mitzi pitzi, zana tractorista

Mitzi Pitzi este pitzipoanca (am auzit de curand denumirea de Mallista, a se citi molista) pe care o intalnesti la orice pas.

O deosebesti dupa toalele de firma cu etichete pe afara, logo-uri sclipitoare aplicate pe hanorac sau rame de ochelari cu insemne internationale.

Are parul tapat sau lins de vaca si doua kile de machiaj pe mecla imbatranita de cei 10 ani de cand a absolvit primara si s-a apucat de fumat.

Are masina de gagici, cu tapiterie care imita blana de leopard sau o minunata bomboana roz. Cel mai nou gadget pe care si-l doreste este torpedoul cu trusa de machiaj, pt ajustarea moacei in timp ce sta la stop cu toti necioplitii care o agaseaza cu balele lor nesatule. La nivelul urmator (cand masina i-o cumpara Papi), Mitzi va conduce un SUV. Papi nu vrea ca toti cioflingarii sa se uite in decolteul lui Mitzi a lui, la stop.

Mitzi Pitzi merge zilnic la sala, macar ca sa agate. Inainte, trebuie sa se echipeze adecvat cu cei mai noi jegeri negri tapitati cu cristale pe care ii achizitioneaza din Mall (de unde altundeva). La sala nu te duci niciodata ca sa transpiri. Numai supraponderalele lipsite de stil fac asta. La sala iti tonifici mintea si iti expui abdomenul plat.

Mitzi stie ca este o Pitzi si pentru asta scoate pieptul inainte cand merge pe strada. Pieptul de M.P. trebuie neaparat sa ajunga la jumatatea gentii purtate pe incheietura mainii. Mana trebuie sa se incheie finut cu un mobil din cea mai noua generatie slim (doar trebuie pastrat un standard de dimensiune). Daca pieptul nu ajunge la jumatatea gentii, trebuie intervenit cu ajustari!

Mitzi Pitzi e importanta sau cunoaste o Mitzi Pitzi importanta in preajma careia isi taraste existenta. Obligatoriu, Mitzi Pitzi Importanta este adulata de prietenele ei si barfita in lipsa. Stiu toate cum a pus mana pe fotbalistu ala si o banuiesc de sarcina ca doar asa reuseste sa-l pastreze.

Mitzi Pitzi e complexa in simplitatea gandirii. Niciodata nu o sa-i ghicesti gandurile. Sunt atatea genti, atatia pantofi, atatea vedete de invidiat la care poate sa viseze in timp ce-i arati stelele si-i soptesti dulcegarii la ureche.

Mai multe despre M.P. in articolul urmator...

antisocialul in autobuz

m-am declarat de la inceput antisociala, nimic nou. dar observ acum tehnici antisociale la care eu nu ma gandisem pana acum.

de curand am poposit din nou prin satul numit capitala, pentru un scop nobil, evident, pentru ca altfel nu poti numi un drum la marele concert metallica (pentru cunoscatorii invidiosi). Ma obisnuisem cu transportul in comun din fecale, chiar nu mai tresar la izbucnirile babelor frustrate sau la injuraturile muncitorilor parfumati. Ma obisnuisem cu tensiunea care pluteste de obicei in jungla (m-am uitat si eu la animal planet!) si cu linistea care nu anunta decat o batalie interioara a animalului antisocial. de data asta am fost in grup de ardeleni.
nu e nimic mai frustrant pentru un locuitor al capitalei decat sa vada un om relaxat, mai ales in mijlocul junglei. sistemul sau imunitar il identifica imediat si il catalogheaza drept 'provincial'. pt locuitorul din capitala, care este familiarizat cu jungla, provincialul i se pare o victima lejera, o gazela adormita care are si inocenta tupeista de a SOCIALIZA in jungla. tot ce va face localnicul, va fi sa demonteze orice conceoptie despre bine pe care provincialul o cauta si in jungla. nu exista controlor, si daca exista, nu exista amenda, iar daca iei amenda, esti un provincial slab, care mai crede inca in bine!

antisocialul din autobuz s-a nascut in capitala. si e dezarmant de antisocial.

m-am intors in urbea temporar rezidentiala si m-am urcat in autobuz. am descoperit cu satisfactie cel mai antisocial loc. este un scaun izolat, langa ultima usa, unde doar un parfum de vara muncitoreasca mai poate sa-ti incalce spatiul personal. l-am ocupat.

in dreapta mea, o domnisoara avea sa-mi demonstreze ca antisocialul nu are limite. pe vremea cand faceam excursii cu invatatoarea pe la manastiri, printre obiectele sfintite de chinezi si vandute la poarta obiectivului turistic, erau si niste litere pe care le puteai insirui cat sa porti numele "iubitului" sau al tau la gat. Fatuca asta isi purta propriul nume.
am analizat situatia si mi s-a parut ingenioasa. este un mod sigur de a evita apelativele "mami", "zana", "don'soara" pe care Manelistul ti le poate adresa incercand sa socializeze.

cititorul de Libertatea provincial

Diferenta dintre un cititor de Libertatea din capitala si unul provincial sta in proximitatea fata de subiect. Trecand adesea prin satul cel mare am observat ca Libertatea are rang de cult in peisajul dambovitean. Il citesti obligatoriu inainte de CLick! si alte tabloide fals copiate din tarile mai dezvoltate mediatic.
scopul "eliberarii", pentru un cititor de Libertatea din capitala, este departe de acela de a impartasi subiectele in public. de altfel, Libertatea se citeste individual si cu intentia de a evita socializarea.

pentru un provincial, Libertatea este esenta subiectului de conversatie: Ai vazut cat a dat a lu' Chivu pe flori? Eu n-am ce pune pe masa la copii. Asa e cand ajungi sus. Vrei tot mai mult.
Libertatea naste discutii si le intretine cu fiecare numar. Ai zice chiar ca Libertatea este pentru provincial ceea ce era natura pentru Blaga.

cand te-ai oprit din visat...

... exact in momentul in care visul a fost sugrumat de viata. scumpa viata, care iti cere de mancare. sunt alegeri pe care le faci cu gandul la un viitor linistit, in lasitatea dorintei de a trece cu bine in ochii celor care si-au pus sperante in tine.

te uiti in jur si nu te recunosti in decorul prafuit al unui viitor decent, in slujba confortului fizic. treci cu vederea disconfortul psihic. evident. nu el primeaza. te concentrezi pe rezultatul imediat, iti incordezi puterile si explodezi intr-un sir de evenimente repetat la nesfarsit, un sir pe care il recunosti in vietile celorlalti din jur. te privesti si nu-ti dai seama de efectul ffw care te arunca in vartejul vietii pe care o ratezi usor.

viitorul suna... dezamagitor!