raman roman... in UE

citeam cu nervi si ura discursul unei vedete pornografice cu tinuta politica.. nu, nu e vorba de tarisoara noastra, ci de una cu mult mai multe pretentii electorale la nivel european: Alessandra Mussolini- parlamentar european!!! mi-e scarba sa ma gandesc la cat de libidinosi sunt barbatii italienii care isi petrec vacantele salivand in tari cu femei frumoase, pentru ca acasa ii bat mamele... dar pentru ca platesc bine sa poata saliva, se cheama ca sunt civilizati, fata de romanasii nostri violatori si proxeneti...

am blamat-o in gand pe doamna parlamentar si m-am gandit cu frica la ascensiunea unor personaje asemanatoare de la noi... modelul se aplica incontrolabil si noi ne uitam din ce in ce mai rar la discursul analfabetelor care n-au avut cand sa fie informatoare, dar daca sapi adanc, le gasesti pe sb birourile profesorilor universitari care le-au semnat diplomele...

ieri am luat un tren pana in suburbiile orasului... pe tren erau stickere cu Rumanische ceva... si sigla turistica a Romaniei. mi-am zis in gand... uite ce poate blonda! desi pareau cam de mult timp lipite pe geam, dar mno... cine stie?!
ma urc in tren si ma plesneste un miros... cunoscut... din spate aud vorbe cunoscute, probabil, doar de mine, in acelasi tren. un tip la vreo 35-40 de ani scoate un acordeon si ne canta, apoi isi cere drepturile de autor. cam sec azi.

imi dau seama, in momentul ala, ce scria pe stickere: atentie romani! :D

tipul se plictiseste si se aseaza fata-n- fata cu un neamt care citea linistit. intinde mana printre picioarele neamtului si ridica de pe jos un plic nedeschis. isi da cu parerea asupra continutului, se ridica si pleaca, lasand in urma un neamt socat de violarea spatiului personal.

poate chiar ar trebui selectati romanii, in fct de sex, la granita... sunt sigura ca socul ar fi fost atenuat, daca era o tiganca stirba care intindea mana prin locurile alea...

am aterizat!

Imi ia 3 minute sa trec de “vama”, mi se zambeste si mi se ureaza bun venit!!! Bagajul se plimba deja pe banda, asteptandu-ma, iar dincolo de usi, gazda flutura un biletel cu numele locului in care o sa stau. In total: mai putin de 10 minute.

Mentora, Eva, e o tipa la vreo 1,85m, care a trecut de 40 de ani. Are un tic verbal pe care il scuipa des: “Oh, Jesus Christ!” dar vorbeste o engleza din carti bune

Hostelul este in cea mai buna zona rezidentiala... de fapt, sunt vecina cu Ministerul landului Baden- Wurttenberg, ceea ce face ca strazile sa fie foarte linistite, iar politia sa patruleze mereu pe aici.

Stuttgart este un oras deosebit de linistit, avand in vedere ca in timpul unei zile lucratoare sunt aproape 1 milion de sufletele care respira in urbe. Aglomeratia este si ea foarte linistita. Oamenii de aici au un talent innascut de a tine bine de spatiul personal, care le permite sa respire usor si sa nu inghita, de exemplu, expiratia fumatorilor. Aglomeratia o simti doar in magazine de toale, unde turistele din UK se inghesuie intre umerase si te dau la o parte cu disperare, sa nu le-o iei inainte.

Ieri am incercat sa atentionez o batranica al carei ghiozdanel din carca era larg deschis... cred ca am fost singura care am observat asta si careia i s-a parut periculos... oamenii astia nu au notiunea de geanta tinua la piept sau ochii in patru, dupa tiganusi profitori...

... drumul

Aeroport Craiova: MP de la Carpatair isi da cu presupusul asupra greutatii rucsacului meu, ca si cand ea ar fi carat ceva mai mare decat o Gucci cat casa... plec cu sentimentul ca lumea vrea sa ma jefuiasca, chiar si de o suma ca 24 de Euro. Oricum o sa mi-i deconteze nemtii.
O matroana cu baston ma pipaie din cap in picioare, insistand la sani, de parca as avea praf de pusca in loc de un bagaj 100% natural... se vede treaba ca poarta galactica e pusa de bibelou acolo si romanasul tot cu pipaitul se simte mai bine...

Aeroport Timisoara: e imens si degeaba. Din trei tejghele, doar la una sta o mandra sa-ti verifice moaca din pasaport. In rest, scaunele foarte fancy stau goale, ca lumea se inghesuie pe scari, sa treaca de vama...
La coada se probeaza, de asemenea, stereotipurile: italienii sunt aia care ii fac cu ochiul unei angajate, sa-i lase in fata. Poarta geci lungi, cu gluga cu blanita si adidasi jegosi. Nemtii au camasa alba, teapana si se uita cu sila la italieni. Rau au ajuns: sa se inghesuie la coada, in Romania, cu italienii...

mass media de trecere

cum de o saptamana am asistat prin media la tragedia unei familii care si-a pierdut copilul, inca tanar... am putut observa in juru-mi diverse forme ale suferintei care imbraca o moarte prematura a unui individ de care nu am auzit nimic pana saptamana asta si pot sa jur ca nu aveam sa aud de el, daca nu se intampla tragedia.

e trist sa vezi cum devoreaza sacalii o stire absolut morbida, cum o transforma sa-i dea culoare... sa fim seriosi, daca nu se culcase cu vreo mondenitate, nu trasese pe nas si nu furase arme de la Ciorogarla, bietul sportiv roman, care nici nu juca fotbal in divizia A, nu avea sanse decat de o stire abrupta la ora 5. dar cu ajutorul unui machiaj strident de telenovela gretoasa, cu o mireasa indurerata, un tata salutat de necunoscuti pe un traseu mioritic, o vesnica relatare de la casa parinteasca si o dara de nationalism uns cu ura pentru tiganii unguri, povestea a prins contur media.

ce am invatat eu din asta? ca politia ungurilor chiar munceste. ca nu e bine sa fii inalt. ca filmele cu violenta chiar dauneaza spiritelor impresionabile. ca suntem inconjurati de cocalari al caror unic scop in viata e sa fie jmecheri si pentru asta nu pleaca de acasa nepregatiti pentru o lupta corp la corp ascutit, cum i-a invatat fratele lor VanDamme.

ce au invatat cocalarii? am auzit-o din gura unui bisnitar care statea lipit de realitatea tv si numara nedumerit, ca sa exprime plin de dispret si gelozie: "uite cum ne fac tiganii de bani!?!? la cate flori i-au adus astuia..."

in aceeasi zi ma uitam la o conferinta de presa a rachetului care nu numai ca a sfidat sistemul juridic autohton, dar va continua sa ne rada tuturor in nas... mama se intreba de unde are asta bani sa traiasca... si sa mai si spaguiasca. eu ma intreb cati mai sunt ca el printre noi. e o intrebare retorica pentru ca am inceput sa numar pe degete oamenii aparent decenti pe care ii intalnesc pe strada.

sunt in greva foamei de stiri. refuz sa mai inghit chestiile astea turnate cu palnia ca unor oi indobitocite.



cum am facut o zi de voluntariat la uzina

vremurile grele se trateaza cu spatele, asa ca, tocmai cand imi intorceam spatele uzinei si puneam punct unui capitol horror din viata mea profesionala, m-am trezit cu un ultim sut in dos din partea imbecililor pentru care mi-am pierdut sapte luni din viata.

e drept, daca e sa caut un lucru pe care sa-l fi invatat la uzina, acela ar fi "cum sa nu dai doi bani pe un om"- si am invatat-o cu varf si indesat!

in ultima zi din preaviz, ziua de 30, dupa ce am finalizat retusurile la ceea ce a insemnat contributia mea la imaginea si spiritul uzinei, contributie pentru care acesti retardati, ce mai traiesc inca in epoca pupincurismului si a slavirii conducatorului, ar fi platit sume considerabile unui consultant cu experienta, fix la sfarsitul multor ore in care am incercat din rasputeri sa-i explic MPei si Confidentei diferenta dintre creativitate si strategie, o imbecila de la DORU, cum se numeste in uzina trupa de pastori ai resurselor umane, imi spune ca imi incheiasem activitatea cu o zi inainte!
DAAAAAAAAAAAA cu o zi inainte sa ma trezesc din nou cu noaptea in cap, sa ma tarasc pana la uzina, sa las totul in regula, ca sa nu ma sune lumea sa ma intrebe unde gaseste documente.

asa am facut o zi de voluntariat la uzina!

gadget de MP

    Follow memyselfandcris on Twitter