A venit vara, au venit caldurile. Am observat asta nu din gradul sporit de sudoare sau din ceaiul care nu se mai raceste pe pervazul geamului deschis, ci dintr-o serie de evenimente repetabile care au ajuns sa-mi anunte schimbarile ciclice ale anotimpurilor, mai mult decat sa-mi mai provoace orice fel de sentimente.
. pe jos vad din nou calcaie crapate de doamne si domnisoare cu eleganta unui elefant, alternand intr-o simfonie de prost gust cu degete paroase care se agata incapatanate de muchia sandalelor ca sa zgarie astfaltul inmuiat, in splendoarea masculinitatii pedante a partenerilor de drum.
. terasele s-au umplut sub ochii lacomi ai antreprenorilor isteti si relationati, lasand loc romanului flamand sa consume sub auspiciul preturilor nesimtite.
. caldura tampeste, contrar opiniilor care ar fi zis ca la caldura spiritul luneca molesit si zace intru putrezirea simturilor. caldura te face tampit, irascibil si in cel mai scurt timp sursa a poluarii fonice. vei tipa, te vei manifesta violent si nu vei mai avea rabdare. iar aici nu pot da un exemplu mai bun decat soferii cocosati de cozile imense de la stopuri, intersectii dirijate de politai sau orice alt punct din urbe in care scoti masina din viteza si te predai starii de irascibilitate supuse unui foc mic, mic...
. si pentru ca e prea cald, se lasa si geamurile in jos. desigur, manelist convins, vei face abstractie de ACul pe care ai platit in plus si vei scoate o mana paroasa pe geamul lasat, facandu-ti loc sa bati ritmul pasional al muzicii de pe noul cd gutza.
. daca asta nu te-a facut remarcat, trage si un claxon in dreptul gagicii de pe trotuar.
. daca nici asta nu a scos racnete de entuziasm din victima, complimenteaz-o pentru fusta scurta, decolteul transpirat sau pentru ochelarii gucci, in maniera proprie, cum numai tie iti iese!
Vine vara, bine-mi pare!
termina generatia "de ce nu?"
FJ-ul sibian a mai scuipat vreo 200 de sperante la somaj. Si pentru ca asta nu se putea intampla fara trambite, joi, in 15, la Sindicate, s-a adunat multimea lacrimogena sa aplaude o noua generatie de "comunicatori"... care a fost una si jumatate, de fapt, cu tot cu siameza Bologna.
Pentru carcotasi, festinul de doua ore nu a fost doar o manifestare importata din filmele proaste cu adolescenti americani, ci o buna ocazie de a vedea eficienta unei facultati ...
ok...
1.daca esti angajat al FJ si ai vreo legatura cu examenul de licenta din iunie, te rog frumos sa inchizi aceasta fereastra. este spre binele tau.
2.daca esti absolvent al FJ si inca mai pupi in dos profii, urmeaza instructiunile de la punctul 1.
3. daca ai ceva cu mine, ma intreb de ce?
4. restul, continuati:
... vorbeam de FJ...
Cum s-a desfasurat?
- Decanul ne-a tras de urechi ca nu ne-am tinut de inima cand au cantat cele tz-shpe strofe din imn si ne batzaiam pe tocurile dureroase, apoi ne-a numit generatia "de ce nu?", ceea ce mi-a raspuns la intrebarea: ce trebuia sa scriem pt 10 la examenul ala, la mentalitati contemporane cand ne-am descris generatia in mod subiectiv si am luat 7.
- profa de engleza si-a adus aminte un citat despre discursuri si l-a folosit sa se scuze ca nu s-a gandit de acasa ce o sa scoata pe gura. noi oricum eram obisnuiti.
- iti amintesti tocurile dureroase? ne trecusera prin calcaie cand a trebuit sa-l ascultam pe Grozea recitand doua superbe poezii ale unei anonime nepoate, pe care decanul nu o putea lasa neaplaudata. Asa mi-am dat seama ca FJ si-a mutat doar sediul de la Litere, dar cu duhul tot la promovat literatura a ramas.
- am fost felicitati in grup pentru participarea la Olimpiadele Comunicarii, si invitati sa ne luam diplomele tot in turma, ca doar nu o sa risipeasca timpul pretios cu aplaudatul unor initiative in domeniu. doar nu scrisesem poezii, nu? nu ma plang... diploma printata dintr-un template de word, pixelata cat sa nu se vada mare lucru este o minunata bucata de hartie cu potential moale.
- am vizionat filmuletul despre sectia de Jurnalism, care a avut-o protagonista pe nimeni alta decat nepoata poeta, imbracata ca de scoala, intr-o rochie de seara neagra si cu sandale albe cu siret de plastic, care-i strangea gleznele slabanoage intr-o legatura sexi de jurnalista cititoare de de pe monitoare.
ah! si am constatat cu stupoare ca era, zice-se, reprezentativ pt toata facultatea! mare mirare pentru sectia de comunicare. ce-i drept, nici noi nu ne-am deranjat sa facem ceva, pt ca eram pe meleaguri capitale, sa ne luptam cu alte centre universitare in tactici si strategii de comunicare. asa-i... nu ne-am dat interesul!
- am ascultat jenati (s-au crucit parintii) discursul sefei de promotie de la jurnalism Bologna, care a spus despre colegii ei ca... ea a dat initial la Inginerie, ca sa o vada ma-sa inginera, dar acum o s-o recunoasca lumea pe strada si nu mai are nevoie de titlu. m-am ridicat pe varfuri sa-i vad culoare parului (as fi vrut sa vad mai bine fata lui Borza din public... o fi calculat cam in cati ani ar fi terminat blonda Ingineria?)
Per total, de ce sa nu :) ne bucuram ca am terminat si facultatea, sa ne putem vedea linistiti de vieti?
Tin sa multumesc aici colegilor de masa (plus inca 5-6 de la alte mese) care mi-au facut seara frumoasa la minunatul banchet din 16. Nu de alta, dar antisociala cum sunt, era greu sa stau tot timpul cu zambetul pe buze, fie si criticand abuziv panaramele care defilau.
Pentru carcotasi, festinul de doua ore nu a fost doar o manifestare importata din filmele proaste cu adolescenti americani, ci o buna ocazie de a vedea eficienta unei facultati ...
ok...
1.daca esti angajat al FJ si ai vreo legatura cu examenul de licenta din iunie, te rog frumos sa inchizi aceasta fereastra. este spre binele tau.
2.daca esti absolvent al FJ si inca mai pupi in dos profii, urmeaza instructiunile de la punctul 1.
3. daca ai ceva cu mine, ma intreb de ce?
4. restul, continuati:
... vorbeam de FJ...
Cum s-a desfasurat?
- Decanul ne-a tras de urechi ca nu ne-am tinut de inima cand au cantat cele tz-shpe strofe din imn si ne batzaiam pe tocurile dureroase, apoi ne-a numit generatia "de ce nu?", ceea ce mi-a raspuns la intrebarea: ce trebuia sa scriem pt 10 la examenul ala, la mentalitati contemporane cand ne-am descris generatia in mod subiectiv si am luat 7.
- profa de engleza si-a adus aminte un citat despre discursuri si l-a folosit sa se scuze ca nu s-a gandit de acasa ce o sa scoata pe gura. noi oricum eram obisnuiti.
- iti amintesti tocurile dureroase? ne trecusera prin calcaie cand a trebuit sa-l ascultam pe Grozea recitand doua superbe poezii ale unei anonime nepoate, pe care decanul nu o putea lasa neaplaudata. Asa mi-am dat seama ca FJ si-a mutat doar sediul de la Litere, dar cu duhul tot la promovat literatura a ramas.
- am fost felicitati in grup pentru participarea la Olimpiadele Comunicarii, si invitati sa ne luam diplomele tot in turma, ca doar nu o sa risipeasca timpul pretios cu aplaudatul unor initiative in domeniu. doar nu scrisesem poezii, nu? nu ma plang... diploma printata dintr-un template de word, pixelata cat sa nu se vada mare lucru este o minunata bucata de hartie cu potential moale.
- am vizionat filmuletul despre sectia de Jurnalism, care a avut-o protagonista pe nimeni alta decat nepoata poeta, imbracata ca de scoala, intr-o rochie de seara neagra si cu sandale albe cu siret de plastic, care-i strangea gleznele slabanoage intr-o legatura sexi de jurnalista cititoare de de pe monitoare.
ah! si am constatat cu stupoare ca era, zice-se, reprezentativ pt toata facultatea! mare mirare pentru sectia de comunicare. ce-i drept, nici noi nu ne-am deranjat sa facem ceva, pt ca eram pe meleaguri capitale, sa ne luptam cu alte centre universitare in tactici si strategii de comunicare. asa-i... nu ne-am dat interesul!
- am ascultat jenati (s-au crucit parintii) discursul sefei de promotie de la jurnalism Bologna, care a spus despre colegii ei ca... ea a dat initial la Inginerie, ca sa o vada ma-sa inginera, dar acum o s-o recunoasca lumea pe strada si nu mai are nevoie de titlu. m-am ridicat pe varfuri sa-i vad culoare parului (as fi vrut sa vad mai bine fata lui Borza din public... o fi calculat cam in cati ani ar fi terminat blonda Ingineria?)
Per total, de ce sa nu :) ne bucuram ca am terminat si facultatea, sa ne putem vedea linistiti de vieti?
Tin sa multumesc aici colegilor de masa (plus inca 5-6 de la alte mese) care mi-au facut seara frumoasa la minunatul banchet din 16. Nu de alta, dar antisociala cum sunt, era greu sa stau tot timpul cu zambetul pe buze, fie si criticand abuziv panaramele care defilau.
Inside
Un apartament pare spatios pana il locuiesti. Iar acesta era locuit. "casa noastra are regim de gara- venim si plecam, nu avem timp de mai mult"
Bloc de fetze mixte, la parterul caruia salasluieste vesnicul vecin care nu ascunde nimic dincolo de usa mereu deschisa si e dispus mereu sa-ti expuna filosofia sa de viata pasnica, in interiorul amalgamului unui oras prea agitat.
Ne deschide usa sotia care nu pare deloc afectata de vizita neanuntata. Este la fel de vie, la fel de volubila si la fel de simpatica. Neasteptat de "la fel".
Pisica ne da ocol cu miscarile unei feline indestulate, interesate doar de potentialul unei victime inca vii. Lumina ii face ochii de sticla, iar cele doua sfere ne cerceteaza scrutator.
Este impresionanta colectia de carti, careia i s-a dedicat cea mai mare parte din locuinta. Este impresionanta colectia multimedia. Dar cel mai impresionant este spiritul intelectual care umple camerele. Este spiritul pe care il simti rusinat ca nu ai mai citit o carte "de colectie" de cand ai decis ca "esti prea ocupat" si ai promis ca "o sa-ti faci timp".
Te patrunde spiritul acesta, te tavaleste pe o pajiste verde si simti simplitatea lucrurilor complexe cu inocenta cuiva care acumuleaza energie. O acumuleaza din informatii. Informatiile sunt aleatorii. Au aceeasi ordine din casa. Ideile vin, se lupta una cu alta si trec in alt plan de unde pot sau nu sa revina. Nu este nevoie sa vorbesti. Asculta si incarca-te. Intelege, proceseaza, da mai departe.
Amalgam de amintiri dintr-o viata scurta, dar mult prea plina. Este o viata de oameni plini, in care amintirile inca mai au loc si sunt pregatiti sa le produca. Le produc traind-o.
Doua, trei degetare de potiune mai incolo si vine si muzica. Este abrupta si vine galopand, cu pieptul inainte, gata sa-ti expuna valorile sale, sa te faca sa crezi in putere, in noblete si in loialitate.
Ma uit din nou la rafturile indesate. Nu este o colectie snoaba de carti prafuite, ci este o acumulare de lecturi, de pagini rasfoite si insemnate.
Casa este plina. Plina psihic, mai mult decat fizic. Te plimbi ca intr-un muzeu viu, un muzeu in care ti se infatiseaza colectia permanenta a sufletului unor oameni, iar colectia este in continua completare.
Multumim pentru ospitalitate.
Bloc de fetze mixte, la parterul caruia salasluieste vesnicul vecin care nu ascunde nimic dincolo de usa mereu deschisa si e dispus mereu sa-ti expuna filosofia sa de viata pasnica, in interiorul amalgamului unui oras prea agitat.
Ne deschide usa sotia care nu pare deloc afectata de vizita neanuntata. Este la fel de vie, la fel de volubila si la fel de simpatica. Neasteptat de "la fel".
Pisica ne da ocol cu miscarile unei feline indestulate, interesate doar de potentialul unei victime inca vii. Lumina ii face ochii de sticla, iar cele doua sfere ne cerceteaza scrutator.
Este impresionanta colectia de carti, careia i s-a dedicat cea mai mare parte din locuinta. Este impresionanta colectia multimedia. Dar cel mai impresionant este spiritul intelectual care umple camerele. Este spiritul pe care il simti rusinat ca nu ai mai citit o carte "de colectie" de cand ai decis ca "esti prea ocupat" si ai promis ca "o sa-ti faci timp".
Te patrunde spiritul acesta, te tavaleste pe o pajiste verde si simti simplitatea lucrurilor complexe cu inocenta cuiva care acumuleaza energie. O acumuleaza din informatii. Informatiile sunt aleatorii. Au aceeasi ordine din casa. Ideile vin, se lupta una cu alta si trec in alt plan de unde pot sau nu sa revina. Nu este nevoie sa vorbesti. Asculta si incarca-te. Intelege, proceseaza, da mai departe.
Amalgam de amintiri dintr-o viata scurta, dar mult prea plina. Este o viata de oameni plini, in care amintirile inca mai au loc si sunt pregatiti sa le produca. Le produc traind-o.
Doua, trei degetare de potiune mai incolo si vine si muzica. Este abrupta si vine galopand, cu pieptul inainte, gata sa-ti expuna valorile sale, sa te faca sa crezi in putere, in noblete si in loialitate.
Ma uit din nou la rafturile indesate. Nu este o colectie snoaba de carti prafuite, ci este o acumulare de lecturi, de pagini rasfoite si insemnate.
Casa este plina. Plina psihic, mai mult decat fizic. Te plimbi ca intr-un muzeu viu, un muzeu in care ti se infatiseaza colectia permanenta a sufletului unor oameni, iar colectia este in continua completare.
Multumim pentru ospitalitate.
fara numar, ca nu stiu cu virgula
Ieri stateam la coada in fata bancomatului BT de pe Bacescu, in ritm de manea noua(pe culoarul meu n-am mai auzit-o!). In fata mea, doi tineri blonzi, model Becali rural, ceea ce imi intarea impresia ca o sa stau ceva timp.
Cu timpul, imi dau seama ca maneaua se aude din directia tinerilor, mai precis de la telefonul celui care manevra bancomatul. Buuun... ma hotarasc sa-i ofer ajutor si sa-l rog frumos sa inchida pocket-cinema-ul personal, dar opresc la timp! Individul este irascibil si nu-l lasa nici pe coleg sa-i sugereze solutii. Buuun... astept! cati bani sa scoata ciobanul?
Buna intrebare, la care am auzit si raspunsul: 90lei. Problema? Nu exista 90lei intre optiunile rapide, iar la "alta suma" tre sa treci zecimale. Solutia? Scoate de mai multe ori!
Mi-e mila de cel care va sta sa-si scoata asta banii pe miei! Oare il tine acumulatorul telefonului destul?
Cu timpul, imi dau seama ca maneaua se aude din directia tinerilor, mai precis de la telefonul celui care manevra bancomatul. Buuun... ma hotarasc sa-i ofer ajutor si sa-l rog frumos sa inchida pocket-cinema-ul personal, dar opresc la timp! Individul este irascibil si nu-l lasa nici pe coleg sa-i sugereze solutii. Buuun... astept! cati bani sa scoata ciobanul?
Buna intrebare, la care am auzit si raspunsul: 90lei. Problema? Nu exista 90lei intre optiunile rapide, iar la "alta suma" tre sa treci zecimale. Solutia? Scoate de mai multe ori!
Mi-e mila de cel care va sta sa-si scoata asta banii pe miei! Oare il tine acumulatorul telefonului destul?
gadget de MP
Ia si la pachet!
Postări
Comentarii