v-am mai spus ca nu-mi plac garile? sunt aglomerate, nu stii unde sa te uiti, pline de oameni dubiosi, esti mereu pe fuga sau in asteptare...
daca adaugi la asta faptul ca in jur auzi cel putin 5 limbi diferite la fiecare jumatate de ora, iti dai seama ca esti intr-un aeroport unde aterizeaza curse low-cost.
acum doi ani, asteptand cursa ieftina spre Scotia din ziua urmatoare, am impartit podeaua Charles le Roi din Bruxelles cu un cuplu de francezi dotati cu izopren si o tarna de americani care pusesera stapanire pe fotoliile cu masaj ca pe o sonda de petrol ... podeaua avea confort 4 spre 5, cu vedere la panza de paianjen care atarna maiestuos din tavan, iar dimineata ne-a maturat constiincios omul insarcinat cu igiena.
am schimbat multe low-costuri pana acum si pentru mine erau singurele aparate cu aripi care iti ofera ocazia sa ajungi repede dintr-o parte in alta, la un pret decent... plus ca nu te simti clasificat in functie de pret (decat daca nu platesti un pic mai mult sa intri primul)! apoi i-am auzit pe niste scotieni vorbind despre low- costuri ca si cand ar fi comparat un brand occidental lucrat in China cu unul copiat de chinezi.
saptamana trecuta, asteptand un prieten in aeroportul din Stuttgart, mi-am dat seama despre ce vorbeau: companiile low-cost au transformat aeroporturile in gari. in timp ce trenul se scumpeste in aceasi ritm cu benzina, Ryanair imi trimite zilnic oferte de zboruri cu 1 lira, iar Germanwings are ca slogan "cheaper than parking". la check-in astepti nerabdator ca turcii sa-si urce papornitele de rafie pe banda, apoi sa negocieze surplusul, diplomat, din maini... si sa-si adune galagios de sub banci copiii mult prea energici.
si pentru ca aeroportul trebuie sa se adapteze la nevoile noilor clienti, in Stuttgart i-au plantat un Casino si un sex-shop... ca doar asta e usa care-ti descrie cel mai repede comunitatea in care intri sau din care iesi!
s-ar zice ca progresam, daca telul nostru e un film american despre viitorul electronizat... doar ca nu as mai paria pe succesul unui erou american, decat daca-l cheama Hassan!
daca adaugi la asta faptul ca in jur auzi cel putin 5 limbi diferite la fiecare jumatate de ora, iti dai seama ca esti intr-un aeroport unde aterizeaza curse low-cost.
acum doi ani, asteptand cursa ieftina spre Scotia din ziua urmatoare, am impartit podeaua Charles le Roi din Bruxelles cu un cuplu de francezi dotati cu izopren si o tarna de americani care pusesera stapanire pe fotoliile cu masaj ca pe o sonda de petrol ... podeaua avea confort 4 spre 5, cu vedere la panza de paianjen care atarna maiestuos din tavan, iar dimineata ne-a maturat constiincios omul insarcinat cu igiena.
am schimbat multe low-costuri pana acum si pentru mine erau singurele aparate cu aripi care iti ofera ocazia sa ajungi repede dintr-o parte in alta, la un pret decent... plus ca nu te simti clasificat in functie de pret (decat daca nu platesti un pic mai mult sa intri primul)! apoi i-am auzit pe niste scotieni vorbind despre low- costuri ca si cand ar fi comparat un brand occidental lucrat in China cu unul copiat de chinezi.
saptamana trecuta, asteptand un prieten in aeroportul din Stuttgart, mi-am dat seama despre ce vorbeau: companiile low-cost au transformat aeroporturile in gari. in timp ce trenul se scumpeste in aceasi ritm cu benzina, Ryanair imi trimite zilnic oferte de zboruri cu 1 lira, iar Germanwings are ca slogan "cheaper than parking". la check-in astepti nerabdator ca turcii sa-si urce papornitele de rafie pe banda, apoi sa negocieze surplusul, diplomat, din maini... si sa-si adune galagios de sub banci copiii mult prea energici.
si pentru ca aeroportul trebuie sa se adapteze la nevoile noilor clienti, in Stuttgart i-au plantat un Casino si un sex-shop... ca doar asta e usa care-ti descrie cel mai repede comunitatea in care intri sau din care iesi!
s-ar zice ca progresam, daca telul nostru e un film american despre viitorul electronizat... doar ca nu as mai paria pe succesul unui erou american, decat daca-l cheama Hassan!
Postări
