Şi-l am de ceva timp!
Vreau să pocnesc o statuie umană...
ştiţi voi, oamenii ăia vopsiţi care stau neclintiţi pe stradă şi te lasă să-i pozezi în schimbul unui bănuţ. Da, da... aia care nu-s nici mimi, nici artişti, nici cerşetori... sunt statui! E şi asta o formă de artă, nu zic... dar eu chiar vreau să pocnesc unul, numai să-i văd reacţia...
Am hotărât asta prin Cologne, când am stat pe gânduri dacă să-mi împlinesc fetişul sau nu, dat fiind că statuia îl reprezenta pe Papă... am ratat, cu gândul la şocul bătrânicilor care lucrau deja la felicitarea personalizată de Paşti.
Dar uite cum week-endul ăsta mi-am adus aminte de setea de cunoştere, plimbându-mă prin centrul Sibiului şi întâlnindu-mă cu nişte statui umblătoare, în căutare de soclu şi piţipoance cu telefon jmecher.
Indivizii erau îmbrăcaţi în mineri, cu lămpi cu gaz şi caschetă şi pulverizaţi ca-n reclamele cu zâne cu spray auriu, să lucească bine sub soare. Probabil nu sunt singura cu fetiş violent şi de aceea statuile erau însoţite de băieţi şi fete cu eşarfă aurie, de pionier, personalizate.
Toată tevatura era organizată de sponsorul principal şi partenerul FITS 2010, nimeni altul decât Gabriel Resources sau Roşia Montană Gold Corporation, într-o campanie destul de inteligentă, trebuie să recunosc, de îndobitocire a populaţiei şi aşa ameţite de criză.
Şi uite-aşa poporul muritor de foame se trăgea în poză cu minerii aurari, orbiţi, probabil, de sprayul colorat în nuanţa preferată a idolului tuturor românilor, Guţă, fără să conecteze nici măcar în treacăt simbolistica minerului cu evenimentele iliesciene din deceniul trecut. Piţi cu status de hi5 neupdatat, mămici disperate de plozi urlători, bătrâni senili, tot românu vedea aur!
Nu pot decât felicit pe această cale campania de PR a RMGC pentru strategie. E chiar inteligentă şi adaptată publicului ţintă. Acelaşi public vizat şi de Loteria Naţională, al doilea sponsor oficial al FITS anul ăsta. Poate e un semn şi faptul că singurii care-şi permit să finanţeze un astfel de festival pe timp de criză sunt doi speculanţi care promit câştiguri rapide şi fără efort deosebit.
Îmi înţelegeţi, acum, fetişul? M-a luat un val interior de scârbă şi revoltă faţă de indivizii ăştia, studenţi la actorie, care îşi mai şi spun street performers, pentru că vând circ pentru pâine... aşa un val, că mi-am imaginat o grămadă de locuri unde i-aş fi atenţionat fizic...
Sper să stea toată săptămâna aşa, auriţi, că-i prind eu nesupravegheaţi... muhahaha
Da... şi uite aici, bonus, încă un fan Guţă cumpărat de RMGC:
http://ow.ly/i/1QqD
în pasul racului spre vest
Mi-am început ziua aflând târziu de un eveniment care părea interesant. Este vorba de un seminar susţinut de David Applefield, specialist american în media şi comunicare, consultant media şi publishing, scriitor, jurnalist freelancer... Nenea ăsta îşi dedică timpul cheltuind dolarii ţărişoarei lui să dirijeze mass media mioritice locale spre supravieţuire în faţa mult disputatei crize.
I-am apreciat efortul şi entuziasmul, i-am admirat exemplele proprii şi grăitoare şi i-am dat dreptate. Eu, personal. Realitatea nu-mi dădea mie dreptate. În sală am întâlnit nişte feţe triste, de oameni prea ocupaţi cu funcţiile lor ca să îşi recunoască impotenţa creativă.
Am recunoscut stilul directoraşului de vânzări care negociază oferte cu partenerii patronului şi concepe strategii de marketing bazate pe defăimarea concurenţei. Unde mai pui că distinşii se exprimau în limba maternă, deranjaţi, probabil, de faptul că americanu ăsta nu ştie rusă, să aibă şi ei cu cine discuta... Pentru ăştia, deci, sunt traduse prost în română manualele de marketing şi comunicare cu trei ediţii în urmă!
În spatele lor tronau profesori de la Jurnalistică, reduşi la tăcere. În faţă era plantată o vedetă locală cu profil pe Hi5, să dea bine în poze. Asta e mass media sibiană.
Sunt curioasă ce impresie şi-a făcut nenea Applefield...
După experienţa revelatoare, am aterizat la Muzeul e istorie, de unde vroiam un pliant. La intrare mă strigă disperată o tanti de la casierie. Îi explic doleanţa personală şi urcăm împreună la shop, în ritm ardelenesc, de prag de pensie, în timp ce-mi explică faptul că îi ţine locul şi colegei de la shop, care e în concediu. Buuun. Îi cer un pliant cu orarul muzeului şi programul expoziţional. Nimic ieşit din comun, nu? Îmi bagă sub nas o carte despre istoria muzeului de istorie. Eu zic: dar este în română!!? Ea îmi răspunde: nu ştiu, nu am răsfoit-o! Găsesc un pliant în engleză şi-mi cere un leu. Cum adică? Eu plătesc pentru materialele tale de promovare/ informare?
Plec râzând în hohote. La uşa opusă, nişte turişti străini încearcă să dea buzna. E închisă. Trebuie să aştepte până tanti asta îşi pune lucrurile în ordine şi se grăbeşte încet să le deschidă. Oare cum o să se înţeleagă?
Dar mai bine hai să punem pariu în cât timp ajunge o bugetară de genul ăsta la grevă!
I-am apreciat efortul şi entuziasmul, i-am admirat exemplele proprii şi grăitoare şi i-am dat dreptate. Eu, personal. Realitatea nu-mi dădea mie dreptate. În sală am întâlnit nişte feţe triste, de oameni prea ocupaţi cu funcţiile lor ca să îşi recunoască impotenţa creativă.
Am recunoscut stilul directoraşului de vânzări care negociază oferte cu partenerii patronului şi concepe strategii de marketing bazate pe defăimarea concurenţei. Unde mai pui că distinşii se exprimau în limba maternă, deranjaţi, probabil, de faptul că americanu ăsta nu ştie rusă, să aibă şi ei cu cine discuta... Pentru ăştia, deci, sunt traduse prost în română manualele de marketing şi comunicare cu trei ediţii în urmă!
În spatele lor tronau profesori de la Jurnalistică, reduşi la tăcere. În faţă era plantată o vedetă locală cu profil pe Hi5, să dea bine în poze. Asta e mass media sibiană.
Sunt curioasă ce impresie şi-a făcut nenea Applefield...
După experienţa revelatoare, am aterizat la Muzeul e istorie, de unde vroiam un pliant. La intrare mă strigă disperată o tanti de la casierie. Îi explic doleanţa personală şi urcăm împreună la shop, în ritm ardelenesc, de prag de pensie, în timp ce-mi explică faptul că îi ţine locul şi colegei de la shop, care e în concediu. Buuun. Îi cer un pliant cu orarul muzeului şi programul expoziţional. Nimic ieşit din comun, nu? Îmi bagă sub nas o carte despre istoria muzeului de istorie. Eu zic: dar este în română!!? Ea îmi răspunde: nu ştiu, nu am răsfoit-o! Găsesc un pliant în engleză şi-mi cere un leu. Cum adică? Eu plătesc pentru materialele tale de promovare/ informare?
Plec râzând în hohote. La uşa opusă, nişte turişti străini încearcă să dea buzna. E închisă. Trebuie să aştepte până tanti asta îşi pune lucrurile în ordine şi se grăbeşte încet să le deschidă. Oare cum o să se înţeleagă?
Dar mai bine hai să punem pariu în cât timp ajunge o bugetară de genul ăsta la grevă!
de când e cool să citeşti?
Azi mi s-a spus că Lecturi Urbane este un eveniment pentru cei cărora le place să fie văzuţi citind. Cică mai nou este cool să creadă lumea despre tine că eşti cititor.
M-aş bucura să fie aşa.
Să mă îmbrâncească băeţaşii pe stradă pentru că erau cu ochii într-o carte. Poate să fie şi Coelho. Nu mă supăr!
Să stau la coadă la librărie.
Să nu găsesc loc la terasă pentru că lumea o arde cu orele lângă o cafea, cu o carte în mână.
Să se facă la anul un film Eu când vreau să citesc, citesc!
Să se apuce OTVu de citit exclusiv, senzaţional, în direct.
Să vorbească lumea în citate din cărţi, nu din Vanghelie.
Să se vândă colecţia Jurnalul Naţional sau Adevărul la semafor.
Să aud audiobooks la maxim în autobuz.
M-aş bucura să fim o ţară de cititori cool.
Până una, alta vreau să văd câţi cool-i se strâng sâmbătă, 29 mai, ora 13 în Piaţa Mare din Sibiu. Be there or be square! :)) Glumeam, noah!
M-aş bucura să fie aşa.
Să mă îmbrâncească băeţaşii pe stradă pentru că erau cu ochii într-o carte. Poate să fie şi Coelho. Nu mă supăr!
Să stau la coadă la librărie.
Să nu găsesc loc la terasă pentru că lumea o arde cu orele lângă o cafea, cu o carte în mână.
Să se facă la anul un film Eu când vreau să citesc, citesc!
Să se apuce OTVu de citit exclusiv, senzaţional, în direct.
Să vorbească lumea în citate din cărţi, nu din Vanghelie.
Să se vândă colecţia Jurnalul Naţional sau Adevărul la semafor.
Să aud audiobooks la maxim în autobuz.
M-aş bucura să fim o ţară de cititori cool.
Până una, alta vreau să văd câţi cool-i se strâng sâmbătă, 29 mai, ora 13 în Piaţa Mare din Sibiu. Be there or be square! :)) Glumeam, noah!
eu cand vreau sa merg la film, download-ez
Dacă vroiam să văd pe o pânză albă ce văd pe stradă, aş fi înţeles de ce filmul ăsta a luat premiul pentru cel mai bun documentar... documentar era, nu?
Mi-e greaţa cât graniţele ţării de la imaginile ălea mişcate... de zici că filmau zebre pentru NG... de fapt, tot pe acolo... cu dialoguri de filme cu Van Damme (care nu se mai poartă, apropos!)... pe alocuri cuvinte porcoase, să se râdă tot ţăranu care a auzit că se dă film cu văru-su din pârnaie... un fir epic presărat cu întrebări ipotetice de genul: cu ce plăteşte cafeaua fetei, dacă doar ce a evadat din închisoare... cu pauzele ălea imbecile şi uitatul lung în ochi, din economie de fundal sonor...
Eu cred că străinii ne-au dat premiu pentru efortul de a ţine, totuşi, câteva exemplare în închisoare şi nu-i trimitem chiar pe toţi la ei...
deci era documentar, nu?
Eu n-o să fac practica la închisoare niciodată!
Ah! Şi de ce aş prefera să-l văd pe calculator? Păi pentru că Cinema Arta se dă peste cap să ieşi de acolo cu o greaţă maximă pentru experienţa colectivă.
Mi-e greaţa cât graniţele ţării de la imaginile ălea mişcate... de zici că filmau zebre pentru NG... de fapt, tot pe acolo... cu dialoguri de filme cu Van Damme (care nu se mai poartă, apropos!)... pe alocuri cuvinte porcoase, să se râdă tot ţăranu care a auzit că se dă film cu văru-su din pârnaie... un fir epic presărat cu întrebări ipotetice de genul: cu ce plăteşte cafeaua fetei, dacă doar ce a evadat din închisoare... cu pauzele ălea imbecile şi uitatul lung în ochi, din economie de fundal sonor...
Eu cred că străinii ne-au dat premiu pentru efortul de a ţine, totuşi, câteva exemplare în închisoare şi nu-i trimitem chiar pe toţi la ei...
deci era documentar, nu?
Eu n-o să fac practica la închisoare niciodată!
Ah! Şi de ce aş prefera să-l văd pe calculator? Păi pentru că Cinema Arta se dă peste cap să ieşi de acolo cu o greaţă maximă pentru experienţa colectivă.
If I go crazy then will you still Call me Superwoman?
Azi m-am lăsat influenţată de nivelul scăzut de răbdare din privirea colegei mele de apartament şi am pornit cu hârtia, strânsă inestetic în bucătărie, spre centrul de colectare din capătul străzii.
Dar pentru că m-am hotărât în gând că vreau să fiu Superwoman în ciuda semnalelor negative din comunitate, m-am chinuit să înfig cutia în coşuleţul de la biţă... da, Batmobilul meu are coşuleţ şi mă ajută mai mult psihologic să scap de kilele acumulate dintr-o relaţie dezastruoasă a curului cu scaunul de birou.
Şi m-am târât astfel printre tiruri, ca să evit cioburile de pe trotuar, până la Libertatea,. Mă gândeam autoironic la cei care s-au refugiat în lumea lor şi arată ciudat pentru restul societăţii- m-a pufnit râsul... ceea ce oricum nu a ajutat la imaginea de ansamblu...
În curte la Libertatea, un plictisit se uita cu ură la mine că-i dau de lucru. M-a bucurat faptul că nu numai eu îi făceam profit patronului, ci şi un nene care îşi valorifica toată arhiva de ceva, cu tot cu dosare. I-am încredinţat lui nenea şi cutia mea, iar el a început să clipească cu gândul la un profit substanţial de pe urma cutiilor mele de tampoane, becuri, ouă, 3-4 ziare şi oferte Real... sper să se bucure încă!
Am plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, fără să ştiu exact de ce şi mi-a venit în minte proiectul Let"s do it, Romania! şi am început să visez la motive să rămân, totuşi, în ţară. Mi-a trecut repede în timp ce îmi urcam biţa pe trotuar şi din spate m-a plesnit un "Ui şi la asta" din partea unor piţipoance colorate din generaţia liceană.
Apoi m-am chinuit să trec de alţi coloraţi pe un trotuar mai puţin spart decât strada şi mi-am luat o "Pe trotuar stau eu! Tu ce cauţi aici?" şi m-am întrebat şi eu acelaşi lucru...
EU CE CAUT AICI?
Dar pentru că m-am hotărât în gând că vreau să fiu Superwoman în ciuda semnalelor negative din comunitate, m-am chinuit să înfig cutia în coşuleţul de la biţă... da, Batmobilul meu are coşuleţ şi mă ajută mai mult psihologic să scap de kilele acumulate dintr-o relaţie dezastruoasă a curului cu scaunul de birou.
Şi m-am târât astfel printre tiruri, ca să evit cioburile de pe trotuar, până la Libertatea,. Mă gândeam autoironic la cei care s-au refugiat în lumea lor şi arată ciudat pentru restul societăţii- m-a pufnit râsul... ceea ce oricum nu a ajutat la imaginea de ansamblu...
În curte la Libertatea, un plictisit se uita cu ură la mine că-i dau de lucru. M-a bucurat faptul că nu numai eu îi făceam profit patronului, ci şi un nene care îşi valorifica toată arhiva de ceva, cu tot cu dosare. I-am încredinţat lui nenea şi cutia mea, iar el a început să clipească cu gândul la un profit substanţial de pe urma cutiilor mele de tampoane, becuri, ouă, 3-4 ziare şi oferte Real... sper să se bucure încă!
Am plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, fără să ştiu exact de ce şi mi-a venit în minte proiectul Let"s do it, Romania! şi am început să visez la motive să rămân, totuşi, în ţară. Mi-a trecut repede în timp ce îmi urcam biţa pe trotuar şi din spate m-a plesnit un "Ui şi la asta" din partea unor piţipoance colorate din generaţia liceană.
Apoi m-am chinuit să trec de alţi coloraţi pe un trotuar mai puţin spart decât strada şi mi-am luat o "Pe trotuar stau eu! Tu ce cauţi aici?" şi m-am întrebat şi eu acelaşi lucru...
EU CE CAUT AICI?
[live] vulturul se indoapa!
Pentru Cata, un designer faimos din Sibiu, care se plangea ca nu mai scriu nimic sa-l binedispuna...
Transmit live de la Marea Mancariada
Norocul nemancatilor ca frate-meu ca nu citeste nimeni blogul meu de la hotelul al carui nume nu-l dau, din considerente de confidentialitate si profit burtos pentru ei... dar sa vin cu lamuriri:
Frate-meu putea sa jure ca e singurul drd. ing. din capitala care se baga la bufeturi mai fancy, ca alea organizate la evenimente cu oameni imbracati frumos, de fapt- chiar la alea. Dar azi, cand a depus efortul deosebit de a-si lua tricoul cu fata in fata si si-a sters de praf si noroace adidasii din colectia Cora, premeditat de ieri cand a vazut afisul conferintei, a avut socul de a se trezi cu o mana de concurenta care nu facea nota discordanta cu peisajul in materie vestimentara.
Se poate spune ca e un trend, nu? Asa ca i-am spus Marea Mancariada.
Am primit legatura telefonica la fata locului de unde frate-meu imi relateaza mie si eu dau mai departe mamei noastre si inca unei cititoare de care am aflat azi (multumesc, Ioneque uite-aici stire de mare angajament jurnalistic). Si de aia am zis ca-i live... pentru ca este, nu-i asa?
Asadar, meniul zilei cuprinde, din cate a putut frate-meu sa apuce: peste obisnuit, de criza; prajituri bune; salata de fructe... pentru bautura, mai astept sa identifice localizarea
In acest moment, se lucreaza la o documentare fotografica, avand in vedere ca frate-meu e dotat cu un Nokia cu lanterna, care scoate doar ochi rosii, s-a dus sa-si faca poze cu ceilalti nemancati pe care ii tradeaza acum blitzul de la iphone. Promit sa vin si cu poze, daca-mi trimite. Cum sa nu iubesti Internetul?
UPDATE: 1. nem poze. ma gandesc serios sa dau drumul la o linie de donatii pentru dotarea corespunzatoare a urmatorului eveniment MM
2. cica a fost mai multa mancare ieri, cand frate-meu, pe care o sa-l numesc de acum reporterul de serviciu- adica RS, a ajuns cand se racise deja.
3. bautura nu era... pentru ca RS nu a gasit si eu am incredere in el! :)
se pare ca era eveniment de bugetari acesta...
Intrebat cum poate aprecia captura de azi, RS a declarat: "Sper sa nu mi se aplece de la peste."
Din culise: cred ca mama o sa aiba aceeasi reactie dupa ce-mi deschide blogul, ca atunci cand am scris amandoi un mesaj de multumire public sub fereastra bucatariei, dar asta e un alt subiect, pentru zile mai plictisitoare...
Concluzie: Multumiri RS pentru daruire si curaj! Astept si alte relatari.
Transmit live de la Marea Mancariada
Norocul nemancatilor ca frate-meu ca nu citeste nimeni blogul meu de la hotelul al carui nume nu-l dau, din considerente de confidentialitate si profit burtos pentru ei... dar sa vin cu lamuriri:
Frate-meu putea sa jure ca e singurul drd. ing. din capitala care se baga la bufeturi mai fancy, ca alea organizate la evenimente cu oameni imbracati frumos, de fapt- chiar la alea. Dar azi, cand a depus efortul deosebit de a-si lua tricoul cu fata in fata si si-a sters de praf si noroace adidasii din colectia Cora, premeditat de ieri cand a vazut afisul conferintei, a avut socul de a se trezi cu o mana de concurenta care nu facea nota discordanta cu peisajul in materie vestimentara.
Se poate spune ca e un trend, nu? Asa ca i-am spus Marea Mancariada.
Am primit legatura telefonica la fata locului de unde frate-meu imi relateaza mie si eu dau mai departe mamei noastre si inca unei cititoare de care am aflat azi (multumesc, Ioneque uite-aici stire de mare angajament jurnalistic). Si de aia am zis ca-i live... pentru ca este, nu-i asa?
Asadar, meniul zilei cuprinde, din cate a putut frate-meu sa apuce: peste obisnuit, de criza; prajituri bune; salata de fructe... pentru bautura, mai astept sa identifice localizarea
In acest moment, se lucreaza la o documentare fotografica, avand in vedere ca frate-meu e dotat cu un Nokia cu lanterna, care scoate doar ochi rosii, s-a dus sa-si faca poze cu ceilalti nemancati pe care ii tradeaza acum blitzul de la iphone. Promit sa vin si cu poze, daca-mi trimite. Cum sa nu iubesti Internetul?
UPDATE: 1. nem poze. ma gandesc serios sa dau drumul la o linie de donatii pentru dotarea corespunzatoare a urmatorului eveniment MM
2. cica a fost mai multa mancare ieri, cand frate-meu, pe care o sa-l numesc de acum reporterul de serviciu- adica RS, a ajuns cand se racise deja.
3. bautura nu era... pentru ca RS nu a gasit si eu am incredere in el! :)
se pare ca era eveniment de bugetari acesta...
Intrebat cum poate aprecia captura de azi, RS a declarat: "Sper sa nu mi se aplece de la peste."
Din culise: cred ca mama o sa aiba aceeasi reactie dupa ce-mi deschide blogul, ca atunci cand am scris amandoi un mesaj de multumire public sub fereastra bucatariei, dar asta e un alt subiect, pentru zile mai plictisitoare...
Concluzie: Multumiri RS pentru daruire si curaj! Astept si alte relatari.
cand am urat publicitatea
Am citit azi un interviu cu Naumovici in Kamikaze, care mi-a intarit convingerea ca e un papagal. Naumovici e tipul ala cu "Batman, Batman", un fel de Sergiu Nicolaescu al publicitatii mioritice si o la fel de vedeta bucuresteana ca si Nikita, de exemplu.
Mie mi s-a parut ca in interviul asta isi confeseaza singur ratarea, dirijat cu niste intrebari Kamikaze, evident. Dar nu asta m-a frapat, ca sincer ma asteptam... m-a surprins, insa, faptul ca s-a lasat ademenit in desfiintarea propriei campanii pro-distrugerea Rosia Montana... ma gandesc daca, atunci cand il citeste si el, isi da seama ce a spus... sau daca nu cumva a gandit-o asa...
Pe scurt, tipul asta e pro exploatarea aurului de sub Rosia Montana, de cand a punctat primul in box-office ul publicitar romanesc, ridicand, probabil, nivelul spagilor pentru parlamentarii care n-ar concepe sa castige mai putin ca puta asta... Acelasi tip ne spune ca el e cel mai prolific din familia lui care a facut bani din crasme ... si ca de cinci ori si-a pierdut averea, incluzand-o si pe fosta consoarta la motive. Un record, avand in vedere ca s-a apucat de "munca" la 30 de ani!
Naumovici sustine mandru ca neam de neamul lui a crezut in cash [la saltea], nu in proprietati. Aste e exemplul nomad dat romanilor... sa ne tiganim toti... ca banii sunt mai importanti decat ce e sub picioare si in jurul tau...
Am inceput sa-l inteleg pe Naumovici... dar nu cred ca el o sa-i inteleaga vreodata pe cei din Rosia Montana care lupta cu toate armele sa-si salveze ce au creat... si nu e vorba de o garsoniera la bloc sau o crasma in coltul strazii... ci de conservarea unei culturi.
Uite inca un articol care merita citit!
Mie mi s-a parut ca in interviul asta isi confeseaza singur ratarea, dirijat cu niste intrebari Kamikaze, evident. Dar nu asta m-a frapat, ca sincer ma asteptam... m-a surprins, insa, faptul ca s-a lasat ademenit in desfiintarea propriei campanii pro-distrugerea Rosia Montana... ma gandesc daca, atunci cand il citeste si el, isi da seama ce a spus... sau daca nu cumva a gandit-o asa...
Pe scurt, tipul asta e pro exploatarea aurului de sub Rosia Montana, de cand a punctat primul in box-office ul publicitar romanesc, ridicand, probabil, nivelul spagilor pentru parlamentarii care n-ar concepe sa castige mai putin ca puta asta... Acelasi tip ne spune ca el e cel mai prolific din familia lui care a facut bani din crasme ... si ca de cinci ori si-a pierdut averea, incluzand-o si pe fosta consoarta la motive. Un record, avand in vedere ca s-a apucat de "munca" la 30 de ani!
Naumovici sustine mandru ca neam de neamul lui a crezut in cash [la saltea], nu in proprietati. Aste e exemplul nomad dat romanilor... sa ne tiganim toti... ca banii sunt mai importanti decat ce e sub picioare si in jurul tau...
Am inceput sa-l inteleg pe Naumovici... dar nu cred ca el o sa-i inteleaga vreodata pe cei din Rosia Montana care lupta cu toate armele sa-si salveze ce au creat... si nu e vorba de o garsoniera la bloc sau o crasma in coltul strazii... ci de conservarea unei culturi.
Uite inca un articol care merita citit!
totul e bine cand la urma catargul e sus
... pentru ca nimic nu-ti spune mai clar ca esti in Vama Veche, decat un nudist intre doua varste care pluteste pe saltea fericit! Si asa tragi linie, dupa un weekend foarte mediatizat, si vezi ca mai exista spirit vamaiot, chiar daca il sufoca un iz de Costinesti pe tocuri si cocalari care se chinuie prost sa-ti arate ca locul lor e acolo.
Poate ne-am obisnuit noi sa numim Vama Veche (satul) locul unde se mai canta la chitara in fata focului, se utilizeaza Marea Toaleta Ecologica in retea si se doarme linistit pe plaja. Dar pana la urma, nu ne-a oprit nimeni... sa zicem ca Vama Veche e locul ala in care nimeni nu te opreste de la nimic... te bazezi doar pe bunul simt. De fapt, chiar asta este limita pe care o cauti acolo si, din pacate, nu toata lumea o mai gaseste. Dar era de asteptat, daca te uiti in jur...
De 1 mai, la VV, "jurnalistii" faceau reportaje din seria "cat cheltuie romanii de..." (1 mai, 15 septembrie, concediu, Craciun, Revelion, Pasti). In cele doua intersectii de alei, soferii dirijau circulatia ca in capitala; si traficul era la fel. Pe plaja au rasarit doua cladiri monstruoase pe post de hotel. Erau pline de pitzipoance care faceau poze cu iPhone-ul la papi stirbi si deosebit de beti. O toaleta forata in nisip si incadrata in cateva scanduri era pazita cu pretul de 1 leu de o antreprenoare colorata. Din corturi s-a furat civilizat, doar bani- actele au fost ingropate in nisip in fata resedintei. Tuborg a facut o petrecere verde la care comerciantii nu au avut bunul simt sa lase lumina aprinsa pana termina si ultima formatie de cantat- erau suparati ca fiecare si-a facut temele de acasa :D. Mesajul era unul ecologic, dar nimanui nu i-a pasat, de unde si gramezile de gunoaie care formau un labirint jenant...
Cel putin nu a gantat Guta... au venit doar trupe decente si cu antecedente. Pe mine Urma m-a uns pe suflet.
Era plin de moldoveni din republica, un pic precauti in a-si dezvalui originile- nu am inteles de ce... unul ne-a rugat sa ne uitam in alta parte pana face prietena lui tzush si ne-a premiat cu full view cand i-a venit lui randul. Altul s-a recomandat drept Peter Pan si ne-a cerut sa facem liniste timp de o ora, pana si-a acordat chitara si s-a suparat pe lipsa noastra de rabdare. Vedete de genul ne-au tot gasit... un manelist care a insistat sa ne faca focul ca sa se arunce in el... un fan Antonescu...
Pana la urma, fiecare s-a distrat cum a stiut... ce sa-i opreasca? Nivelul de preconceptii a fost la cote maxime, iar multe dintre ele s-au si confirmat, din nefericire.
Am fost de 1 mai la Vama Veche. E deja un cliseu pozitiv, poate de aceea aspira multi la el... sa fie asta un lucru bun?
Poate ne-am obisnuit noi sa numim Vama Veche (satul) locul unde se mai canta la chitara in fata focului, se utilizeaza Marea Toaleta Ecologica in retea si se doarme linistit pe plaja. Dar pana la urma, nu ne-a oprit nimeni... sa zicem ca Vama Veche e locul ala in care nimeni nu te opreste de la nimic... te bazezi doar pe bunul simt. De fapt, chiar asta este limita pe care o cauti acolo si, din pacate, nu toata lumea o mai gaseste. Dar era de asteptat, daca te uiti in jur...
De 1 mai, la VV, "jurnalistii" faceau reportaje din seria "cat cheltuie romanii de..." (1 mai, 15 septembrie, concediu, Craciun, Revelion, Pasti). In cele doua intersectii de alei, soferii dirijau circulatia ca in capitala; si traficul era la fel. Pe plaja au rasarit doua cladiri monstruoase pe post de hotel. Erau pline de pitzipoance care faceau poze cu iPhone-ul la papi stirbi si deosebit de beti. O toaleta forata in nisip si incadrata in cateva scanduri era pazita cu pretul de 1 leu de o antreprenoare colorata. Din corturi s-a furat civilizat, doar bani- actele au fost ingropate in nisip in fata resedintei. Tuborg a facut o petrecere verde la care comerciantii nu au avut bunul simt sa lase lumina aprinsa pana termina si ultima formatie de cantat- erau suparati ca fiecare si-a facut temele de acasa :D. Mesajul era unul ecologic, dar nimanui nu i-a pasat, de unde si gramezile de gunoaie care formau un labirint jenant...
Cel putin nu a gantat Guta... au venit doar trupe decente si cu antecedente. Pe mine Urma m-a uns pe suflet.
Era plin de moldoveni din republica, un pic precauti in a-si dezvalui originile- nu am inteles de ce... unul ne-a rugat sa ne uitam in alta parte pana face prietena lui tzush si ne-a premiat cu full view cand i-a venit lui randul. Altul s-a recomandat drept Peter Pan si ne-a cerut sa facem liniste timp de o ora, pana si-a acordat chitara si s-a suparat pe lipsa noastra de rabdare. Vedete de genul ne-au tot gasit... un manelist care a insistat sa ne faca focul ca sa se arunce in el... un fan Antonescu...
Pana la urma, fiecare s-a distrat cum a stiut... ce sa-i opreasca? Nivelul de preconceptii a fost la cote maxime, iar multe dintre ele s-au si confirmat, din nefericire.
Am fost de 1 mai la Vama Veche. E deja un cliseu pozitiv, poate de aceea aspira multi la el... sa fie asta un lucru bun?
gadget de MP
Ia si la pachet!
Postări
Comentarii