in tranzit

Nu am fost nicaieri vara asta! Am gustat din plin amaraciunea vietii de angajat, cu drepturi limitate, mai ales din perspectiva financiara. Am privit cu jind la zecile de mii de masini care s-au oprit in benzinaria din fata uzinei, pline cu oameni bronzati, cu palarii de soare, maieuri si sandale.
Am suspinat trecand pe centru printre sute de turisti vorbitori de limbi europene. Am murit de ciuda privind pozele din Croatia sau de la ocean pe care le-au adus colegii proaspat bronzati si ei.

Nu am fost nicaieri, dar ce m-a enervat cel mai mult este ca toata lumea a fost undeva.
Am ajuns sa-i invidiez pana si pe capsunarii reintorsi acasa. Si ei au fost undeva vara asta. Si-au adus si prieteni, sa le prezinte minunata tara.

Nu mai suport garile, autogarile si aeroporturile. Mi se pare ca toata lumea de acolo vrea sa-mi faca in ciuda. Toata lumea pleaca undeva!
Astazi am intrat in autogara de langa uzina. Au placinte pietrificate care iti pica numai bine cand lesini cu gandul la fructe de mare si specialitati mediteraneene. Era plina autogara. Am stat la coada in spatele unui dud cu hanorac din ultima generatie de chinezarii emo. Este fantastic sa vezi ce face un brand ca Nike sau Adidas dintr-un cocalar, mai ales daca brandul a fost copiat prost de chinezi. Ma uitam pe modelul in X si O si incercam sa vad cine castiga. Chinezii!

M-am uitat la toti din jur, astia pe care nu-i intereseaza cat dau pe un mar din ograda carabuleana, acolo, in autogara. Nu-i intereseaza nici macar cum este cafeaua. O sa ajunga oricum intr-un loc in care cafeaua a fost cea mai buna si marul a fost o portocala zemoasa.

Vreau si eu sa plec undeva!

Acum ca e frig, as sta in casa, as juca rummy sau poker, as bea vin fiert si as scrie pe blog despre nesuferitii care pleaca undeva... bine ca a trecut vara! Maine ma duc mai impacata la uzina.