosti in public. Pentru cv si recomandari, va stau la dispozitie!
Urmand traditia autohtona a ursitelor, m-am regasit in poza de la primul tuns cu un ruj in mana stanga si o carte in dreapta. Cu rujul am lamurit-o dupa o tentativa esuata pe la 4 ani, de a ma atasa de vreo papusa. L-am gasit mai interesant pe frate-meu si a lui influenta, doar pe alocuri negativa. Si asa am ratat viata corporativa de MP...
In schimb, m-am ales cu titlul de "rebela" a clasei, nu pentru ca m-as fi ascuns in toaleta sa fumez, ci pentru ca am gasit mereu un punct in care nu m-am inteles cu "indrumatoarea". Iar de la rebela, la asociala, e un pas de cateva carti pe care le-am tinut constiincios in dreapta. La ce mi-a ajutat?
Pai as vrea sa cred ca la o selectie de prieteni buni fara de care chiar nu se poate... la niste experiente in care nu m-as fi aruncat cu capul inainte fara suportul familiei si la niste amintiri de tot felul, pe care le tin pentru vremuri grele.
La ce nu mi-a ajutat? La o viata de leguma din gradina Domnului, pentru care viata este un continuu prilej de a-ti demonstra mediocritatea serband bucuria nonsensului. Poate era bine sa tin mai strans de ruj...
si ca sa inchei si mai Bollywood-ian: Ai laic tu senc zos hu didnt cher. ies ai chen, bre!
Aceasta a fost simularea aniversara a discursului de multumire. Astept cu interes si ocazia de a-l rosti in public. Pentru cv si recomandari, va stau la dispozitie!
Luxembourg, frate cu Sibiul
Un lucru minunat la UE este ca nu iti dai seama cand treci dintr-o tara in alta... bine, iti dai seama unde s-a terminat autostrada cand vezi un panou mare pe care scrie Romania, dar am intrat in Luxembourg cum am iesit din Germania- clipind!
Intrarea in "capitala" a fost tot intr-o clipita... puteam sa jur ca sunt intr-o statiune pe Valea Oltului- case cochetele, flori la geam, lume cat sa zici ca e locuita...
Acest simbol al culturii europene, cu toata gingasia trecutului tumultuos, pare, la prima ocheada, o adunatura de comune lipite cap la cap de cate o cladire moderna mai inalta. Gara, impresionanta prin cladirea seculara bine conservata, imi aminteste, insa, de jegul ce imbraca garile noastre... lipseste, parca, grija pentru detalii pe care am gasit-o in tara cu linii drepte.
Si pornesc spre centru, sa descopar minunatia capitalei unei tari cat un pumn, cu mai putini locuitori decat Militari. Ce-i drept, zona centrala iti da dureri de ceafa... casele vechi isi arata bogatia arhitecturala mai mult spre acoperis... si daca reusesti sa invingi lumina orbitoare, te bucuri si de varfurile turnurilor care impung flufosenia norilor.
Cazemata de pe la sfarsitul secolului X se bucura de protectia patrimoniului UNESCO pe care lumea il fotografiaza insistent. De pe muchiile slefuite inteligent de marketingul orasului, poti admira Valea Pétrusse, casele inlantuite aleatoriu si stradutele medievale care serpuiesc intru disperarea soferilor.
Obiectivele tintite de turistul google sunt inghesuite convenabil intr-un traseu de vreo 2 ore. Pe mine m-a enervat inghesuiala asta, care te impiedica sa prinzi o cladire in poza, fara sa-ti apara o aripioara de casa, un stalp rasletit sau un chinez curios.
Dar ce m-a dezarmat complet, a fost combinatia de tehnologie avansata si conservare a istoriei care iti permite, de exemplu, sa urci stanca de sub cetate cu liftul si sa te trezesti in piata Curtii Europene de Justitie.
Oamenii sunt si ei de tot felul, dar nu poti sa nu observi o umbra de superioritate care le sterge de pe fete zambetul politicos al vecinilor. Daca nu vorbesti franceza sau germana, cat sa intelegi placutele cu explicatii de la toate colturile de strada, poti sa intrebi si ti se va raspunde cu usurinta in engleza. De altfel, ultimul slogan al orasului este "Luxembourg- la ville, die stadt, the city"... iar pentru gandurile pe care nu vor sa le citesti, folosesc propria limba (cam cum am spune ca moldovenii vorbesc moldoveneste).
Nivelul de trai ridicat le permite cameristelor dintr-un hotel de 3 stele sa refuze elegant un bacsis de 2 euro. Cu toate astea, oamenii nu se dezic de la agricultura, chiar daca cel mai propice spatiu se afla in centrul istoric, sau vaca nu poate paste decat in spatele hotelului, pe buza autostrazii.. Iar cand vine vorba de preturi, nici sa nu te gandesti macar sa calculezi in lei!!!
Pe strada circula o selectie, mai larga decat in fata la Bamboo, de masini de colectie, ceea ce face mai usoara identificare saracului in ala care isi scoate rusinat din parcare Loganul cu nr de LUX. Si pentru ca cei mai multi au masina, transportul in comun este o aberatie mai prost administrata decat la noi. Nemtii si-ar smulge parul din cap daca ar depinde de un autobuz care nu numai ca intarzie peste media acceptata de 2 minute, dar chiar nu vine deloc!
Toate ca toate, dar Sibiul se straduieste mai mult sa arate a oras european, decat se straduieste Luxembourgul sa arate a capitala. Poate chiar asta e farmecul lui!
Intrarea in "capitala" a fost tot intr-o clipita... puteam sa jur ca sunt intr-o statiune pe Valea Oltului- case cochetele, flori la geam, lume cat sa zici ca e locuita...
Acest simbol al culturii europene, cu toata gingasia trecutului tumultuos, pare, la prima ocheada, o adunatura de comune lipite cap la cap de cate o cladire moderna mai inalta. Gara, impresionanta prin cladirea seculara bine conservata, imi aminteste, insa, de jegul ce imbraca garile noastre... lipseste, parca, grija pentru detalii pe care am gasit-o in tara cu linii drepte.
Si pornesc spre centru, sa descopar minunatia capitalei unei tari cat un pumn, cu mai putini locuitori decat Militari. Ce-i drept, zona centrala iti da dureri de ceafa... casele vechi isi arata bogatia arhitecturala mai mult spre acoperis... si daca reusesti sa invingi lumina orbitoare, te bucuri si de varfurile turnurilor care impung flufosenia norilor.
Cazemata de pe la sfarsitul secolului X se bucura de protectia patrimoniului UNESCO pe care lumea il fotografiaza insistent. De pe muchiile slefuite inteligent de marketingul orasului, poti admira Valea Pétrusse, casele inlantuite aleatoriu si stradutele medievale care serpuiesc intru disperarea soferilor.
Obiectivele tintite de turistul google sunt inghesuite convenabil intr-un traseu de vreo 2 ore. Pe mine m-a enervat inghesuiala asta, care te impiedica sa prinzi o cladire in poza, fara sa-ti apara o aripioara de casa, un stalp rasletit sau un chinez curios.
Dar ce m-a dezarmat complet, a fost combinatia de tehnologie avansata si conservare a istoriei care iti permite, de exemplu, sa urci stanca de sub cetate cu liftul si sa te trezesti in piata Curtii Europene de Justitie.
Oamenii sunt si ei de tot felul, dar nu poti sa nu observi o umbra de superioritate care le sterge de pe fete zambetul politicos al vecinilor. Daca nu vorbesti franceza sau germana, cat sa intelegi placutele cu explicatii de la toate colturile de strada, poti sa intrebi si ti se va raspunde cu usurinta in engleza. De altfel, ultimul slogan al orasului este "Luxembourg- la ville, die stadt, the city"... iar pentru gandurile pe care nu vor sa le citesti, folosesc propria limba (cam cum am spune ca moldovenii vorbesc moldoveneste).
Nivelul de trai ridicat le permite cameristelor dintr-un hotel de 3 stele sa refuze elegant un bacsis de 2 euro. Cu toate astea, oamenii nu se dezic de la agricultura, chiar daca cel mai propice spatiu se afla in centrul istoric, sau vaca nu poate paste decat in spatele hotelului, pe buza autostrazii.. Iar cand vine vorba de preturi, nici sa nu te gandesti macar sa calculezi in lei!!!
Pe strada circula o selectie, mai larga decat in fata la Bamboo, de masini de colectie, ceea ce face mai usoara identificare saracului in ala care isi scoate rusinat din parcare Loganul cu nr de LUX. Si pentru ca cei mai multi au masina, transportul in comun este o aberatie mai prost administrata decat la noi. Nemtii si-ar smulge parul din cap daca ar depinde de un autobuz care nu numai ca intarzie peste media acceptata de 2 minute, dar chiar nu vine deloc!
Toate ca toate, dar Sibiul se straduieste mai mult sa arate a oras european, decat se straduieste Luxembourgul sa arate a capitala. Poate chiar asta e farmecul lui!
criza, mon cher!
... pentru cei care vad mai sus o coada comunista la ultimele produse capitaliste, sau o incercare de curtare fara sperante mari, sa stiti ca scaunelele sunt rezervate pentru aia care au fost loviti bine de criza... si nu, nu sunt romani plecati la vanatoare!
avem nevoie de ei
Pe la 1400, in sudul Germaniei de astazi, ducatele stateau cam prost cu banii. din agricultura se supravietuia, dar nu se construiau castele. Solutia au gasit-o in adapostirea temporara a evreilor, in schimbul unei taxe de protectie. Si a dat roade... fortificate bine. Ba mai mult, evreii le-au dezvoltat comertul si i-au invatat afaceri.
Pe la mijlocul secolului XX, tot aici, industrializarea (facuta tot cu ajutor strain) a adus o noua problema: nu avem destui muncitori! Si le-au venit italieni, spanioli, sud-americani si alte cateva natii sa le sporeasca productia.
Astazi, in Stuttgart, 40% din populatie are alte origini decat germane. Cateodata procentul asta pare mai mare, mai ales cand te concentrezi sa auzi limba oficiala pe strada...
Un neamt de 22 de ani, dintr-o familie de nemti cu trei copii, care vorbesc limba oficiala (cu dialect, cu tot, ce-i drept) si care se zbat in clasa de mijloc, aceea fara studii superioare, doar de curand proprietara de apartament si doua masini vechi, imi marturiseste cu o superioritate in voce: "avem nevoie de ei, ca sunt dispusi sa ia slujbele pe care noi nu le-am lua niciodata."
Pe la mijlocul secolului XX, tot aici, industrializarea (facuta tot cu ajutor strain) a adus o noua problema: nu avem destui muncitori! Si le-au venit italieni, spanioli, sud-americani si alte cateva natii sa le sporeasca productia.
Astazi, in Stuttgart, 40% din populatie are alte origini decat germane. Cateodata procentul asta pare mai mare, mai ales cand te concentrezi sa auzi limba oficiala pe strada...
Un neamt de 22 de ani, dintr-o familie de nemti cu trei copii, care vorbesc limba oficiala (cu dialect, cu tot, ce-i drept) si care se zbat in clasa de mijloc, aceea fara studii superioare, doar de curand proprietara de apartament si doua masini vechi, imi marturiseste cu o superioritate in voce: "avem nevoie de ei, ca sunt dispusi sa ia slujbele pe care noi nu le-am lua niciodata."
God save Jiji!
Pentru ca recomand produse romanesti, uite aici un Chuck Norris autohton de care sa fim mandri ca ne reprezinta la nivel inalt:
Gigi Becali nu face flotari, le cumpara gata facute.
Gigi Becali nu se spala pe dinti... dinti lui spala periuta de dinti.
Dumnezeu plateste drepturi de autor lui Gigi Becali pentru biblie!
Gigi Becali are puterea financiara necesara de al plati pe Chuck Norris sa-si dea o palma .
Becali a fost primul om ce a elaborat teoria relativitatii, dar ca sa nu para tocilar a vandut-o lui Einstein.
Gigi Becali unge painea pe unt.
Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.
Gigi Becali poate sa deseneze un triunghi cu 4 laturi.
Gigi Becali poate sa alerge 10 km in 15 secunde, ca stie o scurtatura!
De ce in calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face misto de Gigi Becali!
Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.
Donald Trump a fost ucenicul lui Gigi Becali.
Toate companiile de asigurari se bat sa-i faca o asigurare de viata lui Gigi Becali... pentru ca el e nemuritor.
Adresa de mail a lui Gigi Becali este Yahoo@GigiBecali.com
Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpara, pentru toate celelalte exista MasterCard.
Gigi Becali poate sa apara la mai multe emisiuni in acelasi timp. In direct.
Initial erau 8 minuni in lume. Dar Gigi Becali declarase ca prefera sa ramana modest.
Elvetienii nu sunt neutri, doar asteapta sa vada de ce parte se va pune Gigi Becali.
[multumesc fratelui meu drag pentru material!]
Gigi Becali nu face flotari, le cumpara gata facute.
Gigi Becali nu se spala pe dinti... dinti lui spala periuta de dinti.
Dumnezeu plateste drepturi de autor lui Gigi Becali pentru biblie!
Gigi Becali are puterea financiara necesara de al plati pe Chuck Norris sa-si dea o palma .
Becali a fost primul om ce a elaborat teoria relativitatii, dar ca sa nu para tocilar a vandut-o lui Einstein.
Gigi Becali unge painea pe unt.
Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.
Gigi Becali poate sa deseneze un triunghi cu 4 laturi.
Gigi Becali poate sa alerge 10 km in 15 secunde, ca stie o scurtatura!
De ce in calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face misto de Gigi Becali!
Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.
Donald Trump a fost ucenicul lui Gigi Becali.
Toate companiile de asigurari se bat sa-i faca o asigurare de viata lui Gigi Becali... pentru ca el e nemuritor.
Adresa de mail a lui Gigi Becali este Yahoo@GigiBecali.com
Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpara, pentru toate celelalte exista MasterCard.
Gigi Becali poate sa apara la mai multe emisiuni in acelasi timp. In direct.
Initial erau 8 minuni in lume. Dar Gigi Becali declarase ca prefera sa ramana modest.
Elvetienii nu sunt neutri, doar asteapta sa vada de ce parte se va pune Gigi Becali.
[multumesc fratelui meu drag pentru material!]
gadget de MP
Ia si la pachet!
Postări
Comentarii