2009 incepe cu FESTIVALUL!
stati pe aproape!
Un 2009 la fel de beat ca-n prima zi!
pentru cei 20% care ati vrea sa mergeti la shopping cu MP
MP a fost la shopping deja.
in caz ca vreti sa aflati ce si-a luat, puteti verifica lista Mosului sau puteti intreba peretii, care i-au absorbit cuvintele.
in caz ca vreti sa aflati ce si-a luat, puteti verifica lista Mosului sau puteti intreba peretii, care i-au absorbit cuvintele.
impresii voluntare
Cand ai o agenda in care e musai sa incluzi si o actiune CSR, iti pui antenele in miscare si strangi doua pungi cu dulciuri, cat sa te pozezi electoral cu o gasca vesela de la casa de copii.
Cand, insa, responsabilitatea este mai mult emotionala decat corporativa, lucrurile stau cu totul altfel. Te trezesti in mijlocul a treizeci si ceva de copii de varste diferite pe care ii uneste, poate, doar nevoia de atentie si afectiune. Descoperi atunci ca dincolo de cultura de strada, pe care o condamni mai lesne la tinerii cu familie si mult timp liber, dincolo de aspectul putin ingrijit si limbajul educat fortat, dincolo de privirea care castiga premii la concursuri de fotografie cu teme sociale, vezi in copiii astia exact dorinta si entuziasmul vietii pe care tu lel iei de-a gata.
Sunt multe lucruri pe care o viata decenta ti le ofera fara ca tu sa depui efortul de a le aprecia. Nu ti-ai dat seama cat de magic este telefonul tau mobil, cat de "cool" este sa vorbesti cu altcineva printr-un aparat, in timp ce te plimbi prin casa. Nu banuiai ca un copil parasit de parinti mai are puterea sa creada in cuvintele unui adult.
Nu de mila au nevoie copiii astia. Nu de dulciuri, nu de jucarii. Ci de atentie.
Felicitari AEGEE Sibiu si Leo!
Cand, insa, responsabilitatea este mai mult emotionala decat corporativa, lucrurile stau cu totul altfel. Te trezesti in mijlocul a treizeci si ceva de copii de varste diferite pe care ii uneste, poate, doar nevoia de atentie si afectiune. Descoperi atunci ca dincolo de cultura de strada, pe care o condamni mai lesne la tinerii cu familie si mult timp liber, dincolo de aspectul putin ingrijit si limbajul educat fortat, dincolo de privirea care castiga premii la concursuri de fotografie cu teme sociale, vezi in copiii astia exact dorinta si entuziasmul vietii pe care tu lel iei de-a gata.
Sunt multe lucruri pe care o viata decenta ti le ofera fara ca tu sa depui efortul de a le aprecia. Nu ti-ai dat seama cat de magic este telefonul tau mobil, cat de "cool" este sa vorbesti cu altcineva printr-un aparat, in timp ce te plimbi prin casa. Nu banuiai ca un copil parasit de parinti mai are puterea sa creada in cuvintele unui adult.
Nu de mila au nevoie copiii astia. Nu de dulciuri, nu de jucarii. Ci de atentie.
Felicitari AEGEE Sibiu si Leo!
La multi ani, desteptatilor!
La multi ani, tractoristilor! Sa marsaluiti in continuare singuri, in tractoarele voastre 4X4 si sa va uitati cu aceeeasi scarba la tinerii muritori de foame care fac stopul la Mac, sa apuce si ei o aventura de week-end mocca si sa nu opriti, ca jegosii astia visatori o sa va murdareasca pielea intoarsa cu ideile lor despre natura si om.
La multi ani, PSDistilor care sarbatoreati aseara chiar inainte de inchiderea urnelor. Sa va creasca burtile si sa vi se inmulteasca tractoarele ca pensionarii care traiesc din 5 milioane/luna!
La multi ani, MP-lor! La multe mall-uri in care sa va simtiti acasa! la multi papi cu tractoare rosii! la multe vietati care sa-si dea sufletul pt cojoacele voastre! La... la multi... multi prosti, fata, care sa va pupe-n dosuri!
La multi ani, cocalarilor! De parnaie!
La multi ani, romanime care urmaresti Nora pt mama si Fata lu' tata! La multe emisiuni cultivatoare!
La multi ani, PSDistilor care sarbatoreati aseara chiar inainte de inchiderea urnelor. Sa va creasca burtile si sa vi se inmulteasca tractoarele ca pensionarii care traiesc din 5 milioane/luna!
La multi ani, MP-lor! La multe mall-uri in care sa va simtiti acasa! la multi papi cu tractoare rosii! la multe vietati care sa-si dea sufletul pt cojoacele voastre! La... la multi... multi prosti, fata, care sa va pupe-n dosuri!
La multi ani, cocalarilor! De parnaie!
La multi ani, romanime care urmaresti Nora pt mama si Fata lu' tata! La multe emisiuni cultivatoare!
Program de birou pt MP
7:57- proptesc tractorul lipit de masina prostului care o sa ma caute pana o sa i se acreasca. bine ca ma tin franele la tractor. stie papi ce-mi alege, dar culoarea e secretul meu! ;)
7:59- imi iau avant, fac triplu salt, doua suruburi in aer si aterizez pe condica. avantul imi ajunge cat sa urc si etajele pana la birou. las usa deschisa, sa o inchida prostul care vine dupa mine.
8:00- gandesc
9:00- ma disculp. nu stiu pt ce, dar EU nu am fost acolo. si voi sunteti niste tute toate, fata, ca nu ati invatat nimic de la mine!
9:21- sun sa vad ce face baby. si... s-a kkt? cat? ce a mancat? pai tot kkt? l-ati decojit?
10:00- ce mananc? ntz! tot d'alea? lasa, fata ca eu ma duc la Mac, sa ma vada lumea...
12:00- gandesc. trebuie sa-mi mai vina o idee tampita sa le dau prostilor ceva de facut.
14:00- nu ma suna nimeni. hai sa sun sa vad la ce sedinta ma duc. nu se poate sa nu ma duc azi la o sedinta!
14:30- sun sa vad ce face baby. a dormit? ce viseaza? da-mi-l la telefon? cat mai doarme?
15:00- am chef de o tigara! uff! ce de treaba am! Si prostii astia nu fac nimic!hai, fata, sa barfim cu gagicile in buda, pe ciuci!
15:30- uite ce chestie extraordinara mi-a trecut prin cap! prostilor, fiti atenti la mine si venerati-mi ideea! ati notat?
16:20- prostilor, uite inca ceva de facut. sa terminati ASTAZI! ca maine vreau sa am biroul plin de hartii de ignorat! nu stii niciodata cine intra si sa nu am biroul gol!
17:30- oare am ramas ultima? sa nu uit sa zambesc la camera!
7:59- imi iau avant, fac triplu salt, doua suruburi in aer si aterizez pe condica. avantul imi ajunge cat sa urc si etajele pana la birou. las usa deschisa, sa o inchida prostul care vine dupa mine.
8:00- gandesc
9:00- ma disculp. nu stiu pt ce, dar EU nu am fost acolo. si voi sunteti niste tute toate, fata, ca nu ati invatat nimic de la mine!
9:21- sun sa vad ce face baby. si... s-a kkt? cat? ce a mancat? pai tot kkt? l-ati decojit?
10:00- ce mananc? ntz! tot d'alea? lasa, fata ca eu ma duc la Mac, sa ma vada lumea...
12:00- gandesc. trebuie sa-mi mai vina o idee tampita sa le dau prostilor ceva de facut.
14:00- nu ma suna nimeni. hai sa sun sa vad la ce sedinta ma duc. nu se poate sa nu ma duc azi la o sedinta!
14:30- sun sa vad ce face baby. a dormit? ce viseaza? da-mi-l la telefon? cat mai doarme?
15:00- am chef de o tigara! uff! ce de treaba am! Si prostii astia nu fac nimic!hai, fata, sa barfim cu gagicile in buda, pe ciuci!
15:30- uite ce chestie extraordinara mi-a trecut prin cap! prostilor, fiti atenti la mine si venerati-mi ideea! ati notat?
16:20- prostilor, uite inca ceva de facut. sa terminati ASTAZI! ca maine vreau sa am biroul plin de hartii de ignorat! nu stii niciodata cine intra si sa nu am biroul gol!
17:30- oare am ramas ultima? sa nu uit sa zambesc la camera!
suntem pe lista VIPere
Un eveniment monden nu poate trece nemarcat pe lista de aparitii locale a MP. Este momentul propice sa se afiseze in noua tinuta casual-kitch, la bratul lui papi si sa schimbe priviri dezaprobatoare cu privire la alte mp care nu-s ca ea.
La un eveniment monden nu se sta cu gloata, inghesuita pe scaunele de plastic. O MP va sta in lounge (o denumire pe care nu o poate pronunta, asa ca o va identifica drept "unde lumea buna mananca mocca pe banii organizatorilor, pentru ca ei n-are acasa").
Aceast drept si-l va cere inca de la intrare, prezentant invitatia si pronuntand apasat cuvantul magic V.I.P.
Ca sa se asigure ca nu va fi dependenta de atentia lui papi si se va remarca prin prezenta de spirit pitziponcesc si dumele aferente, MP isi va cara dupa ea si CF. Rolul CF-ei va fi sa rada la tentativele de gluma ale MP, cu gura pana la urechi, pana i se va spune ca e de ajuns. Apoi va reveni la miscarea aprobatoare din cap la fiecare cuvintel rostit de MP, cuvintele sorbite cu orbitele marite, ca la o vaca la vederea unui taur.
Si pentru ca o MP vrea sa aminteasca gloatei ca s-a ridicat din randul ei, va defila in pauza evenimentului, printre figurile pierdute in admiratie si va da exemplul clasic de role-model in fata tinerelor aspirante. Evident, CF va face la fel, pentru ca, nu-i asa, si rolul ei are aspirante.
La experienta si talentul multilateral pe care le evoca MP, isi va lua din pretiosul timp ca sa-si expuna parerea despre organizare (care are puncte de imbunatatit, evident... pentru ca de la ultimul eveniment organizat de MP, nu a mai existat inca unul perfect) si o va face cu buzele stranse sub nanau si ochii incrucisati, pentru evidentierea dezaprobarii.
E greu sa satisfaci VIPere. Dar vei incerca pentru ca evenimentul sa mai spere macar la verdictul de "succes".
La un eveniment monden nu se sta cu gloata, inghesuita pe scaunele de plastic. O MP va sta in lounge (o denumire pe care nu o poate pronunta, asa ca o va identifica drept "unde lumea buna mananca mocca pe banii organizatorilor, pentru ca ei n-are acasa").
Aceast drept si-l va cere inca de la intrare, prezentant invitatia si pronuntand apasat cuvantul magic V.I.P.
Ca sa se asigure ca nu va fi dependenta de atentia lui papi si se va remarca prin prezenta de spirit pitziponcesc si dumele aferente, MP isi va cara dupa ea si CF. Rolul CF-ei va fi sa rada la tentativele de gluma ale MP, cu gura pana la urechi, pana i se va spune ca e de ajuns. Apoi va reveni la miscarea aprobatoare din cap la fiecare cuvintel rostit de MP, cuvintele sorbite cu orbitele marite, ca la o vaca la vederea unui taur.
Si pentru ca o MP vrea sa aminteasca gloatei ca s-a ridicat din randul ei, va defila in pauza evenimentului, printre figurile pierdute in admiratie si va da exemplul clasic de role-model in fata tinerelor aspirante. Evident, CF va face la fel, pentru ca, nu-i asa, si rolul ei are aspirante.
La experienta si talentul multilateral pe care le evoca MP, isi va lua din pretiosul timp ca sa-si expuna parerea despre organizare (care are puncte de imbunatatit, evident... pentru ca de la ultimul eveniment organizat de MP, nu a mai existat inca unul perfect) si o va face cu buzele stranse sub nanau si ochii incrucisati, pentru evidentierea dezaprobarii.
E greu sa satisfaci VIPere. Dar vei incerca pentru ca evenimentul sa mai spere macar la verdictul de "succes".
cand MP nu-i acasa, joaca Confidenta pe... birou
Cu scuzele de rigoare pentru cacofonie, n-am gasit alta zicala mai buna pentru a introduce in monologul periodic un personaj pe care l-am cam ignorat pana acum.
"Confidenta", pe care o voi numi de acum CF, in spiritul abrevierilor pe care mama le traduce porcos, este faptura lipsita de farmecul si stralucirea unei MP, dar care tanjeste si lupta cu sarguinta sa ii ia locul, candva.
Lupta ei este, mai intai, una interioara, pentru a se auto-convinge ca apartine cu toata sinceritatea categoriei MP; din cand in cand, reuseste sa o exteriorizeze, in pofida unui destin care nu i-a dat relatii politice si nici macar un Papi generos.
CF aminteste de personajele feminine din filmele nicolaesciene, care demonstreaza dedicatia absoluta pentru o cauza tampita, in combinatie letargica cu spiritul evolutionist al femeii simple, care se muta la oras cu ganduri mari si isi vinde trupul pentru un buletin de capitala.
CF face parte din low management, un pas mic, dar important, pentru scopul final. Un alt pas, poate mai important, a fost sa devina CF, adica mana dreapta a MP, pe care cea din urma a folosit-o in scopuri marsave si personal-igienice.
Testul suprem al potentialului CF a inceput cand MP i-a lasat, temporar, puterea pe maini. CF, timida la inceput, a prins-o cu ambele maini si a folosit-o pe post de bici cu restul gloatei inspaimantate.
Perioada de acomodare, de cateva luni, in care CF si-a insusit din tehnicile si sculele pitziponcesti, direct de la maestra, i-a priit, se pare. In doar doua zile, am putut savura cu gura pana la urechi aplicarea lor stangace, dar evidenta.
CF se joaca de-a MP. Mai multe, in episoadele urmatoare...
"Confidenta", pe care o voi numi de acum CF, in spiritul abrevierilor pe care mama le traduce porcos, este faptura lipsita de farmecul si stralucirea unei MP, dar care tanjeste si lupta cu sarguinta sa ii ia locul, candva.
Lupta ei este, mai intai, una interioara, pentru a se auto-convinge ca apartine cu toata sinceritatea categoriei MP; din cand in cand, reuseste sa o exteriorizeze, in pofida unui destin care nu i-a dat relatii politice si nici macar un Papi generos.
CF aminteste de personajele feminine din filmele nicolaesciene, care demonstreaza dedicatia absoluta pentru o cauza tampita, in combinatie letargica cu spiritul evolutionist al femeii simple, care se muta la oras cu ganduri mari si isi vinde trupul pentru un buletin de capitala.
CF face parte din low management, un pas mic, dar important, pentru scopul final. Un alt pas, poate mai important, a fost sa devina CF, adica mana dreapta a MP, pe care cea din urma a folosit-o in scopuri marsave si personal-igienice.
Testul suprem al potentialului CF a inceput cand MP i-a lasat, temporar, puterea pe maini. CF, timida la inceput, a prins-o cu ambele maini si a folosit-o pe post de bici cu restul gloatei inspaimantate.
Perioada de acomodare, de cateva luni, in care CF si-a insusit din tehnicile si sculele pitziponcesti, direct de la maestra, i-a priit, se pare. In doar doua zile, am putut savura cu gura pana la urechi aplicarea lor stangace, dar evidenta.
CF se joaca de-a MP. Mai multe, in episoadele urmatoare...
la cererea publicului
Am vrut sa las balta subiectul. Am vrut sa ma apuc de chestii serioase. Am vrut sa devin mai sociabila. Dar publicul zice altceva!
Peste 350 de accesari intr-o luna mi-au dat de inteles ca locul asta de refulare chiar are public. si pentru publicul acesta o sa scriu despre: Cum sarbatoreste o MP ziua de nastere?
Orice aniversare este pentru o MP un prilej de a-si numara admiratorii. Din nefericire, ratingul scazul din aceasta perioada necesita o auto-promovare de guerilla. Dar nu ma refer aici la tehnici studiate si impartasite de specialisti, ci la tehnici pitziponcesti care vin nativ.
O MP stie sa strige in gura mare: E ZIUA MEA! FELICITATIMA! ADMIRATIMA! (o MP nu pune cratima nici oral)
O auzi si o ignori, pana o faci sa-ti povesteasca despre cadourile pe care le-a primit deja si despre cele pe care le asteapta inca (e doar ora 8 am). Ii urezi de bine (ca de rau ii zici doar in gand) ca s-o faci sa se opreasca din mataieli. Degeaba. Cativa amatori care nu au apucat s-o citeasca isi fac aparitia la seria de pupincurisme matinale. Ziua se anunta lunga.
Orele apasatoare sunt presarate cu scartaituri de auto-admiratie tipate la telefon. Din cand in cand MP iti comunica raportul telefoanelor pierdute sau ignorate, pentru ca nu mai face fata atentiilor care curg valuri.
Pe la pranz primeste flori. Evident, toata lumea stie ca si le-a trimis singura. Sunt fix pe gustul ei prost: 30 de culori tipatoare pe niste pari din categoria costisitoare.
Isi suna consortul pentru planuri amoroase spuse in gura mare. Stiu ce-i cer mosului: o pereche de dopuri pentru linistea auditiva.
480 de minute mai tarziu iti reaminteste cat de speciala este ea in aceasta zi speciala si pleaca val-vartej nu inainte de a-ti prelungi suferita cu inca o sarcina haotica.
Mai am doar cate ore pana la raportul asupra serii perfecte. Sper sa visez o pajiste verde.
Peste 350 de accesari intr-o luna mi-au dat de inteles ca locul asta de refulare chiar are public. si pentru publicul acesta o sa scriu despre: Cum sarbatoreste o MP ziua de nastere?
Orice aniversare este pentru o MP un prilej de a-si numara admiratorii. Din nefericire, ratingul scazul din aceasta perioada necesita o auto-promovare de guerilla. Dar nu ma refer aici la tehnici studiate si impartasite de specialisti, ci la tehnici pitziponcesti care vin nativ.
O MP stie sa strige in gura mare: E ZIUA MEA! FELICITATIMA! ADMIRATIMA! (o MP nu pune cratima nici oral)
O auzi si o ignori, pana o faci sa-ti povesteasca despre cadourile pe care le-a primit deja si despre cele pe care le asteapta inca (e doar ora 8 am). Ii urezi de bine (ca de rau ii zici doar in gand) ca s-o faci sa se opreasca din mataieli. Degeaba. Cativa amatori care nu au apucat s-o citeasca isi fac aparitia la seria de pupincurisme matinale. Ziua se anunta lunga.
Orele apasatoare sunt presarate cu scartaituri de auto-admiratie tipate la telefon. Din cand in cand MP iti comunica raportul telefoanelor pierdute sau ignorate, pentru ca nu mai face fata atentiilor care curg valuri.
Pe la pranz primeste flori. Evident, toata lumea stie ca si le-a trimis singura. Sunt fix pe gustul ei prost: 30 de culori tipatoare pe niste pari din categoria costisitoare.
Isi suna consortul pentru planuri amoroase spuse in gura mare. Stiu ce-i cer mosului: o pereche de dopuri pentru linistea auditiva.
480 de minute mai tarziu iti reaminteste cat de speciala este ea in aceasta zi speciala si pleaca val-vartej nu inainte de a-ti prelungi suferita cu inca o sarcina haotica.
Mai am doar cate ore pana la raportul asupra serii perfecte. Sper sa visez o pajiste verde.
am plantat copaci... pe valea sapunului
Am omis sa povestesc despre evenimentul de sambata trecuta, dar putin PR nu strica acum, in ajunul celei de-a doua actiuni Leo Sibiu si AEGEE Sibiu.
Cum spuneam: am plantat copaci. Un Georgel, un Sorin, un Ionut, un Bogdan, un Red's (pe locul unde a cazut la datorie o sticla), un Titel, un Fanel si alti doi, pe care i-am infipt in gropile altora si nu am putut sa-i si botezam, ca nu se cade...
Voluntariatul este o experienta minunata, daca nu ati incercat pana acum. Iti da o satisfactie aparte, pe care nu o intalnesti la job, acasa, pe strada sau in mall. Iti da satisfactia unui cadou pe care ti-l faci tie (exclus MP si cocalari). Nu stiu daca o sa ma lafai vreodata la umbra teilor alora., scuipand samanta si band Bucegi cu baetzii. Nu stiu nici daca o sa reziste in fata cartierului de vile care se ridica peste paraiasul ala. (Sincer, la cati chiloti desirati, pet-uri de bere si ramasite de amor stricat salasluiau pe buca vaii, ma incapatanez sa cred ca Georgel o sa adaposteasca viitoare violuri si orgii nocturne.)
Stiu doar ca vreo douazeci de nebuni au convins cu greu autoritatile sa-i lase sa le faca treaba si si-au donat timpul si muschii pentru un principiu: Yes, we can! Si s-au ridicat acolo Georgei si Titei, martori ai fortei voluntariatului si a gandirii altruiste.
Daca vreti sa botezati si voi un tei sau un salcam, treceti sambata asta, de dimineata, pe la 9, prin Strand, la intersectia Maramuresului cu Dimitrie Cantemir.
Cum spuneam: am plantat copaci. Un Georgel, un Sorin, un Ionut, un Bogdan, un Red's (pe locul unde a cazut la datorie o sticla), un Titel, un Fanel si alti doi, pe care i-am infipt in gropile altora si nu am putut sa-i si botezam, ca nu se cade...
Voluntariatul este o experienta minunata, daca nu ati incercat pana acum. Iti da o satisfactie aparte, pe care nu o intalnesti la job, acasa, pe strada sau in mall. Iti da satisfactia unui cadou pe care ti-l faci tie (exclus MP si cocalari). Nu stiu daca o sa ma lafai vreodata la umbra teilor alora., scuipand samanta si band Bucegi cu baetzii. Nu stiu nici daca o sa reziste in fata cartierului de vile care se ridica peste paraiasul ala. (Sincer, la cati chiloti desirati, pet-uri de bere si ramasite de amor stricat salasluiau pe buca vaii, ma incapatanez sa cred ca Georgel o sa adaposteasca viitoare violuri si orgii nocturne.)
Stiu doar ca vreo douazeci de nebuni au convins cu greu autoritatile sa-i lase sa le faca treaba si si-au donat timpul si muschii pentru un principiu: Yes, we can! Si s-au ridicat acolo Georgei si Titei, martori ai fortei voluntariatului si a gandirii altruiste.
Daca vreti sa botezati si voi un tei sau un salcam, treceti sambata asta, de dimineata, pe la 9, prin Strand, la intersectia Maramuresului cu Dimitrie Cantemir.
EXCLUSIV- SENZATIONAL-IN DIRECT
MP se reinventeaza!
Sa reprezentam viata MP-ei drept clopotul lui Gauss. O curba ascendenta ar fi perioada in care ea este admirata si indragita pentru caracterul sociabil si performantele artistice. Chestia asta se intampla o data cu orice inceput, pentru ca MP stie sa-si foloseasca limba in scopuri egoiste.
Urmeaza un punct culminant in care diva din ea naste barfe si invidii. E adevarat ca niciun subiect nu poate rezista pe piata informationala, chiar si in toaletele cele mai plictisite, destul de mult incat MP a noastra sa se mentina in topuri. Se zbate, injura, devine agresiva, dar curand lumea o ignora ca pe orice alt bruiaj inutil.
In consecinta, se lucreaza la o strategie de echivalare a performantelor incipiente. MP se muta in toaleta ca sa-si castige publicul barfitor de partea ei. Participa la discutii, isi cara si confidenta, initiaza subiecte, dezvaluie secrete personale si isi folososte toate armele de manipulare. La nevoie, aduce vorba si de plod...
Din pacate, actiunile ii scad gradul de popularitate, iar curba coboara pana la nivelul la care este nevoita sa profite in continuare numai de autoritatea functiei.
Reinventarea a dat chix. Nici Diaconescu nu o mai poate scoate din oala anonimatului.
Sa reprezentam viata MP-ei drept clopotul lui Gauss. O curba ascendenta ar fi perioada in care ea este admirata si indragita pentru caracterul sociabil si performantele artistice. Chestia asta se intampla o data cu orice inceput, pentru ca MP stie sa-si foloseasca limba in scopuri egoiste.
Urmeaza un punct culminant in care diva din ea naste barfe si invidii. E adevarat ca niciun subiect nu poate rezista pe piata informationala, chiar si in toaletele cele mai plictisite, destul de mult incat MP a noastra sa se mentina in topuri. Se zbate, injura, devine agresiva, dar curand lumea o ignora ca pe orice alt bruiaj inutil.
In consecinta, se lucreaza la o strategie de echivalare a performantelor incipiente. MP se muta in toaleta ca sa-si castige publicul barfitor de partea ei. Participa la discutii, isi cara si confidenta, initiaza subiecte, dezvaluie secrete personale si isi folososte toate armele de manipulare. La nevoie, aduce vorba si de plod...
Din pacate, actiunile ii scad gradul de popularitate, iar curba coboara pana la nivelul la care este nevoita sa profite in continuare numai de autoritatea functiei.
Reinventarea a dat chix. Nici Diaconescu nu o mai poate scoate din oala anonimatului.
cum si-a dat Zanul cu firma-n cap
Sunt consumatoare inraita de branduri. Sunt consumatoare inraita de branduri clujene. Mi-am facut licenta din povestea Farmec, cascavalul nu-i cascaval ca Napolact, iar ursuletii tin de sete vara. Ma dau in vant si dupa Zan. Sunt consumatoare.
Zanul a venit acum patru ani si mi-a adus un minunat card euro<26. L-am purtat cu mine peste tot si i-am incredintat averile mele studentesti, pe care mi le-a administrat cu grija. M-a scutit de comisioane bancare si mi-a ocrotit agoniseala.
O data cu uzina, averile mele s-au mutat pe cardul de salariu si treptat, treptat am uitat de beneficiile cardului de la Zan. De suparare, Zanul a flencanit din bagheta si mi-a inghitit cardul in bancomat. A doua zi, am incercat sa-l eliberez. Zanul mi-a zis sa revin mai tarziu, pentru ca vrajitoarea nu era acolo, sa dezlege vraja.
Si m-am intors vineri dimineata, cand Zanul nu-si bause inca licoarea maronie. Suparat a inceput sa se rasteasca la mine si sa ma acuze ca mi-a expirat cardul si ca vrajitoarea a trebuit sa mi-l perforeze. Am cerut sa vad cardul si i-am demonstrat ca nu expirase. Mai avea trai lung pana in 2010. Atunci Zanul s-a suparat si mai tare si s-a rastit si mai rau la mine.
Eram precisa ca si Zanul are un sef. Si seful Zanului are un sef, ca sa nu mai vorbim de seful sefilor care e ANPC. Si m-am convins de asta cu un simplu mail intitulat reclamatie. Seful Zanului m-a sunat in mai putin de zece minute si si-a cerut scuze in numele echipei magice.
Astazi am fost sa semnez re-emiterea cardului si intre timp seful Zanului m-a asigurat ca o sa-mi restituie comisionul de la ghiseu. Zanul nu a avut curajul sa ma priveasca in ochi. Vrajitoarea suna si ea foarte spasita la telefon.
Mi-au revenit sentimentele de simpatie pentru Zan.
Zanul a venit acum patru ani si mi-a adus un minunat card euro<26. L-am purtat cu mine peste tot si i-am incredintat averile mele studentesti, pe care mi le-a administrat cu grija. M-a scutit de comisioane bancare si mi-a ocrotit agoniseala.
O data cu uzina, averile mele s-au mutat pe cardul de salariu si treptat, treptat am uitat de beneficiile cardului de la Zan. De suparare, Zanul a flencanit din bagheta si mi-a inghitit cardul in bancomat. A doua zi, am incercat sa-l eliberez. Zanul mi-a zis sa revin mai tarziu, pentru ca vrajitoarea nu era acolo, sa dezlege vraja.
Si m-am intors vineri dimineata, cand Zanul nu-si bause inca licoarea maronie. Suparat a inceput sa se rasteasca la mine si sa ma acuze ca mi-a expirat cardul si ca vrajitoarea a trebuit sa mi-l perforeze. Am cerut sa vad cardul si i-am demonstrat ca nu expirase. Mai avea trai lung pana in 2010. Atunci Zanul s-a suparat si mai tare si s-a rastit si mai rau la mine.
Eram precisa ca si Zanul are un sef. Si seful Zanului are un sef, ca sa nu mai vorbim de seful sefilor care e ANPC. Si m-am convins de asta cu un simplu mail intitulat reclamatie. Seful Zanului m-a sunat in mai putin de zece minute si si-a cerut scuze in numele echipei magice.
Astazi am fost sa semnez re-emiterea cardului si intre timp seful Zanului m-a asigurat ca o sa-mi restituie comisionul de la ghiseu. Zanul nu a avut curajul sa ma priveasca in ochi. Vrajitoarea suna si ea foarte spasita la telefon.
Mi-au revenit sentimentele de simpatie pentru Zan.
ce poti face timp de 98 de ore
Urmatoarele puncte sunt posibile explicatii pentru cele 98 de ore, in perioada 11.09-20.10, pe care le-am petrecut la uzina fara sa produc. MP are ocazia unica sa aleaga:
Asadar, timp de 98 de ore, am:
1. numarat schimbarile de culoare si textura in rahatul copchilului tau
2. schimbat tricourile ude de sudoare, pentru ca nu ai vrut sa te muti de langa AC
3. plimbat calculatorul de pe un birou pe altul, dupa cum ti-ai pregatit tu strategia la Piticot
4. pregatit razbunarea perfecta pentru ultimele 4 luni
5. CAUTAT UN GEAM PE EJOBS
In cazul in care explicatiile nu corespund perceptiilor tale gresite, mai am o varianta:
! Am cautat un sens existentei precare !
Asadar, timp de 98 de ore, am:
1. numarat schimbarile de culoare si textura in rahatul copchilului tau
2. schimbat tricourile ude de sudoare, pentru ca nu ai vrut sa te muti de langa AC
3. plimbat calculatorul de pe un birou pe altul, dupa cum ti-ai pregatit tu strategia la Piticot
4. pregatit razbunarea perfecta pentru ultimele 4 luni
5. CAUTAT UN GEAM PE EJOBS
In cazul in care explicatiile nu corespund perceptiilor tale gresite, mai am o varianta:
! Am cautat un sens existentei precare !
la ce e buna armata?
mie, sincer, imi pare rau ca s-a desfiintat armata obligatorie pentru flacai!
dis de dimineata ma trezesc sa prind un suberb inceput de saptamana la uzina. surprinzator, in camera este mai cald decat era cand am adormit chircita. obisnuiesc sa combat frigul cu un pulover, daca alternativa inseamna jumatate de salariu irosit pe cateva grade in plus. imi aduc mereu aminte de vorbele de duh ale Catalinei din Miercurea Ciuc: "eu am pielea tabacita"- si ma gandesc la faptul ca daca e peste 0, e de bine.
din cauze enumerate mai sus, mi se pare aberant de cate ori se declanseaza centrala si il injur pe neamt care ocupa camera cu termostat. mi-am propus sa discut problema cu inginerul valcean si profit de ocazie chiar in aceasta dimineata.
stupoare: dom' inginer marturiseste ca el da drumul la centrala in fiecare dimineata, ca sa faca un pic de caldura cand iese de la dus. in clipa urmatoare a murit orice banuiala de barbatie in flacaul asta. ce-i drept, au contribuit la inmormantare urmatoarele: spuma pentru par carliontat Nivea, ceaiul de plante pentru slabit si cerealele Fitness din bucatarie si, sa nu uitam, hartia igienica Zewa in patru straturi, cat sa emboseze norisorii...
armata face bine! va spun eu! faceti armata!
dis de dimineata ma trezesc sa prind un suberb inceput de saptamana la uzina. surprinzator, in camera este mai cald decat era cand am adormit chircita. obisnuiesc sa combat frigul cu un pulover, daca alternativa inseamna jumatate de salariu irosit pe cateva grade in plus. imi aduc mereu aminte de vorbele de duh ale Catalinei din Miercurea Ciuc: "eu am pielea tabacita"- si ma gandesc la faptul ca daca e peste 0, e de bine.
din cauze enumerate mai sus, mi se pare aberant de cate ori se declanseaza centrala si il injur pe neamt care ocupa camera cu termostat. mi-am propus sa discut problema cu inginerul valcean si profit de ocazie chiar in aceasta dimineata.
stupoare: dom' inginer marturiseste ca el da drumul la centrala in fiecare dimineata, ca sa faca un pic de caldura cand iese de la dus. in clipa urmatoare a murit orice banuiala de barbatie in flacaul asta. ce-i drept, au contribuit la inmormantare urmatoarele: spuma pentru par carliontat Nivea, ceaiul de plante pentru slabit si cerealele Fitness din bucatarie si, sa nu uitam, hartia igienica Zewa in patru straturi, cat sa emboseze norisorii...
armata face bine! va spun eu! faceti armata!
dialog intre generatii
dimineata in autobuz scoate la iveala o serie de caracteristici care pe antropologi i-ar bucura nespus in analiza lor asupra ciclicitatii comportamentului uman. cu adevarat ciclic, avand in vedere ca acum ceva milioane de ani i.e.n., in lipsa unui mijloc de transport in comun (daca refuzi sa crezi in veridicitatea serialului The Flinstones), puteai intalni cu usurinta acelasi tipar uman pe care il intalnesti in sec 21, in cursa cu nr. 8.
este adevarat ca la ora asa matinala sunt multe clase muncitoare care isi unesc drumurile catre uzine separate. este adevarat si ca mirosurile si zgomotele pe care le induri intr-o asemenea comuniune te fac sa-ti bagi picioarele in incalzirea globala si sa-ti maresti datoria la banca achizitionandu-ti macar un tico. dar cel mai adevarat este ca intr-o asemenea comuniune se face, pe viu, un minunat transfer de cunostinte intre generatii.
am asistat la un astfel de dialog pe care numai analizand cele doua parti l-ai fi putut ghici drept dialog, pentru ca altfel, ai fi pus toti banii pe varianta mono. subiectul, pentru amatori, l-ai fi plasat pe umerii dom'soarelor, dar un avizat ti-ar fi spus din prima ca subiectul este EUL interior. Exista in aceste specimene o samanta de ZEU care scoate limba prin EUL interior. Limba crestata se intinde imbalosand peste urechile ingretosate ale celor care se expun voluntar sau nu produsului verbal scuipat cu pieptul inainte in tot autobuzul.
mi-ar fi fost mila de copilele ce cad victime unui asemenea asalt, dar traim intr-o jungla in care este bine sa stai pe curul tau (cum ar spune cineva!).
Partile au 17, respectiv 50 de ani calculati aleatoriu in ani Unirea si nu se dezic sloganului. Astept sa vad cand pun mana pe ciocanelul rosu sa se convinga cat de rezistent este geamul securizat.
Se cunoaste, insa, experienta. Glumele sunt mult mai slefuite cu ciocanul si chiar daca le-ai mai auzit si pe alt santier, simti din tonalitate ca individul ar fi fost in stare sa detina copyright-ul! Dar nici al mic nu se lasa. Tupeist mucos, se inghesuie pe poarta succesului cu experimentatul, doar doar o ceda si o lua el premiul intai la mitocanie. Inclin sa-i dau dreptate. Poate mai mult!
In ciuda competitiei, dialogul ambalat individual curge in stropi kamikaze intru succesul scopului comun: sa perpetueze obiceiurile milenare ale omului care se acoperea cu o frunza, doar pentru a lasa o umbra de mister asupra adevaratului potential si stim cu totii ca umbra dispare cand pica soarele.
Ce mai echipa?! Te face mandru ca faci parte dintre aceia care merg cu autobuzul si te gandesti cu seriozitate la un proiect gen Olimpiadele taranilor urbani.
este adevarat ca la ora asa matinala sunt multe clase muncitoare care isi unesc drumurile catre uzine separate. este adevarat si ca mirosurile si zgomotele pe care le induri intr-o asemenea comuniune te fac sa-ti bagi picioarele in incalzirea globala si sa-ti maresti datoria la banca achizitionandu-ti macar un tico. dar cel mai adevarat este ca intr-o asemenea comuniune se face, pe viu, un minunat transfer de cunostinte intre generatii.
am asistat la un astfel de dialog pe care numai analizand cele doua parti l-ai fi putut ghici drept dialog, pentru ca altfel, ai fi pus toti banii pe varianta mono. subiectul, pentru amatori, l-ai fi plasat pe umerii dom'soarelor, dar un avizat ti-ar fi spus din prima ca subiectul este EUL interior. Exista in aceste specimene o samanta de ZEU care scoate limba prin EUL interior. Limba crestata se intinde imbalosand peste urechile ingretosate ale celor care se expun voluntar sau nu produsului verbal scuipat cu pieptul inainte in tot autobuzul.
mi-ar fi fost mila de copilele ce cad victime unui asemenea asalt, dar traim intr-o jungla in care este bine sa stai pe curul tau (cum ar spune cineva!).
Partile au 17, respectiv 50 de ani calculati aleatoriu in ani Unirea si nu se dezic sloganului. Astept sa vad cand pun mana pe ciocanelul rosu sa se convinga cat de rezistent este geamul securizat.
Se cunoaste, insa, experienta. Glumele sunt mult mai slefuite cu ciocanul si chiar daca le-ai mai auzit si pe alt santier, simti din tonalitate ca individul ar fi fost in stare sa detina copyright-ul! Dar nici al mic nu se lasa. Tupeist mucos, se inghesuie pe poarta succesului cu experimentatul, doar doar o ceda si o lua el premiul intai la mitocanie. Inclin sa-i dau dreptate. Poate mai mult!
In ciuda competitiei, dialogul ambalat individual curge in stropi kamikaze intru succesul scopului comun: sa perpetueze obiceiurile milenare ale omului care se acoperea cu o frunza, doar pentru a lasa o umbra de mister asupra adevaratului potential si stim cu totii ca umbra dispare cand pica soarele.
Ce mai echipa?! Te face mandru ca faci parte dintre aceia care merg cu autobuzul si te gandesti cu seriozitate la un proiect gen Olimpiadele taranilor urbani.
cand MP s-a autoproclamat Dictatoare
"If I were Dictator, which I always aspired to be"- am gasit citatul, aparent din John McCain, pe commenturile Hotnews. Descoperirea a venit la sfarsitul unei zile reci, o zi din Razboiul nedeclarat in biroul sufocant al uzinei.
A fost o descoperire in ton cu atmosfera apasatoare. Bineinteles, pe mine ma apasa in cot, dar din cand in cand mai visez cu ochii deschisi la un mediu creativ si in mine se revolta nevoile.
Avem, asadar, de-a face cu o MP propulsata in varful scarii ierarhice, sau cel putin asa crede ea. Avem de-a face cu o MP care isi cere in gura mare partea de pupaturi in cur ce i se cuvine prin functie. Avem de-a face cu o MP in adevaratul si tristul sens al expresiei pe care mi-o asum.
MP s-a autodeclarat Dictatoare si face uz de intregul arsenal de ustensile ale cenzurii pentru a impune cultul imaginii si al propriului prost gust.
Heil MP!
A fost o descoperire in ton cu atmosfera apasatoare. Bineinteles, pe mine ma apasa in cot, dar din cand in cand mai visez cu ochii deschisi la un mediu creativ si in mine se revolta nevoile.
Avem, asadar, de-a face cu o MP propulsata in varful scarii ierarhice, sau cel putin asa crede ea. Avem de-a face cu o MP care isi cere in gura mare partea de pupaturi in cur ce i se cuvine prin functie. Avem de-a face cu o MP in adevaratul si tristul sens al expresiei pe care mi-o asum.
MP s-a autodeclarat Dictatoare si face uz de intregul arsenal de ustensile ale cenzurii pentru a impune cultul imaginii si al propriului prost gust.
Heil MP!
despre durerea de a fi valcean
Nu imi place sa particip la curatenie. De obicei cineva ma constrange atunci cand am cel mai mic chef.
Mi se intampla, totusi, sa am initiative. Dupa o noapte de framantari, calcule, blesteme si "de ce mie, Doamne?" nu este nimic mai satisfacator decat sa aplici Domestos peste depunerile milenare de calcar din cada.
Mi se intampla, de asemenea, sa impart apartamentul cu doi baieti. Asta pentru ca mi-am dorit sa stau cat mai aproape de uzina, sa ma trezeasca goarna si sa ajung 1-2, cu ochii inca inchisi la scarbiciu. Si cum uzina se afla in cartierul rezidential Continental, este de inteles ca eu impart apartamentul cu doi ingineri.
A fi inginer contrazice orice regula a igienei. Desigur, mai sunt dare de educatie formala care salveaza cat de cat stomacul unei domnisoare. A fi inginer inseamna sa se incliseze dosul capacului de la wc, sa se faca un covor de nisip pe gresie sau sa speri la o botanista care iti va aprecia colectia de ciuperci crescute in frigider.
A fi inginer originar din Valcea insemna sa vii acasa si sa te sperii ca nu mai recunosti cada ta galbena, pasta de dinti pastrata cu intuitie pe fundul chiuvetei, pentru zilele mai grele, frigiderul asudat sau pantofii rasletiti in fata usii pentru slalomuri matinale.
A fi inginer din Valcea insemna sa readuci mediul care te caracterizeaza la starea originala, sfidand satisfactia mea dintr-o zi de sambata (caci doar sambata a rezistat).
Traiasca inginerul de Valcea caci el imi aduce aminte de ce nu-mi place sa particip la curatenie.
Mi se intampla, totusi, sa am initiative. Dupa o noapte de framantari, calcule, blesteme si "de ce mie, Doamne?" nu este nimic mai satisfacator decat sa aplici Domestos peste depunerile milenare de calcar din cada.
Mi se intampla, de asemenea, sa impart apartamentul cu doi baieti. Asta pentru ca mi-am dorit sa stau cat mai aproape de uzina, sa ma trezeasca goarna si sa ajung 1-2, cu ochii inca inchisi la scarbiciu. Si cum uzina se afla in cartierul rezidential Continental, este de inteles ca eu impart apartamentul cu doi ingineri.
A fi inginer contrazice orice regula a igienei. Desigur, mai sunt dare de educatie formala care salveaza cat de cat stomacul unei domnisoare. A fi inginer inseamna sa se incliseze dosul capacului de la wc, sa se faca un covor de nisip pe gresie sau sa speri la o botanista care iti va aprecia colectia de ciuperci crescute in frigider.
A fi inginer originar din Valcea insemna sa vii acasa si sa te sperii ca nu mai recunosti cada ta galbena, pasta de dinti pastrata cu intuitie pe fundul chiuvetei, pentru zilele mai grele, frigiderul asudat sau pantofii rasletiti in fata usii pentru slalomuri matinale.
A fi inginer din Valcea insemna sa readuci mediul care te caracterizeaza la starea originala, sfidand satisfactia mea dintr-o zi de sambata (caci doar sambata a rezistat).
Traiasca inginerul de Valcea caci el imi aduce aminte de ce nu-mi place sa particip la curatenie.
capitolul progenituri si despre procreatori
Aproape ca nu este nimic mai deranjant, pentru cei care inca mai tin de burlacia lor (si se mandresc!), decat sa fie inconjurati de aceia care si-au pierdut libertatea si principiile egoiste. Dar exita: sa fii inconjurat de aceia care au si procreat, din varii motive.
Fie pentru ca varsta era optima, fie ca locuinta era prea mare si goala, fie ca averea este prea valoroasa ca sa te ingropi cu ea, fie, in cazul unei MP, ca tractoristul nu mai scotea odata shaiba cu bolovan.
Nu vreau sa dau cu piatra, ii admir pe curajosi. Datorita lor va exista rasa distrugatoare de mediu multi ani de acum. O sa ajung si eu la varsta aia, dar nu ACUM, mamaie!
Ma deranjeaza, insa, sa aud vorbindu-se obsesiv despre plozi. Ma deranjeaza si mai mult sa aud asta din partea unei MP, care monitorizeaza de la birou activitatile plodului propriu. Ma ENERVEAZA sa aud cum un copil nu trebuie lasat in putza goala pe plaja, ca poate se jeneaza. Ma ENERVEAZA sa aud cum pronunta el cuvinte noi.
Ma ENERVEAZA ca eu trebuie sa-mi dau telefonul pe "discret", in schimb MP vorbeste in gura mare despre ce a mancat plodu la diverse ore ale zilei.
Ce ma ENERVEAZA cel mai mult este ca ora de ora, zi de zi, sunt la curent cu teextura, culoarea si mirosul rahatului pe care il elimina constiincios plodul.
NU MA INTERESEAZA! NU VREAU SA STIU! INNEBUNESC!
Ma gandesc zambind la clipa in care plodul o sa traga prima data cocaina pe nanau si MP o sa afle asta de la politie! Vaaaai, fata, prima lui liniutza!
Fie pentru ca varsta era optima, fie ca locuinta era prea mare si goala, fie ca averea este prea valoroasa ca sa te ingropi cu ea, fie, in cazul unei MP, ca tractoristul nu mai scotea odata shaiba cu bolovan.
Nu vreau sa dau cu piatra, ii admir pe curajosi. Datorita lor va exista rasa distrugatoare de mediu multi ani de acum. O sa ajung si eu la varsta aia, dar nu ACUM, mamaie!
Ma deranjeaza, insa, sa aud vorbindu-se obsesiv despre plozi. Ma deranjeaza si mai mult sa aud asta din partea unei MP, care monitorizeaza de la birou activitatile plodului propriu. Ma ENERVEAZA sa aud cum un copil nu trebuie lasat in putza goala pe plaja, ca poate se jeneaza. Ma ENERVEAZA sa aud cum pronunta el cuvinte noi.
Ma ENERVEAZA ca eu trebuie sa-mi dau telefonul pe "discret", in schimb MP vorbeste in gura mare despre ce a mancat plodu la diverse ore ale zilei.
Ce ma ENERVEAZA cel mai mult este ca ora de ora, zi de zi, sunt la curent cu teextura, culoarea si mirosul rahatului pe care il elimina constiincios plodul.
NU MA INTERESEAZA! NU VREAU SA STIU! INNEBUNESC!
Ma gandesc zambind la clipa in care plodul o sa traga prima data cocaina pe nanau si MP o sa afle asta de la politie! Vaaaai, fata, prima lui liniutza!
3 ore pana incalc sistemul
Nu ma numar printre cei care circula fara bilet. Am primit o amenda prin clasa a 7-a si a fost mare scandal in familia mea excesiv de corecta (sechele securiste). De atunci, nu numai ca mi-e frica sa circul fara bilet in mijlocul de transport in comun, dar simt ca port ghinion si celor care circula fara bilet cu mine.
Ma numar, totusi, printre cei care isi composteaza biletul si apoi se enerveaza ca nu i-a controlat nimeni. Nu sunt corecta, ci fac parte din sistem. Si din cand in cand, incerc sa mai ocolesc sistemul.
Aseara am hotarat sa circul fara bilet. Nu este prima data. Am mai facut chestia asta seara sau duminica. E un sport extrem si probabil ca mai consumi si din calorii, chiar mai multe decat mergand pe jos... Stiu ca nu ma va controla nimeni, dar pentru asta stau lipita de usa, sa vad in intuneric daca ma asteapta un "vestos" in statie. Nimeni. Phiuu!
Aseara am hotarat sa nu cobor la Universitate, ci sa mai merg o statie, pana la Tetru. Nu era cine stie ce... In autobuz mai erau 3 persoane. Hai serios... chiar nu faci profit daca te urci acum. Eram linistita si ma gandeam la ziua chinuitoare pe care o petrecusem la uzina. Nici pe vestosi nu i-am vazut la timp. Au venit, mi-au cerut buletinul si mi-au scuipat o hartie roz. Chestia asta m-a ingrozit mai mult decat ideea in sine.
Am luat petecul de voma vestoasa si mi-am continuat drumul studiind-o. Mi-am dat seama ca nu am semnat nicaieri. Din cate am invatat in viata, ce nu semnezi, nu recunosti... Am studiat-o si mai indeaproape.
Stiam ca poza mea din buletin este pentru multi tulburatoare. Stiu si ca un vestos nu are mai mult de 4 clase. Dar ceea ce ma nedumireste este cum poti sa confunzi Craiova cu Sibiu? Deci mi-au gresit si adresa.
Si acum ma intreb: cum sa nu incalc sistemul neplatind amenda???
Ma numar, totusi, printre cei care isi composteaza biletul si apoi se enerveaza ca nu i-a controlat nimeni. Nu sunt corecta, ci fac parte din sistem. Si din cand in cand, incerc sa mai ocolesc sistemul.
Aseara am hotarat sa circul fara bilet. Nu este prima data. Am mai facut chestia asta seara sau duminica. E un sport extrem si probabil ca mai consumi si din calorii, chiar mai multe decat mergand pe jos... Stiu ca nu ma va controla nimeni, dar pentru asta stau lipita de usa, sa vad in intuneric daca ma asteapta un "vestos" in statie. Nimeni. Phiuu!
Aseara am hotarat sa nu cobor la Universitate, ci sa mai merg o statie, pana la Tetru. Nu era cine stie ce... In autobuz mai erau 3 persoane. Hai serios... chiar nu faci profit daca te urci acum. Eram linistita si ma gandeam la ziua chinuitoare pe care o petrecusem la uzina. Nici pe vestosi nu i-am vazut la timp. Au venit, mi-au cerut buletinul si mi-au scuipat o hartie roz. Chestia asta m-a ingrozit mai mult decat ideea in sine.
Am luat petecul de voma vestoasa si mi-am continuat drumul studiind-o. Mi-am dat seama ca nu am semnat nicaieri. Din cate am invatat in viata, ce nu semnezi, nu recunosti... Am studiat-o si mai indeaproape.
Stiam ca poza mea din buletin este pentru multi tulburatoare. Stiu si ca un vestos nu are mai mult de 4 clase. Dar ceea ce ma nedumireste este cum poti sa confunzi Craiova cu Sibiu? Deci mi-au gresit si adresa.
Si acum ma intreb: cum sa nu incalc sistemul neplatind amenda???
MP tine bine de merele de aur... nu stii niciodata cand te poti alege cu nuci de aur la schimb
"cand eram eu in Fecale, mutam muntii din loc. Cum nu sunt munti in Fecale? Dar ce sunt? Ei, mutam campiile din loc! Si as fi putut ridica munti in locul lor."
Incurcata este pitziposhenia MPei, dar mai incurcate sunt caile pe care ea o apuca...
Incurcata este pitziposhenia MPei, dar mai incurcate sunt caile pe care ea o apuca...
MP si merele de aur
Esti mic si nu-ti amintesti. Sau pur si simplu nu-ti amintesti, pentru ca partea aceea a vietii MP-ei se afla infasurata intr-un nor de abureala pe care putini au ustensilele potrivite sa-l indeparteze.
Nu-ti amintesti, dar MP iti va spune ca demult, in indepartatele timpuri ale auto-descoperirii, cand inocenta si puritatea "gandirii" o faceau pe MP tinta sigura amenintarilor vietii; in vremuri de zbateri si razbateri, in jungla pe care ne place s-o numim Fecale, MP se ridica mandra si demna pe piedestalul de MP.
Probabil ca noi, provincialii, care ne stim profani in ale cotidianului fecal, nu vom intelege, dar vom casca gurile in admiratie si vom canta in juru-i imnul preamaririi, la auzul povestilor minunate ale tineretilor (vesnice, de altfel, dar nu la fel de intelepte) Sale.
Se facea ca MP pornea la drumul anevoios al unui viitor stralucit, la brat cu atuul pitziciunii sale, atunci doar o samanta. Si ajungand cu greu, dar sigur, pe meleagurile Fecale, cauta cu sarguinta si darul rastalmacirii vorbelor, scara care o va urca pe piedestal.
Nu putine au fost probele de foc, dar si invatamintele le-a tras pe masura. Printre acestea putem aminti din amintirile MP felul admirabil in care a reusit sa se impuna printre alte mp, mai versate si mai incercate, dar nu degeaba le-am numit cu litere mici, ci pentru ca MP a noastra este Ezos!
...
Nu-ti amintesti, dar MP iti va spune ca demult, in indepartatele timpuri ale auto-descoperirii, cand inocenta si puritatea "gandirii" o faceau pe MP tinta sigura amenintarilor vietii; in vremuri de zbateri si razbateri, in jungla pe care ne place s-o numim Fecale, MP se ridica mandra si demna pe piedestalul de MP.
Probabil ca noi, provincialii, care ne stim profani in ale cotidianului fecal, nu vom intelege, dar vom casca gurile in admiratie si vom canta in juru-i imnul preamaririi, la auzul povestilor minunate ale tineretilor (vesnice, de altfel, dar nu la fel de intelepte) Sale.
Se facea ca MP pornea la drumul anevoios al unui viitor stralucit, la brat cu atuul pitziciunii sale, atunci doar o samanta. Si ajungand cu greu, dar sigur, pe meleagurile Fecale, cauta cu sarguinta si darul rastalmacirii vorbelor, scara care o va urca pe piedestal.
Nu putine au fost probele de foc, dar si invatamintele le-a tras pe masura. Printre acestea putem aminti din amintirile MP felul admirabil in care a reusit sa se impuna printre alte mp, mai versate si mai incercate, dar nu degeaba le-am numit cu litere mici, ci pentru ca MP a noastra este Ezos!
...
cat de interesanta este viata ta?
Ma uitam peste lista de spam de pe unul dintre mailuri si la vreo 30 de "teenie doing.... to whomever" distanta, dau de subiectul: "how interesting is your life?" :)
Se pare ca deloc, daca imi verific lista de spam zilnic, sa nu scape vreun mail pe care il astept cu nerabdare si o hartie nedatata in mana....
uff
Se pare ca deloc, daca imi verific lista de spam zilnic, sa nu scape vreun mail pe care il astept cu nerabdare si o hartie nedatata in mana....
uff
cotele frustrarii depasesc astazi nivelul mediu
Astazi a fost pentru prima data cand mi-am aparat jobul la uzina. L-am aparat in fata unor frustrati care lucreaza intr-un birou de 3/4, cu patru scaune, un dulap si un calculator, care fac cu randul in fata lui si scot glume gen "cu ce va pot refuza?".
Am fost sa dau un anunt in evz. Fusesem "programata" pentru aceasta actiune deosebit de delicata. Am ajuns acolo la timp si m-a primit cu spatele secretara-contabila-vecina-naiba stie ce a domnului cu care colega mea vorbise in repetate randuri cu o saptamana inainte. Genul acela de functionara cu studii medii care a invatat de unde se deschide calculatorul si acum stapaneste Pamantul. Genul care iti masoara tocurile, isi aminteste vag cand s-a spalat ultima oara pe cap si gaseste repede o problema la care in mod sigur nu ai solutia. Si daca o ai, nu ai gasit-o destul de repede.
Domnul lipsea. A continuat sa lipseasca si in urmatoarea jumatate de ora, in care am continuat sa stau in picioare, pana a venit a doua ametita din biroul mult prea inghesuit si m-a poftit pe un scaun.
Un job de front desk este solicitant, dar o persoana care izbucneste rautacios la adresa clientului este dovada vie ca jobul meu este mai misto.
A venit si amaratul. M-a binecuvantat cu suflarea lesinata, m-a lasat sa mai astept un pic pana a mai facut inutil trei ture de birou si mi-a zambit stirb ca si cand era o placere sa il vad. Si pentru ca nu se putea opri aici experienta unica, au inceput comentariile rurale.
Am primit priviri amuzate, ghionturi si remarci exagerate despre uzina si nu din cauza uzinei, ci din cauza unui singur om. Am trecut si prin seria de comentarii de prost gust despre olteni. M-am infoiat, am deschis cutia cu demoni si mi-am declansat sarcasmul, ironia si rautatea asupra celor trei frustrati. Nu au inteles nimic. S-au mirat ca nu apreciez genul de umor de proasta calitate.
Halal!
Am fost sa dau un anunt in evz. Fusesem "programata" pentru aceasta actiune deosebit de delicata. Am ajuns acolo la timp si m-a primit cu spatele secretara-contabila-vecina-naiba stie ce a domnului cu care colega mea vorbise in repetate randuri cu o saptamana inainte. Genul acela de functionara cu studii medii care a invatat de unde se deschide calculatorul si acum stapaneste Pamantul. Genul care iti masoara tocurile, isi aminteste vag cand s-a spalat ultima oara pe cap si gaseste repede o problema la care in mod sigur nu ai solutia. Si daca o ai, nu ai gasit-o destul de repede.
Domnul lipsea. A continuat sa lipseasca si in urmatoarea jumatate de ora, in care am continuat sa stau in picioare, pana a venit a doua ametita din biroul mult prea inghesuit si m-a poftit pe un scaun.
Un job de front desk este solicitant, dar o persoana care izbucneste rautacios la adresa clientului este dovada vie ca jobul meu este mai misto.
A venit si amaratul. M-a binecuvantat cu suflarea lesinata, m-a lasat sa mai astept un pic pana a mai facut inutil trei ture de birou si mi-a zambit stirb ca si cand era o placere sa il vad. Si pentru ca nu se putea opri aici experienta unica, au inceput comentariile rurale.
Am primit priviri amuzate, ghionturi si remarci exagerate despre uzina si nu din cauza uzinei, ci din cauza unui singur om. Am trecut si prin seria de comentarii de prost gust despre olteni. M-am infoiat, am deschis cutia cu demoni si mi-am declansat sarcasmul, ironia si rautatea asupra celor trei frustrati. Nu au inteles nimic. S-au mirat ca nu apreciez genul de umor de proasta calitate.
Halal!
in tranzit
Nu am fost nicaieri vara asta! Am gustat din plin amaraciunea vietii de angajat, cu drepturi limitate, mai ales din perspectiva financiara. Am privit cu jind la zecile de mii de masini care s-au oprit in benzinaria din fata uzinei, pline cu oameni bronzati, cu palarii de soare, maieuri si sandale.
Am suspinat trecand pe centru printre sute de turisti vorbitori de limbi europene. Am murit de ciuda privind pozele din Croatia sau de la ocean pe care le-au adus colegii proaspat bronzati si ei.
Nu am fost nicaieri, dar ce m-a enervat cel mai mult este ca toata lumea a fost undeva.
Am ajuns sa-i invidiez pana si pe capsunarii reintorsi acasa. Si ei au fost undeva vara asta. Si-au adus si prieteni, sa le prezinte minunata tara.
Nu mai suport garile, autogarile si aeroporturile. Mi se pare ca toata lumea de acolo vrea sa-mi faca in ciuda. Toata lumea pleaca undeva!
Astazi am intrat in autogara de langa uzina. Au placinte pietrificate care iti pica numai bine cand lesini cu gandul la fructe de mare si specialitati mediteraneene. Era plina autogara. Am stat la coada in spatele unui dud cu hanorac din ultima generatie de chinezarii emo. Este fantastic sa vezi ce face un brand ca Nike sau Adidas dintr-un cocalar, mai ales daca brandul a fost copiat prost de chinezi. Ma uitam pe modelul in X si O si incercam sa vad cine castiga. Chinezii!
M-am uitat la toti din jur, astia pe care nu-i intereseaza cat dau pe un mar din ograda carabuleana, acolo, in autogara. Nu-i intereseaza nici macar cum este cafeaua. O sa ajunga oricum intr-un loc in care cafeaua a fost cea mai buna si marul a fost o portocala zemoasa.
Vreau si eu sa plec undeva!
Acum ca e frig, as sta in casa, as juca rummy sau poker, as bea vin fiert si as scrie pe blog despre nesuferitii care pleaca undeva... bine ca a trecut vara! Maine ma duc mai impacata la uzina.
Am suspinat trecand pe centru printre sute de turisti vorbitori de limbi europene. Am murit de ciuda privind pozele din Croatia sau de la ocean pe care le-au adus colegii proaspat bronzati si ei.
Nu am fost nicaieri, dar ce m-a enervat cel mai mult este ca toata lumea a fost undeva.
Am ajuns sa-i invidiez pana si pe capsunarii reintorsi acasa. Si ei au fost undeva vara asta. Si-au adus si prieteni, sa le prezinte minunata tara.
Nu mai suport garile, autogarile si aeroporturile. Mi se pare ca toata lumea de acolo vrea sa-mi faca in ciuda. Toata lumea pleaca undeva!
Astazi am intrat in autogara de langa uzina. Au placinte pietrificate care iti pica numai bine cand lesini cu gandul la fructe de mare si specialitati mediteraneene. Era plina autogara. Am stat la coada in spatele unui dud cu hanorac din ultima generatie de chinezarii emo. Este fantastic sa vezi ce face un brand ca Nike sau Adidas dintr-un cocalar, mai ales daca brandul a fost copiat prost de chinezi. Ma uitam pe modelul in X si O si incercam sa vad cine castiga. Chinezii!
M-am uitat la toti din jur, astia pe care nu-i intereseaza cat dau pe un mar din ograda carabuleana, acolo, in autogara. Nu-i intereseaza nici macar cum este cafeaua. O sa ajunga oricum intr-un loc in care cafeaua a fost cea mai buna si marul a fost o portocala zemoasa.
Vreau si eu sa plec undeva!
Acum ca e frig, as sta in casa, as juca rummy sau poker, as bea vin fiert si as scrie pe blog despre nesuferitii care pleaca undeva... bine ca a trecut vara! Maine ma duc mai impacata la uzina.
sfaturi pentru un par ...
ce uraste un antisocial cel mai mult?... un hiper social!
Sunt unele meserii din care castigi socializand. Vanzari, de exemplu. Ce vinzi? Pai mie astazi mi s-a vandut parul. Parul meu.
Antisociala cum sunt, nu suport sa raspund la o mie de intrebari personale unor oameni necunoscuti, mai ales cand acestia se joaca de-a meseria in capul meu.
Pe scurt, am fost sa ma tund astazi. Asa, spontan, cum mi se intampla mie atunci cand vreau neaparat sa ma auto-distrug. Am intrat in prima pravalie de cartier si m-am indreptat catre prima doamna respectabila care stiam sigur ca isi va bate joc de mine.
Imi imaginez ca eu sunt antisociala pentru ca nu ma mananca niciodata limba sa scot sunete legate pe gura in orice moment de plictiseala. Nu si tanti. Tanti este hiper-sociala. O hiper-sociala care insista in sociabilitate cu nadejdea unui cautator de comori care tine in mana o harta dezmembrata.
As fi dat orice sa nu aflu ca fiul ei, chelner intr-o pizzerie centrala castiga mai mult decat mine, pe mai putine ore, sau ca a fi inghitit de gaura neagra cea mult mediatizata este la fel de probabil ca un accident rutier.
Dar pentru ca am aflat, am primit drept bonus si sfaturi de viata lunga legate de bogatia capilara. Si cum sfatul venea din verificari certe si testari personale ale efectului de cola in par, nu ma pot indoi de faptul ca samponul si produsele cosmetice subtiaza firul si singura metoda care nu da gres este sa te speli o singura data pe saptamana, in restul timpului putand sa te bucuri de luciul natural, produs cu spor si indemanare.
Ma intreb ce i-ar fi raspuns o MP... Eu i-am lasat bacsis, sa taca!
Sunt unele meserii din care castigi socializand. Vanzari, de exemplu. Ce vinzi? Pai mie astazi mi s-a vandut parul. Parul meu.
Antisociala cum sunt, nu suport sa raspund la o mie de intrebari personale unor oameni necunoscuti, mai ales cand acestia se joaca de-a meseria in capul meu.
Pe scurt, am fost sa ma tund astazi. Asa, spontan, cum mi se intampla mie atunci cand vreau neaparat sa ma auto-distrug. Am intrat in prima pravalie de cartier si m-am indreptat catre prima doamna respectabila care stiam sigur ca isi va bate joc de mine.
Imi imaginez ca eu sunt antisociala pentru ca nu ma mananca niciodata limba sa scot sunete legate pe gura in orice moment de plictiseala. Nu si tanti. Tanti este hiper-sociala. O hiper-sociala care insista in sociabilitate cu nadejdea unui cautator de comori care tine in mana o harta dezmembrata.
As fi dat orice sa nu aflu ca fiul ei, chelner intr-o pizzerie centrala castiga mai mult decat mine, pe mai putine ore, sau ca a fi inghitit de gaura neagra cea mult mediatizata este la fel de probabil ca un accident rutier.
Dar pentru ca am aflat, am primit drept bonus si sfaturi de viata lunga legate de bogatia capilara. Si cum sfatul venea din verificari certe si testari personale ale efectului de cola in par, nu ma pot indoi de faptul ca samponul si produsele cosmetice subtiaza firul si singura metoda care nu da gres este sa te speli o singura data pe saptamana, in restul timpului putand sa te bucuri de luciul natural, produs cu spor si indemanare.
Ma intreb ce i-ar fi raspuns o MP... Eu i-am lasat bacsis, sa taca!
a venit frigul!
mi-am dat seama dupa linistea din fata blocului. Nu mai este de stat in maieu cu muschi, rascracit pe scuter, la spart samanta cu baetzii. Gata! Ultima data cand am auzit pitipoance urland in timp ce se impiedicau sa nu le prinda baetzii, erau 25 de grade la 12 noaptea. Acum se pune de o tabla in beci, unde sunt si tevi daca prinzi o pitipoanca ametita de aburii productiei limitate a vecinilor, sa-ti danseze din buric...
Toamna-iarna mode... clar!
Am vazut chiar si oameni care se incalzesc in mijlocul de transport. Cu bere. Este un mod bun de a te face remarcat acum, cand lumea s-a obisnuit cu taranii galagiosi.
Ati observat ca manelistii/taranii/cocalarii umbla in echipe de cate doi? E normal, unul trebuie sa tina telefonul in mana, cu sunetul dat la max, in timp ce al doilea trebuie sa dea din maini si sa abordeze pitipoance pe trotuar.
Este minunat frigul! Poate le ingheata lcd-urile cocalarilor si nu mai aud manele care ma inconjoara.
Astazi este 11.09 sau 9.11 pentru Chuck Norris. Ma intreb cand termina Carabulea turnuletele alea? sa apuce sa angajeze toti cocalarii, sa-i bage acolo, sa ma apuc de cursuri de pilotaj...
Toamna-iarna mode... clar!
Am vazut chiar si oameni care se incalzesc in mijlocul de transport. Cu bere. Este un mod bun de a te face remarcat acum, cand lumea s-a obisnuit cu taranii galagiosi.
Ati observat ca manelistii/taranii/cocalarii umbla in echipe de cate doi? E normal, unul trebuie sa tina telefonul in mana, cu sunetul dat la max, in timp ce al doilea trebuie sa dea din maini si sa abordeze pitipoance pe trotuar.
Este minunat frigul! Poate le ingheata lcd-urile cocalarilor si nu mai aud manele care ma inconjoara.
Astazi este 11.09 sau 9.11 pentru Chuck Norris. Ma intreb cand termina Carabulea turnuletele alea? sa apuce sa angajeze toti cocalarii, sa-i bage acolo, sa ma apuc de cursuri de pilotaj...
doina contemporana
Viata dincolo de sinele de tren, cum urci pe langa McDonalds si treci de case, este una paralela oricarei societati pe care tu sau eu am cunoscut-o.
Astazi, cand ma indreptam spre uzina, am observat ca maracinii si iarba sunt la cote remarcabile. Nu as fi observat daca ieri, cand m-am deranjat sa traversez Soseaua Alba Iulia, nu inghiteam fragmente de iarba azvarlite cu sete de paletele dispozitivului pe care il manevrau constiincios lucratorii de la spatii verzi. Ciudat. Pe partea dreapta, pe langa Plus, civilizatia contemporana isi arata mustatile. Pe partea stanga, dincolo de Mc, te lupti cu namile de maracini si te crezi Indiana Jones.
Vegetatia se transpune si in oameni. Daca pe partea dreapta intampini mai rar indivizi cu ochii rosii si mersul leganat, in stanga, dintre buruieni, iti sar inainte exemplare pe cale de inmultire care te duc cu gandul la epoci demult inecate de mari.
Astazi mi-a iesit in cale un cuplu trecut de prima tinerete, dar la fel de indragostit, dupa cum imi sugera mersul alert al masculului si pasul grabit al femelei, incercand sa-l ajunga. Fenomenul l-am intalnit frecvent la valceni, asa ca nu asta mi-a atras atentia, ci sunetul strident care venea din pantalonii masculului.
"De-as fi bogaaaaaaat" ... atat am putut prinde, desi imi doream mai mult. E ceva in simplitatea gandirii unui localnic de peste sine, care ma face sa ma gandesc la inceputurile liricii mioritice. E drept, doina contemporana nu mai vine din fluierul ciobanului, sau din inganarea mandrei sale, ci din patefonul cu lcd pe care il tine in buzunar si murmurul incantat al mandrei care-i descarca mp3ul pe propriul patefon, prin bluetooth.
Nu am evoluat mai deloc! Tot pamant vrem, tot dupa sine, tot in maracini, iar patefonul demonstreaza doar ca ne e lene sa mai cioplim un fluier.
Astazi, cand ma indreptam spre uzina, am observat ca maracinii si iarba sunt la cote remarcabile. Nu as fi observat daca ieri, cand m-am deranjat sa traversez Soseaua Alba Iulia, nu inghiteam fragmente de iarba azvarlite cu sete de paletele dispozitivului pe care il manevrau constiincios lucratorii de la spatii verzi. Ciudat. Pe partea dreapta, pe langa Plus, civilizatia contemporana isi arata mustatile. Pe partea stanga, dincolo de Mc, te lupti cu namile de maracini si te crezi Indiana Jones.
Vegetatia se transpune si in oameni. Daca pe partea dreapta intampini mai rar indivizi cu ochii rosii si mersul leganat, in stanga, dintre buruieni, iti sar inainte exemplare pe cale de inmultire care te duc cu gandul la epoci demult inecate de mari.
Astazi mi-a iesit in cale un cuplu trecut de prima tinerete, dar la fel de indragostit, dupa cum imi sugera mersul alert al masculului si pasul grabit al femelei, incercand sa-l ajunga. Fenomenul l-am intalnit frecvent la valceni, asa ca nu asta mi-a atras atentia, ci sunetul strident care venea din pantalonii masculului.
"De-as fi bogaaaaaaat" ... atat am putut prinde, desi imi doream mai mult. E ceva in simplitatea gandirii unui localnic de peste sine, care ma face sa ma gandesc la inceputurile liricii mioritice. E drept, doina contemporana nu mai vine din fluierul ciobanului, sau din inganarea mandrei sale, ci din patefonul cu lcd pe care il tine in buzunar si murmurul incantat al mandrei care-i descarca mp3ul pe propriul patefon, prin bluetooth.
Nu am evoluat mai deloc! Tot pamant vrem, tot dupa sine, tot in maracini, iar patefonul demonstreaza doar ca ne e lene sa mai cioplim un fluier.
ofer maiestrie plata in avans
de curand am intrat pe www.breslo.ro o comunitate a noului val de artisti populari si nu numai. super ideea!
problema este ca nicaieri nu poti scapa de oamenii de bine, care vor sa faca un ban cinstit de pe urma altora. imaginea postata mai sus reprezinta o opera artizanala confectionata din pene, puf si pitzipoanca, in atelierul unui maistru cocalar, dornic de imbogatire rapida cu suma fantastica de 7 RON, achitati in avans in contul propriu si personal.
am stabilit ca o sa-l contactam curand pentru un portret de grup, poate o cina tainica sau o lupta la posada. nebanuite sunt caile cocalarului cu un manual de paint!
zi de tinut piept caniculei
aproape ca am evitat strandul vara asta. este de inteles, avand in vedere ca exista un singur astfel de loc in care MPs si cocalarii din urbe isi pot expune trupurile lucrate zilnic.
astazi am cedat sub presiunea caldurii si a plictiselii de duminica. mi-am luat prosopul si prietenul si m-am avantat in jungla privirilor pitziponceshti (si asa se invarte pruteanu in groapa...)
sub deviza cocalari de pretudindeni scuipati samanta intru auto-admiratie, sunt o multime de lucruri pe care le poti face la strand. m-am scaldat cu grija, sa nu cad sub vreun fund catapultat de manelist dornic de atentie; mi-am intins oasele in miscare de pluta, sub privirile tampe ale taranilor care imi masurau circumferita sufletului; m-am batut cu Mica Sirena sau mai bine zis am inghitit multa apa.
tarandu-ma afara, la soare, am constat cu mirare ca atmosfera pitziponceasca are mai multa influenta asupra omului decat m-as fi asteptat. si daca antrenamentul meu antisocial mi-a tinut piept cu imunitatea de care aveam nevoie, prietenul meu nu a fost crutat. m-am ales cu un "tu de ce nu-ti iei costum din doua piese? ca uite ce fain arata... e altceva..."
de abea astept vara viitoare sa ma afisez cu un superb deux-pieces cu imprimeu de zebra sau ce animal o sa mai fie la moda in 2009.
astazi am cedat sub presiunea caldurii si a plictiselii de duminica. mi-am luat prosopul si prietenul si m-am avantat in jungla privirilor pitziponceshti (si asa se invarte pruteanu in groapa...)
sub deviza cocalari de pretudindeni scuipati samanta intru auto-admiratie, sunt o multime de lucruri pe care le poti face la strand. m-am scaldat cu grija, sa nu cad sub vreun fund catapultat de manelist dornic de atentie; mi-am intins oasele in miscare de pluta, sub privirile tampe ale taranilor care imi masurau circumferita sufletului; m-am batut cu Mica Sirena sau mai bine zis am inghitit multa apa.
tarandu-ma afara, la soare, am constat cu mirare ca atmosfera pitziponceasca are mai multa influenta asupra omului decat m-as fi asteptat. si daca antrenamentul meu antisocial mi-a tinut piept cu imunitatea de care aveam nevoie, prietenul meu nu a fost crutat. m-am ales cu un "tu de ce nu-ti iei costum din doua piese? ca uite ce fain arata... e altceva..."
de abea astept vara viitoare sa ma afisez cu un superb deux-pieces cu imprimeu de zebra sau ce animal o sa mai fie la moda in 2009.
ai vazut o Mitzi Pitzi nefericita?
desigur, prin mintea unei Mitzi Pitzi trec multe ganduri sinucigase daca prietena cea mai buna are un nou "ubit" cu tractor mai stralucitor.
sunt probleme in viata pe care o MP sau oricine din anturajul sau nu o sa le traiasca. in schimb, alte probleme sunt fabricate pentru ca prea multa liniste sufleteasca aduce ghinion. viata este o lupta continua chiar si pentru MP. si ca sa iesi cu fruntea sus, trebuie sa stai in alerta 24 din 24.
instinctele de fiara se ascut la cumparaturi si cea mai mare provocare este confruntarea cu alta felina in fata singurei perechi de jeansi stilistic rupti, cat sa impartaseasca oricui este interesat, parti intim dezvaluite. Este bine pentru o MP sa-si ascuta instinctele pentru confruntari mai serioase, cum ar fi o paruiala pe cinste, cu alta pitipoanca pe care a surprins-o facandu-i avansuri in disco Barbatului EI. Este la fel de important pentru MP sa stie sa lase de la ea: "ia-i tu, fata, ca mie nu-mi place Guci. e fumat!".
Mitzi se antreneaza de mica pentru o viata lipsita de griji. Nu va ganditi la bani. Nu banii aduc fericirea. Lucrurile aduc fericirea. Poti deveni o MP de elita cu putini bani. Dar pentru asta trebuie sa muncesti de doua, chiar trei ori mai mult. Important este sa vrei si sa depui eforturi! Mama unei MP isi va sustine lumina ochilor cu descoperiri de cont, rugaminti fierbinti la sotul sau, care va face ore suplimentare, toate pentru o MP de succes.
Cum se masoara succesul unei MP? In titluri de Miss, inimi de jmecheri frante, apoi bani, drumuri la Mamaia si Iegipt, invitati aruncatori de Euroi in formatia lui Gutza la nunta de vis...
De ce sa fie Mitzi Pitzi nefericita?
sunt probleme in viata pe care o MP sau oricine din anturajul sau nu o sa le traiasca. in schimb, alte probleme sunt fabricate pentru ca prea multa liniste sufleteasca aduce ghinion. viata este o lupta continua chiar si pentru MP. si ca sa iesi cu fruntea sus, trebuie sa stai in alerta 24 din 24.
instinctele de fiara se ascut la cumparaturi si cea mai mare provocare este confruntarea cu alta felina in fata singurei perechi de jeansi stilistic rupti, cat sa impartaseasca oricui este interesat, parti intim dezvaluite. Este bine pentru o MP sa-si ascuta instinctele pentru confruntari mai serioase, cum ar fi o paruiala pe cinste, cu alta pitipoanca pe care a surprins-o facandu-i avansuri in disco Barbatului EI. Este la fel de important pentru MP sa stie sa lase de la ea: "ia-i tu, fata, ca mie nu-mi place Guci. e fumat!".
Mitzi se antreneaza de mica pentru o viata lipsita de griji. Nu va ganditi la bani. Nu banii aduc fericirea. Lucrurile aduc fericirea. Poti deveni o MP de elita cu putini bani. Dar pentru asta trebuie sa muncesti de doua, chiar trei ori mai mult. Important este sa vrei si sa depui eforturi! Mama unei MP isi va sustine lumina ochilor cu descoperiri de cont, rugaminti fierbinti la sotul sau, care va face ore suplimentare, toate pentru o MP de succes.
Cum se masoara succesul unei MP? In titluri de Miss, inimi de jmecheri frante, apoi bani, drumuri la Mamaia si Iegipt, invitati aruncatori de Euroi in formatia lui Gutza la nunta de vis...
De ce sa fie Mitzi Pitzi nefericita?
Mitzi Pitzi, cand s-a plictisit de tractorul de la Papi
pentru ca n-am mai scris nimic de o vreme si vreau sa intru in blogrollu' jmecherilor din publicitatea rurala, o sa va continui povestea unei Mitzi Pitzi da valoroare.
Este suficient sa spui ca este Mitzi Pitzi ca sa-ti imaginezi o mimoza cocotata pe tocuri din motive obiective, ca sa nu te gandesti ca-ti poate spune cate firimituri ai agatate sub barbie.
Dupa ceva vreme in care s-a antrenat la plimbari pe corso pe seria de tractoare urbane a lui papi, Mitzi Pitzi se hotaraste sa intre pe piata muncii, pentru ca nu se pricepe la legume indeajuns cat sa se rezume la calitatea fruntasa de casnica specializata in retete de slabit si masti pentru par.
Si pentru ca piata muncii este, ca toate pietele, sensibila la importanta si farmecul sau, MP are fonctie, ca orice MP care vrea sa demonstreze cu argumente solide ca rolul ei de invingatoare se datoreaza mai putin fustelor ridicate si mai mult entelectului controlabil. Fonctia ii da mai multa stralucire si mai multe drepturi. Unul ar fi sa nu se ridice de pe scaun decat in situatii extreme de afisare a tinutei proaspat culese din mall. Si acest drept si-l exercita mieunand strident catre subalterni sa fie servita.
MP isi rezerva si dreptul de a parea fragila atunci cand momentul este favorabil imaginii sale. Fragilitatea atrage simpatie, simpatia atrage compasiune, iar compasiunea, o stim cu totii, este cheia succesului suprem in lupta pentru centimetri cubi de aer pe care il respiri deasupra restului.
cand MP greseste, apeleaza la supremul act "toata lumea greseste", al carui alineat 10 evoca dreptul unei MP de a gresi mai des decat restul.
daca MP este trasa la raspundere, se aplica alineatul 11, conform caruia MP are dreptate, chiar daca nu i se recunoaste.
Orice ai putea emite din proprie initiativa si are potential pozitiv, se va asocia invariabil Mitzi Pitzei, care te-a inspirat in gandirea proactiva, deci rezultatul ii apartine in totalitate.
Tot ce iti ramane de facut este sa accepti cu mandrie ca scopul ei este sa te faca sa faci ce vrea ea sa faci si sa astepti ca pe dimineata Craciunului, ziua in care vei intruni calitatile pe care MP le-a cautat cu truda si rabdare in toata fiinta ta.
Este suficient sa spui ca este Mitzi Pitzi ca sa-ti imaginezi o mimoza cocotata pe tocuri din motive obiective, ca sa nu te gandesti ca-ti poate spune cate firimituri ai agatate sub barbie.
Dupa ceva vreme in care s-a antrenat la plimbari pe corso pe seria de tractoare urbane a lui papi, Mitzi Pitzi se hotaraste sa intre pe piata muncii, pentru ca nu se pricepe la legume indeajuns cat sa se rezume la calitatea fruntasa de casnica specializata in retete de slabit si masti pentru par.
Si pentru ca piata muncii este, ca toate pietele, sensibila la importanta si farmecul sau, MP are fonctie, ca orice MP care vrea sa demonstreze cu argumente solide ca rolul ei de invingatoare se datoreaza mai putin fustelor ridicate si mai mult entelectului controlabil. Fonctia ii da mai multa stralucire si mai multe drepturi. Unul ar fi sa nu se ridice de pe scaun decat in situatii extreme de afisare a tinutei proaspat culese din mall. Si acest drept si-l exercita mieunand strident catre subalterni sa fie servita.
MP isi rezerva si dreptul de a parea fragila atunci cand momentul este favorabil imaginii sale. Fragilitatea atrage simpatie, simpatia atrage compasiune, iar compasiunea, o stim cu totii, este cheia succesului suprem in lupta pentru centimetri cubi de aer pe care il respiri deasupra restului.
cand MP greseste, apeleaza la supremul act "toata lumea greseste", al carui alineat 10 evoca dreptul unei MP de a gresi mai des decat restul.
daca MP este trasa la raspundere, se aplica alineatul 11, conform caruia MP are dreptate, chiar daca nu i se recunoaste.
Orice ai putea emite din proprie initiativa si are potential pozitiv, se va asocia invariabil Mitzi Pitzei, care te-a inspirat in gandirea proactiva, deci rezultatul ii apartine in totalitate.
Tot ce iti ramane de facut este sa accepti cu mandrie ca scopul ei este sa te faca sa faci ce vrea ea sa faci si sa astepti ca pe dimineata Craciunului, ziua in care vei intruni calitatile pe care MP le-a cautat cu truda si rabdare in toata fiinta ta.
mitzi pitzi, zana tractorista
Mitzi Pitzi este pitzipoanca (am auzit de curand denumirea de Mallista, a se citi molista) pe care o intalnesti la orice pas.
O deosebesti dupa toalele de firma cu etichete pe afara, logo-uri sclipitoare aplicate pe hanorac sau rame de ochelari cu insemne internationale.
Are parul tapat sau lins de vaca si doua kile de machiaj pe mecla imbatranita de cei 10 ani de cand a absolvit primara si s-a apucat de fumat.
Are masina de gagici, cu tapiterie care imita blana de leopard sau o minunata bomboana roz. Cel mai nou gadget pe care si-l doreste este torpedoul cu trusa de machiaj, pt ajustarea moacei in timp ce sta la stop cu toti necioplitii care o agaseaza cu balele lor nesatule. La nivelul urmator (cand masina i-o cumpara Papi), Mitzi va conduce un SUV. Papi nu vrea ca toti cioflingarii sa se uite in decolteul lui Mitzi a lui, la stop.
Mitzi Pitzi merge zilnic la sala, macar ca sa agate. Inainte, trebuie sa se echipeze adecvat cu cei mai noi jegeri negri tapitati cu cristale pe care ii achizitioneaza din Mall (de unde altundeva). La sala nu te duci niciodata ca sa transpiri. Numai supraponderalele lipsite de stil fac asta. La sala iti tonifici mintea si iti expui abdomenul plat.
Mitzi stie ca este o Pitzi si pentru asta scoate pieptul inainte cand merge pe strada. Pieptul de M.P. trebuie neaparat sa ajunga la jumatatea gentii purtate pe incheietura mainii. Mana trebuie sa se incheie finut cu un mobil din cea mai noua generatie slim (doar trebuie pastrat un standard de dimensiune). Daca pieptul nu ajunge la jumatatea gentii, trebuie intervenit cu ajustari!
Mitzi Pitzi e importanta sau cunoaste o Mitzi Pitzi importanta in preajma careia isi taraste existenta. Obligatoriu, Mitzi Pitzi Importanta este adulata de prietenele ei si barfita in lipsa. Stiu toate cum a pus mana pe fotbalistu ala si o banuiesc de sarcina ca doar asa reuseste sa-l pastreze.
Mitzi Pitzi e complexa in simplitatea gandirii. Niciodata nu o sa-i ghicesti gandurile. Sunt atatea genti, atatia pantofi, atatea vedete de invidiat la care poate sa viseze in timp ce-i arati stelele si-i soptesti dulcegarii la ureche.
Mai multe despre M.P. in articolul urmator...
O deosebesti dupa toalele de firma cu etichete pe afara, logo-uri sclipitoare aplicate pe hanorac sau rame de ochelari cu insemne internationale.
Are parul tapat sau lins de vaca si doua kile de machiaj pe mecla imbatranita de cei 10 ani de cand a absolvit primara si s-a apucat de fumat.
Are masina de gagici, cu tapiterie care imita blana de leopard sau o minunata bomboana roz. Cel mai nou gadget pe care si-l doreste este torpedoul cu trusa de machiaj, pt ajustarea moacei in timp ce sta la stop cu toti necioplitii care o agaseaza cu balele lor nesatule. La nivelul urmator (cand masina i-o cumpara Papi), Mitzi va conduce un SUV. Papi nu vrea ca toti cioflingarii sa se uite in decolteul lui Mitzi a lui, la stop.
Mitzi Pitzi merge zilnic la sala, macar ca sa agate. Inainte, trebuie sa se echipeze adecvat cu cei mai noi jegeri negri tapitati cu cristale pe care ii achizitioneaza din Mall (de unde altundeva). La sala nu te duci niciodata ca sa transpiri. Numai supraponderalele lipsite de stil fac asta. La sala iti tonifici mintea si iti expui abdomenul plat.
Mitzi stie ca este o Pitzi si pentru asta scoate pieptul inainte cand merge pe strada. Pieptul de M.P. trebuie neaparat sa ajunga la jumatatea gentii purtate pe incheietura mainii. Mana trebuie sa se incheie finut cu un mobil din cea mai noua generatie slim (doar trebuie pastrat un standard de dimensiune). Daca pieptul nu ajunge la jumatatea gentii, trebuie intervenit cu ajustari!
Mitzi Pitzi e importanta sau cunoaste o Mitzi Pitzi importanta in preajma careia isi taraste existenta. Obligatoriu, Mitzi Pitzi Importanta este adulata de prietenele ei si barfita in lipsa. Stiu toate cum a pus mana pe fotbalistu ala si o banuiesc de sarcina ca doar asa reuseste sa-l pastreze.
Mitzi Pitzi e complexa in simplitatea gandirii. Niciodata nu o sa-i ghicesti gandurile. Sunt atatea genti, atatia pantofi, atatea vedete de invidiat la care poate sa viseze in timp ce-i arati stelele si-i soptesti dulcegarii la ureche.
Mai multe despre M.P. in articolul urmator...
antisocialul in autobuz
m-am declarat de la inceput antisociala, nimic nou. dar observ acum tehnici antisociale la care eu nu ma gandisem pana acum.
de curand am poposit din nou prin satul numit capitala, pentru un scop nobil, evident, pentru ca altfel nu poti numi un drum la marele concert metallica (pentru cunoscatorii invidiosi). Ma obisnuisem cu transportul in comun din fecale, chiar nu mai tresar la izbucnirile babelor frustrate sau la injuraturile muncitorilor parfumati. Ma obisnuisem cu tensiunea care pluteste de obicei in jungla (m-am uitat si eu la animal planet!) si cu linistea care nu anunta decat o batalie interioara a animalului antisocial. de data asta am fost in grup de ardeleni.
nu e nimic mai frustrant pentru un locuitor al capitalei decat sa vada un om relaxat, mai ales in mijlocul junglei. sistemul sau imunitar il identifica imediat si il catalogheaza drept 'provincial'. pt locuitorul din capitala, care este familiarizat cu jungla, provincialul i se pare o victima lejera, o gazela adormita care are si inocenta tupeista de a SOCIALIZA in jungla. tot ce va face localnicul, va fi sa demonteze orice conceoptie despre bine pe care provincialul o cauta si in jungla. nu exista controlor, si daca exista, nu exista amenda, iar daca iei amenda, esti un provincial slab, care mai crede inca in bine!
antisocialul din autobuz s-a nascut in capitala. si e dezarmant de antisocial.
m-am intors in urbea temporar rezidentiala si m-am urcat in autobuz. am descoperit cu satisfactie cel mai antisocial loc. este un scaun izolat, langa ultima usa, unde doar un parfum de vara muncitoreasca mai poate sa-ti incalce spatiul personal. l-am ocupat.
in dreapta mea, o domnisoara avea sa-mi demonstreze ca antisocialul nu are limite. pe vremea cand faceam excursii cu invatatoarea pe la manastiri, printre obiectele sfintite de chinezi si vandute la poarta obiectivului turistic, erau si niste litere pe care le puteai insirui cat sa porti numele "iubitului" sau al tau la gat. Fatuca asta isi purta propriul nume.
am analizat situatia si mi s-a parut ingenioasa. este un mod sigur de a evita apelativele "mami", "zana", "don'soara" pe care Manelistul ti le poate adresa incercand sa socializeze.
de curand am poposit din nou prin satul numit capitala, pentru un scop nobil, evident, pentru ca altfel nu poti numi un drum la marele concert metallica (pentru cunoscatorii invidiosi). Ma obisnuisem cu transportul in comun din fecale, chiar nu mai tresar la izbucnirile babelor frustrate sau la injuraturile muncitorilor parfumati. Ma obisnuisem cu tensiunea care pluteste de obicei in jungla (m-am uitat si eu la animal planet!) si cu linistea care nu anunta decat o batalie interioara a animalului antisocial. de data asta am fost in grup de ardeleni.
nu e nimic mai frustrant pentru un locuitor al capitalei decat sa vada un om relaxat, mai ales in mijlocul junglei. sistemul sau imunitar il identifica imediat si il catalogheaza drept 'provincial'. pt locuitorul din capitala, care este familiarizat cu jungla, provincialul i se pare o victima lejera, o gazela adormita care are si inocenta tupeista de a SOCIALIZA in jungla. tot ce va face localnicul, va fi sa demonteze orice conceoptie despre bine pe care provincialul o cauta si in jungla. nu exista controlor, si daca exista, nu exista amenda, iar daca iei amenda, esti un provincial slab, care mai crede inca in bine!
antisocialul din autobuz s-a nascut in capitala. si e dezarmant de antisocial.
m-am intors in urbea temporar rezidentiala si m-am urcat in autobuz. am descoperit cu satisfactie cel mai antisocial loc. este un scaun izolat, langa ultima usa, unde doar un parfum de vara muncitoreasca mai poate sa-ti incalce spatiul personal. l-am ocupat.
in dreapta mea, o domnisoara avea sa-mi demonstreze ca antisocialul nu are limite. pe vremea cand faceam excursii cu invatatoarea pe la manastiri, printre obiectele sfintite de chinezi si vandute la poarta obiectivului turistic, erau si niste litere pe care le puteai insirui cat sa porti numele "iubitului" sau al tau la gat. Fatuca asta isi purta propriul nume.
am analizat situatia si mi s-a parut ingenioasa. este un mod sigur de a evita apelativele "mami", "zana", "don'soara" pe care Manelistul ti le poate adresa incercand sa socializeze.
cititorul de Libertatea provincial
Diferenta dintre un cititor de Libertatea din capitala si unul provincial sta in proximitatea fata de subiect. Trecand adesea prin satul cel mare am observat ca Libertatea are rang de cult in peisajul dambovitean. Il citesti obligatoriu inainte de CLick! si alte tabloide fals copiate din tarile mai dezvoltate mediatic.
scopul "eliberarii", pentru un cititor de Libertatea din capitala, este departe de acela de a impartasi subiectele in public. de altfel, Libertatea se citeste individual si cu intentia de a evita socializarea.
pentru un provincial, Libertatea este esenta subiectului de conversatie: Ai vazut cat a dat a lu' Chivu pe flori? Eu n-am ce pune pe masa la copii. Asa e cand ajungi sus. Vrei tot mai mult.
Libertatea naste discutii si le intretine cu fiecare numar. Ai zice chiar ca Libertatea este pentru provincial ceea ce era natura pentru Blaga.
scopul "eliberarii", pentru un cititor de Libertatea din capitala, este departe de acela de a impartasi subiectele in public. de altfel, Libertatea se citeste individual si cu intentia de a evita socializarea.
pentru un provincial, Libertatea este esenta subiectului de conversatie: Ai vazut cat a dat a lu' Chivu pe flori? Eu n-am ce pune pe masa la copii. Asa e cand ajungi sus. Vrei tot mai mult.
Libertatea naste discutii si le intretine cu fiecare numar. Ai zice chiar ca Libertatea este pentru provincial ceea ce era natura pentru Blaga.
cand te-ai oprit din visat...
... exact in momentul in care visul a fost sugrumat de viata. scumpa viata, care iti cere de mancare. sunt alegeri pe care le faci cu gandul la un viitor linistit, in lasitatea dorintei de a trece cu bine in ochii celor care si-au pus sperante in tine.
te uiti in jur si nu te recunosti in decorul prafuit al unui viitor decent, in slujba confortului fizic. treci cu vederea disconfortul psihic. evident. nu el primeaza. te concentrezi pe rezultatul imediat, iti incordezi puterile si explodezi intr-un sir de evenimente repetat la nesfarsit, un sir pe care il recunosti in vietile celorlalti din jur. te privesti si nu-ti dai seama de efectul ffw care te arunca in vartejul vietii pe care o ratezi usor.
viitorul suna... dezamagitor!
te uiti in jur si nu te recunosti in decorul prafuit al unui viitor decent, in slujba confortului fizic. treci cu vederea disconfortul psihic. evident. nu el primeaza. te concentrezi pe rezultatul imediat, iti incordezi puterile si explodezi intr-un sir de evenimente repetat la nesfarsit, un sir pe care il recunosti in vietile celorlalti din jur. te privesti si nu-ti dai seama de efectul ffw care te arunca in vartejul vietii pe care o ratezi usor.
viitorul suna... dezamagitor!
din strafundurile birocratiei
Ca orice absolvent care se respecta, am dedicat saptamana trecuta drumurilor anevoioase printre lianele birocratiei romanesti, in speranta lichidarii datoriilor fata de scoala.
Era lipsit de sens sa nu ma astept la impedimente, asa ca nu m-am lasat prada oboselii si stresului excesiv, ci am plecat demna, cu pieptul inainte, sa infrunt cu zambetul pe buze orice plictiseala bugetareasca si orice ifos comunist de baba experimentata.
Lista de 12 obiective din nota de lichidare trebuia punctata in cinci locatii strategic asezate prost in capete opuse ale urbei, a carei marimi reale inveti s-o apreciezi cu adevarat numai la 100 de grade.
In mod evident, un traseu prestabilit de proximitatea locatiilor este sortit esecului, pentru ca numai asa se probeaza o birocratie adevarata. Asa ca, dintr-o activitate pe care am presupus ca o voi finaliza intr-o singura zi, am ajuns sa petrec trei zile minunate in compania soarelui si a proaspatului bronz de tractorist.
Am ajuns sa obosesc, sa ma stresez si sa-mi doresc sa nu se opreasca masina aia la trecerea de pietoni. Am intrat in febra cautarilor, ca un cavaler aflat pe urmele Sf. Graal. Nimic nu te umple mai mult de mandrie decat misiunea insasi!
Tin lista in mana si ma minunez in fata sfinteniei succesului. Nu mi-a luat mai mult de cateva mii de neuroni arsi ca sa completez cele 12 casute. Nu vreau sa-mi imaginez cat de dificil ar fi fost sa fi avut datorii fata de Universitate!!!
Era lipsit de sens sa nu ma astept la impedimente, asa ca nu m-am lasat prada oboselii si stresului excesiv, ci am plecat demna, cu pieptul inainte, sa infrunt cu zambetul pe buze orice plictiseala bugetareasca si orice ifos comunist de baba experimentata.
Lista de 12 obiective din nota de lichidare trebuia punctata in cinci locatii strategic asezate prost in capete opuse ale urbei, a carei marimi reale inveti s-o apreciezi cu adevarat numai la 100 de grade.
In mod evident, un traseu prestabilit de proximitatea locatiilor este sortit esecului, pentru ca numai asa se probeaza o birocratie adevarata. Asa ca, dintr-o activitate pe care am presupus ca o voi finaliza intr-o singura zi, am ajuns sa petrec trei zile minunate in compania soarelui si a proaspatului bronz de tractorist.
Am ajuns sa obosesc, sa ma stresez si sa-mi doresc sa nu se opreasca masina aia la trecerea de pietoni. Am intrat in febra cautarilor, ca un cavaler aflat pe urmele Sf. Graal. Nimic nu te umple mai mult de mandrie decat misiunea insasi!
Tin lista in mana si ma minunez in fata sfinteniei succesului. Nu mi-a luat mai mult de cateva mii de neuroni arsi ca sa completez cele 12 casute. Nu vreau sa-mi imaginez cat de dificil ar fi fost sa fi avut datorii fata de Universitate!!!
de sezon
A venit vara, au venit caldurile. Am observat asta nu din gradul sporit de sudoare sau din ceaiul care nu se mai raceste pe pervazul geamului deschis, ci dintr-o serie de evenimente repetabile care au ajuns sa-mi anunte schimbarile ciclice ale anotimpurilor, mai mult decat sa-mi mai provoace orice fel de sentimente.
. pe jos vad din nou calcaie crapate de doamne si domnisoare cu eleganta unui elefant, alternand intr-o simfonie de prost gust cu degete paroase care se agata incapatanate de muchia sandalelor ca sa zgarie astfaltul inmuiat, in splendoarea masculinitatii pedante a partenerilor de drum.
. terasele s-au umplut sub ochii lacomi ai antreprenorilor isteti si relationati, lasand loc romanului flamand sa consume sub auspiciul preturilor nesimtite.
. caldura tampeste, contrar opiniilor care ar fi zis ca la caldura spiritul luneca molesit si zace intru putrezirea simturilor. caldura te face tampit, irascibil si in cel mai scurt timp sursa a poluarii fonice. vei tipa, te vei manifesta violent si nu vei mai avea rabdare. iar aici nu pot da un exemplu mai bun decat soferii cocosati de cozile imense de la stopuri, intersectii dirijate de politai sau orice alt punct din urbe in care scoti masina din viteza si te predai starii de irascibilitate supuse unui foc mic, mic...
. si pentru ca e prea cald, se lasa si geamurile in jos. desigur, manelist convins, vei face abstractie de ACul pe care ai platit in plus si vei scoate o mana paroasa pe geamul lasat, facandu-ti loc sa bati ritmul pasional al muzicii de pe noul cd gutza.
. daca asta nu te-a facut remarcat, trage si un claxon in dreptul gagicii de pe trotuar.
. daca nici asta nu a scos racnete de entuziasm din victima, complimenteaz-o pentru fusta scurta, decolteul transpirat sau pentru ochelarii gucci, in maniera proprie, cum numai tie iti iese!
Vine vara, bine-mi pare!
. pe jos vad din nou calcaie crapate de doamne si domnisoare cu eleganta unui elefant, alternand intr-o simfonie de prost gust cu degete paroase care se agata incapatanate de muchia sandalelor ca sa zgarie astfaltul inmuiat, in splendoarea masculinitatii pedante a partenerilor de drum.
. terasele s-au umplut sub ochii lacomi ai antreprenorilor isteti si relationati, lasand loc romanului flamand sa consume sub auspiciul preturilor nesimtite.
. caldura tampeste, contrar opiniilor care ar fi zis ca la caldura spiritul luneca molesit si zace intru putrezirea simturilor. caldura te face tampit, irascibil si in cel mai scurt timp sursa a poluarii fonice. vei tipa, te vei manifesta violent si nu vei mai avea rabdare. iar aici nu pot da un exemplu mai bun decat soferii cocosati de cozile imense de la stopuri, intersectii dirijate de politai sau orice alt punct din urbe in care scoti masina din viteza si te predai starii de irascibilitate supuse unui foc mic, mic...
. si pentru ca e prea cald, se lasa si geamurile in jos. desigur, manelist convins, vei face abstractie de ACul pe care ai platit in plus si vei scoate o mana paroasa pe geamul lasat, facandu-ti loc sa bati ritmul pasional al muzicii de pe noul cd gutza.
. daca asta nu te-a facut remarcat, trage si un claxon in dreptul gagicii de pe trotuar.
. daca nici asta nu a scos racnete de entuziasm din victima, complimenteaz-o pentru fusta scurta, decolteul transpirat sau pentru ochelarii gucci, in maniera proprie, cum numai tie iti iese!
Vine vara, bine-mi pare!
termina generatia "de ce nu?"
FJ-ul sibian a mai scuipat vreo 200 de sperante la somaj. Si pentru ca asta nu se putea intampla fara trambite, joi, in 15, la Sindicate, s-a adunat multimea lacrimogena sa aplaude o noua generatie de "comunicatori"... care a fost una si jumatate, de fapt, cu tot cu siameza Bologna.
Pentru carcotasi, festinul de doua ore nu a fost doar o manifestare importata din filmele proaste cu adolescenti americani, ci o buna ocazie de a vedea eficienta unei facultati ...
ok...
1.daca esti angajat al FJ si ai vreo legatura cu examenul de licenta din iunie, te rog frumos sa inchizi aceasta fereastra. este spre binele tau.
2.daca esti absolvent al FJ si inca mai pupi in dos profii, urmeaza instructiunile de la punctul 1.
3. daca ai ceva cu mine, ma intreb de ce?
4. restul, continuati:
... vorbeam de FJ...
Cum s-a desfasurat?
- Decanul ne-a tras de urechi ca nu ne-am tinut de inima cand au cantat cele tz-shpe strofe din imn si ne batzaiam pe tocurile dureroase, apoi ne-a numit generatia "de ce nu?", ceea ce mi-a raspuns la intrebarea: ce trebuia sa scriem pt 10 la examenul ala, la mentalitati contemporane cand ne-am descris generatia in mod subiectiv si am luat 7.
- profa de engleza si-a adus aminte un citat despre discursuri si l-a folosit sa se scuze ca nu s-a gandit de acasa ce o sa scoata pe gura. noi oricum eram obisnuiti.
- iti amintesti tocurile dureroase? ne trecusera prin calcaie cand a trebuit sa-l ascultam pe Grozea recitand doua superbe poezii ale unei anonime nepoate, pe care decanul nu o putea lasa neaplaudata. Asa mi-am dat seama ca FJ si-a mutat doar sediul de la Litere, dar cu duhul tot la promovat literatura a ramas.
- am fost felicitati in grup pentru participarea la Olimpiadele Comunicarii, si invitati sa ne luam diplomele tot in turma, ca doar nu o sa risipeasca timpul pretios cu aplaudatul unor initiative in domeniu. doar nu scrisesem poezii, nu? nu ma plang... diploma printata dintr-un template de word, pixelata cat sa nu se vada mare lucru este o minunata bucata de hartie cu potential moale.
- am vizionat filmuletul despre sectia de Jurnalism, care a avut-o protagonista pe nimeni alta decat nepoata poeta, imbracata ca de scoala, intr-o rochie de seara neagra si cu sandale albe cu siret de plastic, care-i strangea gleznele slabanoage intr-o legatura sexi de jurnalista cititoare de de pe monitoare.
ah! si am constatat cu stupoare ca era, zice-se, reprezentativ pt toata facultatea! mare mirare pentru sectia de comunicare. ce-i drept, nici noi nu ne-am deranjat sa facem ceva, pt ca eram pe meleaguri capitale, sa ne luptam cu alte centre universitare in tactici si strategii de comunicare. asa-i... nu ne-am dat interesul!
- am ascultat jenati (s-au crucit parintii) discursul sefei de promotie de la jurnalism Bologna, care a spus despre colegii ei ca... ea a dat initial la Inginerie, ca sa o vada ma-sa inginera, dar acum o s-o recunoasca lumea pe strada si nu mai are nevoie de titlu. m-am ridicat pe varfuri sa-i vad culoare parului (as fi vrut sa vad mai bine fata lui Borza din public... o fi calculat cam in cati ani ar fi terminat blonda Ingineria?)
Per total, de ce sa nu :) ne bucuram ca am terminat si facultatea, sa ne putem vedea linistiti de vieti?
Tin sa multumesc aici colegilor de masa (plus inca 5-6 de la alte mese) care mi-au facut seara frumoasa la minunatul banchet din 16. Nu de alta, dar antisociala cum sunt, era greu sa stau tot timpul cu zambetul pe buze, fie si criticand abuziv panaramele care defilau.
Pentru carcotasi, festinul de doua ore nu a fost doar o manifestare importata din filmele proaste cu adolescenti americani, ci o buna ocazie de a vedea eficienta unei facultati ...
ok...
1.daca esti angajat al FJ si ai vreo legatura cu examenul de licenta din iunie, te rog frumos sa inchizi aceasta fereastra. este spre binele tau.
2.daca esti absolvent al FJ si inca mai pupi in dos profii, urmeaza instructiunile de la punctul 1.
3. daca ai ceva cu mine, ma intreb de ce?
4. restul, continuati:
... vorbeam de FJ...
Cum s-a desfasurat?
- Decanul ne-a tras de urechi ca nu ne-am tinut de inima cand au cantat cele tz-shpe strofe din imn si ne batzaiam pe tocurile dureroase, apoi ne-a numit generatia "de ce nu?", ceea ce mi-a raspuns la intrebarea: ce trebuia sa scriem pt 10 la examenul ala, la mentalitati contemporane cand ne-am descris generatia in mod subiectiv si am luat 7.
- profa de engleza si-a adus aminte un citat despre discursuri si l-a folosit sa se scuze ca nu s-a gandit de acasa ce o sa scoata pe gura. noi oricum eram obisnuiti.
- iti amintesti tocurile dureroase? ne trecusera prin calcaie cand a trebuit sa-l ascultam pe Grozea recitand doua superbe poezii ale unei anonime nepoate, pe care decanul nu o putea lasa neaplaudata. Asa mi-am dat seama ca FJ si-a mutat doar sediul de la Litere, dar cu duhul tot la promovat literatura a ramas.
- am fost felicitati in grup pentru participarea la Olimpiadele Comunicarii, si invitati sa ne luam diplomele tot in turma, ca doar nu o sa risipeasca timpul pretios cu aplaudatul unor initiative in domeniu. doar nu scrisesem poezii, nu? nu ma plang... diploma printata dintr-un template de word, pixelata cat sa nu se vada mare lucru este o minunata bucata de hartie cu potential moale.
- am vizionat filmuletul despre sectia de Jurnalism, care a avut-o protagonista pe nimeni alta decat nepoata poeta, imbracata ca de scoala, intr-o rochie de seara neagra si cu sandale albe cu siret de plastic, care-i strangea gleznele slabanoage intr-o legatura sexi de jurnalista cititoare de de pe monitoare.
ah! si am constatat cu stupoare ca era, zice-se, reprezentativ pt toata facultatea! mare mirare pentru sectia de comunicare. ce-i drept, nici noi nu ne-am deranjat sa facem ceva, pt ca eram pe meleaguri capitale, sa ne luptam cu alte centre universitare in tactici si strategii de comunicare. asa-i... nu ne-am dat interesul!
- am ascultat jenati (s-au crucit parintii) discursul sefei de promotie de la jurnalism Bologna, care a spus despre colegii ei ca... ea a dat initial la Inginerie, ca sa o vada ma-sa inginera, dar acum o s-o recunoasca lumea pe strada si nu mai are nevoie de titlu. m-am ridicat pe varfuri sa-i vad culoare parului (as fi vrut sa vad mai bine fata lui Borza din public... o fi calculat cam in cati ani ar fi terminat blonda Ingineria?)
Per total, de ce sa nu :) ne bucuram ca am terminat si facultatea, sa ne putem vedea linistiti de vieti?
Tin sa multumesc aici colegilor de masa (plus inca 5-6 de la alte mese) care mi-au facut seara frumoasa la minunatul banchet din 16. Nu de alta, dar antisociala cum sunt, era greu sa stau tot timpul cu zambetul pe buze, fie si criticand abuziv panaramele care defilau.
Inside
Un apartament pare spatios pana il locuiesti. Iar acesta era locuit. "casa noastra are regim de gara- venim si plecam, nu avem timp de mai mult"
Bloc de fetze mixte, la parterul caruia salasluieste vesnicul vecin care nu ascunde nimic dincolo de usa mereu deschisa si e dispus mereu sa-ti expuna filosofia sa de viata pasnica, in interiorul amalgamului unui oras prea agitat.
Ne deschide usa sotia care nu pare deloc afectata de vizita neanuntata. Este la fel de vie, la fel de volubila si la fel de simpatica. Neasteptat de "la fel".
Pisica ne da ocol cu miscarile unei feline indestulate, interesate doar de potentialul unei victime inca vii. Lumina ii face ochii de sticla, iar cele doua sfere ne cerceteaza scrutator.
Este impresionanta colectia de carti, careia i s-a dedicat cea mai mare parte din locuinta. Este impresionanta colectia multimedia. Dar cel mai impresionant este spiritul intelectual care umple camerele. Este spiritul pe care il simti rusinat ca nu ai mai citit o carte "de colectie" de cand ai decis ca "esti prea ocupat" si ai promis ca "o sa-ti faci timp".
Te patrunde spiritul acesta, te tavaleste pe o pajiste verde si simti simplitatea lucrurilor complexe cu inocenta cuiva care acumuleaza energie. O acumuleaza din informatii. Informatiile sunt aleatorii. Au aceeasi ordine din casa. Ideile vin, se lupta una cu alta si trec in alt plan de unde pot sau nu sa revina. Nu este nevoie sa vorbesti. Asculta si incarca-te. Intelege, proceseaza, da mai departe.
Amalgam de amintiri dintr-o viata scurta, dar mult prea plina. Este o viata de oameni plini, in care amintirile inca mai au loc si sunt pregatiti sa le produca. Le produc traind-o.
Doua, trei degetare de potiune mai incolo si vine si muzica. Este abrupta si vine galopand, cu pieptul inainte, gata sa-ti expuna valorile sale, sa te faca sa crezi in putere, in noblete si in loialitate.
Ma uit din nou la rafturile indesate. Nu este o colectie snoaba de carti prafuite, ci este o acumulare de lecturi, de pagini rasfoite si insemnate.
Casa este plina. Plina psihic, mai mult decat fizic. Te plimbi ca intr-un muzeu viu, un muzeu in care ti se infatiseaza colectia permanenta a sufletului unor oameni, iar colectia este in continua completare.
Multumim pentru ospitalitate.
Bloc de fetze mixte, la parterul caruia salasluieste vesnicul vecin care nu ascunde nimic dincolo de usa mereu deschisa si e dispus mereu sa-ti expuna filosofia sa de viata pasnica, in interiorul amalgamului unui oras prea agitat.
Ne deschide usa sotia care nu pare deloc afectata de vizita neanuntata. Este la fel de vie, la fel de volubila si la fel de simpatica. Neasteptat de "la fel".
Pisica ne da ocol cu miscarile unei feline indestulate, interesate doar de potentialul unei victime inca vii. Lumina ii face ochii de sticla, iar cele doua sfere ne cerceteaza scrutator.
Este impresionanta colectia de carti, careia i s-a dedicat cea mai mare parte din locuinta. Este impresionanta colectia multimedia. Dar cel mai impresionant este spiritul intelectual care umple camerele. Este spiritul pe care il simti rusinat ca nu ai mai citit o carte "de colectie" de cand ai decis ca "esti prea ocupat" si ai promis ca "o sa-ti faci timp".
Te patrunde spiritul acesta, te tavaleste pe o pajiste verde si simti simplitatea lucrurilor complexe cu inocenta cuiva care acumuleaza energie. O acumuleaza din informatii. Informatiile sunt aleatorii. Au aceeasi ordine din casa. Ideile vin, se lupta una cu alta si trec in alt plan de unde pot sau nu sa revina. Nu este nevoie sa vorbesti. Asculta si incarca-te. Intelege, proceseaza, da mai departe.
Amalgam de amintiri dintr-o viata scurta, dar mult prea plina. Este o viata de oameni plini, in care amintirile inca mai au loc si sunt pregatiti sa le produca. Le produc traind-o.
Doua, trei degetare de potiune mai incolo si vine si muzica. Este abrupta si vine galopand, cu pieptul inainte, gata sa-ti expuna valorile sale, sa te faca sa crezi in putere, in noblete si in loialitate.
Ma uit din nou la rafturile indesate. Nu este o colectie snoaba de carti prafuite, ci este o acumulare de lecturi, de pagini rasfoite si insemnate.
Casa este plina. Plina psihic, mai mult decat fizic. Te plimbi ca intr-un muzeu viu, un muzeu in care ti se infatiseaza colectia permanenta a sufletului unor oameni, iar colectia este in continua completare.
Multumim pentru ospitalitate.
fara numar, ca nu stiu cu virgula
Ieri stateam la coada in fata bancomatului BT de pe Bacescu, in ritm de manea noua(pe culoarul meu n-am mai auzit-o!). In fata mea, doi tineri blonzi, model Becali rural, ceea ce imi intarea impresia ca o sa stau ceva timp.
Cu timpul, imi dau seama ca maneaua se aude din directia tinerilor, mai precis de la telefonul celui care manevra bancomatul. Buuun... ma hotarasc sa-i ofer ajutor si sa-l rog frumos sa inchida pocket-cinema-ul personal, dar opresc la timp! Individul este irascibil si nu-l lasa nici pe coleg sa-i sugereze solutii. Buuun... astept! cati bani sa scoata ciobanul?
Buna intrebare, la care am auzit si raspunsul: 90lei. Problema? Nu exista 90lei intre optiunile rapide, iar la "alta suma" tre sa treci zecimale. Solutia? Scoate de mai multe ori!
Mi-e mila de cel care va sta sa-si scoata asta banii pe miei! Oare il tine acumulatorul telefonului destul?
Cu timpul, imi dau seama ca maneaua se aude din directia tinerilor, mai precis de la telefonul celui care manevra bancomatul. Buuun... ma hotarasc sa-i ofer ajutor si sa-l rog frumos sa inchida pocket-cinema-ul personal, dar opresc la timp! Individul este irascibil si nu-l lasa nici pe coleg sa-i sugereze solutii. Buuun... astept! cati bani sa scoata ciobanul?
Buna intrebare, la care am auzit si raspunsul: 90lei. Problema? Nu exista 90lei intre optiunile rapide, iar la "alta suma" tre sa treci zecimale. Solutia? Scoate de mai multe ori!
Mi-e mila de cel care va sta sa-si scoata asta banii pe miei! Oare il tine acumulatorul telefonului destul?
oda patriei nesimtite. oda tie, camionagiule!
Mi-e scarba de tine, camionagiule! Mi-e scarba gandindu-ma cum ti-ai devorat halca pusa la pachet, imediat dupa ce ai zdrobit creierii fiintei lipsite de orintare.
Si tu imi vei spune: "E doar un caine!"... e doar un vierme, e doar o musca... e doar o padure, e doar o sticla de plastic lasata pe focul incins intre copaci... e doar o planeta... e doar un imbecil care nici macar nu schiteaza ca ar frana.
E un caine care nu avea mai mult de cateva luni. E doar o vietate sfartecata de rotile imputite ale camionagiului imbibat in tuica. Inca o pata pe drumul european... inca o pata care se va tasa cu timpul pana nu o sa-ti mai dai seama ca acolo a zacut un suflet. O sa treci la fel de nepasator cum ai trecut peste fiecare umbra lasata de nesimtire. O sa-ti spui: E doar Romania!
calatoream clandestin cu autobuzul 8.
in spatele meu, copii de... sa zicem liceu, desi este greu de estimat varsta, disputa nedreptatile dirigii, apoi trec la barfit colegii populari si stigmatizeaza inclinatiile academice ale celor mai studiosi... nimic nou sub soare! imi amintesc trecand prin aceleasi conversatii acum ceva timp.
in fata mea, batranele isi lauda nepotii plecati care pe unde, trec in revista ultimii cunoscuti care au mai murit si impart opinii asupra preturilor din piate, fara sa omita o diputa politica despre cine le-a mai oferit o marire la pensie, un calendar cu Maica Domnului sau o sincera strangere de mana cand a venit sa le asculte problemele...
in jurul meu, oameni cu serviete tac. sunt patrunsi de programul zilei de lucru si incearca sa prioritizeze actiunile in asa fel incat sa ajunga pana la 8 acasa, sa se poata odihni pentru ziua de maine care se anunta si mai crancena...
mai am o luna din viata de student. sa ma bucur sau sa plang?
stiti cat ma costa spaga?
Acc Bucuresti-SatuMare, un tip cam agitat pare incomodat de confortul vagoanelor de personal... normal... merge pana la capat de linie si isi va petrece noaptea in frig, jeg si pericol de jaf. ne marturiseste ca e prima data in ultimii zece ani cand se urca in tren romanesc... de opt ani munceste in Portugalia. acum are 27.
si-a pierdut tineretea pe meleaguri straine si acum vrea sa se intoarca si sa investeasca impreuna cu patronul sau portughez, banii stransi in cele 12 ore de munca bruta/zi, in zilele de nastere ale familiei, in zilele de sarbatoare petrecute departe de ei cu scopul de a economisi, in zilele in care aici se vorbea blasfemitor la adresa "capsunarilor".
stiti cat ma costa spaga ca sa pot investi aici intr-un imobil din cele pe care le-am lucrat in Portugalia? 800 000 de euro!
ma intreb daca banii astia ajuta la cresterea leului fata de euro, sau doar la inmultirea masinilor serie limitata prin parcarile patriei...
si-a pierdut tineretea pe meleaguri straine si acum vrea sa se intoarca si sa investeasca impreuna cu patronul sau portughez, banii stransi in cele 12 ore de munca bruta/zi, in zilele de nastere ale familiei, in zilele de sarbatoare petrecute departe de ei cu scopul de a economisi, in zilele in care aici se vorbea blasfemitor la adresa "capsunarilor".
stiti cat ma costa spaga ca sa pot investi aici intr-un imobil din cele pe care le-am lucrat in Portugalia? 800 000 de euro!
ma intreb daca banii astia ajuta la cresterea leului fata de euro, sau doar la inmultirea masinilor serie limitata prin parcarile patriei...
am cravata mea, sunt bugetar!
"vreau sa lucrez pentru stat. nu fac nimic si sunt platit pentru asta. iar daca nu-mi convine salariul, fac greva!"
Aceasta este mentalitatea tanarului absolvent al unei facultati mioritice. aceasta este mentalitatea la care tanarul ajunge respirand 15 sau 16 ani de invatamant romanesc, ingurgitand cel putin 10 ani de cultura media din Romania si urmarindu-si modelele parintesti indeaproape.
Contempland asupra spiritului competitiv care simt ca lipseste mentalitatii juvenile, imi aduc aminte de olimpiadele scolare si mi se face si acum greata cand ma gandesc la felul in care profesorii isi imparteau premiile elevilor intre ei. Diferenta dintre acei amarati de profesori de liceu, care avantajau si dezavantajau elevi in favoarea propriei faime, si parlamentarii, care dau legi in favoarea propriilor interese, este nu una de morala, ci una de scop: profesorii nu-si intaresc decat renumele, pe cand parlamentarii isi construiesc averi!
Revenind la mentalitati: ce poti cere tanarului absolvent, daca in fata lui se deruleaza doar astfel de modele? Unde am gresit noi, cei care nu am stat la cozi, nu am turnat vecini si nu am scandat lozinci?
a fi sau a nu fi... superficial
"De unde esti? ca imi plac pantofii tai!"Mi s-a zis ca sunt antisociala. Ce-i drept, nu socializez cu oricine si niciodata pe teme care nu ma intereseaza in mod special. Nu intreb nimic de dragul conversatiei si ma plictisesc oamenii care-mi povestesc viata lor la prima intalnire. Sunt antisociala, recunosc!
Am citit din ranjetul domnisoarei dara de superficialitate care imi spune ca o conversatie cu ea ar incepe cu ultimele promotii la mall. Oare de ce n-as vrea sa aflu asta? Macar e sincera si a pus pe altcineva sa-i scrie textul pe tricou. English is a jungle... si nu orice blonda se descurca intre liane!
Tocmai mi-am vandut sufletul pe blogger...
cel putin asta cred ca scria in "conditii de utilizare": sunt de acord sa port un tricou decoltat pe al carui piept sa scrie gOOgle. promit sa dau search pe google cand imi imi pierd cheile in geanta. si da, voi umple spatiul eterului cu tot ce-mi trece prin cap ca sa demonstrez utilitatea noului mediu de comunicare.
Dar pana la partea mea din intelegere, astept sa vad ce da google! :P
cel putin asta cred ca scria in "conditii de utilizare": sunt de acord sa port un tricou decoltat pe al carui piept sa scrie gOOgle. promit sa dau search pe google cand imi imi pierd cheile in geanta. si da, voi umple spatiul eterului cu tot ce-mi trece prin cap ca sa demonstrez utilitatea noului mediu de comunicare.
Dar pana la partea mea din intelegere, astept sa vad ce da google! :P
gadget de MP
Ia si la pachet!
Postări
Comentarii