eVanghelia după Social Media

De când cu Mirc-ul am aflat că putem să comunicăm la fel de uşor cu oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată ca şi cu aia pe care îi cunoaştem... poate chiar mai uşor, dat fiind faptul că monitorul te acoperă comod.

Ei, majoritatea Mircilor s-au mutat, la noi, pe Hi5 şi acolo au rămas. Aia mai entelectuali s-au mutat pe Facebook şi speră să scape acolo de cocalari... dar slabe şanse, dacă Ieşeala se dă şi acolo...

În sfârşit... cei mai entelectuali dintre internauţi propovăduiesc vorbele social media pe Twitter... acolo se numesc ei evanghelişti, îşi adună oiţe şi ciripesc de dimineaţa până seara despre ... în principiu despre nimic.

Twitter a devenit un fenomen şi la noi şi e în continuă creştere, chiar dacă numai în sectoru comunicare- IT - corporate... prea puţin consumator... dar e o chestie! Se fac #Tweetmeet se inventează #tweetmobil şi tot felul de păsărici...

De când m-am hotărât să-mi scriu dizertaţia despre fenomenul Social Media, am studiat mai de aproape Facebook,unde ţineam doar legătura cu prietenii mai fericiţi că nu locuiesc în România şi am început să ciripesc şi eu pe Twitter. Sunt şi eu oiţa unor oameni de bine care celebrează disciplinat comunicarea acolo unde au inventat-o şi prea puţin bag în seamă bârfele autentice. Afli multe chestii interesante, dar şi mult mai multe despre ce mănâncă unii, cum s-au trezit şi chestii din acestea... În fine, nu mă dau în vânt după câte oiţe se uită la ce ciripesc eu... dar mai măsor din când în când audienţa unor linkuri care mă interesează şi cel mai des mă minunez de nişte fenomene sociale, cum ar fi orgoliul identităţii virtuale! :D

Unul l-am observat aseară. E un tip mult pupat în dos pentru audienţa de pe blog... mă rog, nu-l cunosc personal şi nu am prea citit blogul lui. Poate e chiar un tip citav la lumina zilei, dar cam orgolios la aia a monitorului, după cum am observat aseară, când...

... a întrebat el #zelist, zelistoară: Cine-i printre cei mai ciripitori din ţară?

(unde găseşti topul ciripitorilor şi pe cel al blogerilor) şi STUPOARE! Oglinjoara i-a zis că nu mai e în top 3 ciripitori din ţară, că e altul înaintea lui, mai urmărit ca el... şi supărat pe viaţă a postat asta:
În fine, tipul respectiv e pastor printr-un sat cu 1930 de locuitori.. adică un Evanghelist offline care s-a apucat să propovăduiască şi online! :)


dar detronatului nu i-a ajuns... şi a consultat şi alte împărăţii... dar şi acolo a dat vina pe servitori:

Curat murdar, monşer! E vremea să mutăm împărăţia!

ingineria blatului

Pe la 5 ani (parcă), ai mei mi-au cumpărat un MyDearPony roz, cu două inimioare pe bucuţă şi o pleată consistentă care-i şedea inconfortabil pe ochi. Al meu frate mai mare şi mai înţelept, care în fiecare lună septembrie se delecta cu rechizite noi şi teme acasă, în ciuda apetitului meu pentru cunoaştere (da, da... aşa au minţit copilu!), m-a ghidat malefic spre pregătirea poneiului de pluş pentru şcoală... Ce-i drept, nu am luat ca semn faptul că în anul acela mama îl cam marcase pe viaţă cu o freză punkistă pe care nu i-a mai reuşit-o când a venit la modă... Aşa că am tuns bretonul poneiului, convinsă de fratele meu mai guru că o să-i crească la loc... ceea ce nu s-a întâmplat! :(

Şi uite cum viaţa îmi surâde din când în când şi azi îmi şopteşte să răzbun poneiul!

Fratele meu este mândru inginer. La fel ca majoritatea colegilor de serviciu. Din câte am înţeles, la ei în birou e un fel de competiţie în măiestrie inginerească, oricare s-ar arăta ocazia. Şi ca să se întâmple competiţia, trebuie să se şi laude, nu?

Frate-meu s-a lăudat cum a făcut el blatul în autobuz, înfigând biletul în compostor şi aşteptând aşa controlorul care nu a venit. Bucuros, a coborât în staţie şi şi-a lovit călcâiele cu voioşie că economisise un leu jumate! Asta până când şi-a dat seama că uitase biletul necompostat în compostor. Poftim inginerie!

Înciudat, un coleg inginer încearcă şi el metoda şi reuşeşte să şi recupereze biletul. Doar că până la serviciu îl mototoleşte irecuperabil în buzunar. Eh! L-a făcut pe frate-meu!

Dar, inginerilor, cel mai ingineresc blat l-a făcut o asistentă care la o curbă a compostat neintenţionat biletul infipt în compostorul de care se ţinea... L L L :D (sursa: mami ;) )

servicii de kkt la preţ dă haur... autentic românesc

Mi-am dat seama ieri că mă enervez mai des decât acum 3 luni. de fapt, mă enervez cam la fel ca acum 14 luni, minus stresul de uzină... să fie oare de la România?

De ce m-am enervat ieri cel mai mult?

La Sibiu a fost revoluţionat serviciul public de transport în comun, în urma unui studiu complex comandat unei firme jmechere... Concluzia studiului nu o ştiu... probabil a fost una de bun simţ, deşi ştiu din surse sigure că rezultatele sondajelor au fost uşor alterate, să dea bine calculul...

Dar MAREA SCHIMBARE la Tursib a fost un abonament unic, pe toate liniile, de 50 de lei şi instalarea unor automate de bilete strategic rar şi degeaba. Măcar la gară este, dacă nu circuli destul, cât să justifici 50 de lei şi eşti la fel de stresat ca mine când rişti un blat mic!

Un automat e o chestie cosmică, la care au pus prea multe butoane sau au omis să le scoată pe alea default... ma rog, poate le-au primit la preţ redus prin programul rabla al nemţilor, că e la modă... Uneori face fiţe la bancnote mai mototolite, ca ălea de cafea... dar treci cu vederea, schimbi banii, se rezolvă...

Ieri, la gară, automatul duduia de bani sau mai cerea hârtie, orice ar fi avut, era sigur legat de burtă! Drept pentru care eu şi o miţi nu puteam să ne achiziţionăm bilete. Cum autobuzul stătea să plece şi eu mă grăbeam, l-am înştiinţat pe şofer că nu pot să-mi iau bilet din cauza magnificei aparaturi. Ghici ce-mi zice!?
Şofer: "Nu merge, nu merge..."
Eu, verde: "Păi şi noi ce facem?" (o adopt repede şi pe miţi, să dea bine la majoritate)
Şofer: "Luaţi amendă!"
Eu, violet: "Păi de ce? Nu e vina mea că nu vindeţi bilete!""#¤#%#¤&"
Şofer, citind în continuare despre Guţă sau alte animale într-o fiţuică National Geomanelistic: "Da ce, voi vă bazaţi pe automatul ăsta?!"
Eu, uşor hipertensionată: "Da pe ce să mă bazez ca să-mi iau un bilet, dacă nu pe un automat de BILETE?"
Şofer: "Treaba voastră!"

Oare el se bazează pe salariul de la Tursib?

Cobor şi sun la numărul de pe automat:

Eu: "Sunt la gară, automatul de bilete nu funcţionează"
Ea: "Bine"
Eu: "Cum adică bine?"
Ea: "Bine, mulţumim!"
Eu: "Şi eu ce fac? Nu am de unde să-mi iau bilet!"
Ea: "Aşteptaţi acolo, trimitem noi pe cineva!"

N-am avut curiozitatea să aflu în cât timp... eram deja în întârziere... o iau pe miţi de aripă şi împărţim un taxi.
Mă gândesc serios la un sistem de carpooling!



gadget de MP

    Follow memyselfandcris on Twitter