Nu ma numar printre cei care circula fara bilet. Am primit o amenda prin clasa a 7-a si a fost mare scandal in familia mea excesiv de corecta (sechele securiste). De atunci, nu numai ca mi-e frica sa circul fara bilet in mijlocul de transport in comun, dar simt ca port ghinion si celor care circula fara bilet cu mine.
Ma numar, totusi, printre cei care isi composteaza biletul si apoi se enerveaza ca nu i-a controlat nimeni. Nu sunt corecta, ci fac parte din sistem. Si din cand in cand, incerc sa mai ocolesc sistemul.
Aseara am hotarat sa circul fara bilet. Nu este prima data. Am mai facut chestia asta seara sau duminica. E un sport extrem si probabil ca mai consumi si din calorii, chiar mai multe decat mergand pe jos... Stiu ca nu ma va controla nimeni, dar pentru asta stau lipita de usa, sa vad in intuneric daca ma asteapta un "vestos" in statie. Nimeni. Phiuu!
Aseara am hotarat sa nu cobor la Universitate, ci sa mai merg o statie, pana la Tetru. Nu era cine stie ce... In autobuz mai erau 3 persoane. Hai serios... chiar nu faci profit daca te urci acum. Eram linistita si ma gandeam la ziua chinuitoare pe care o petrecusem la uzina. Nici pe vestosi nu i-am vazut la timp. Au venit, mi-au cerut buletinul si mi-au scuipat o hartie roz. Chestia asta m-a ingrozit mai mult decat ideea in sine.
Am luat petecul de voma vestoasa si mi-am continuat drumul studiind-o. Mi-am dat seama ca nu am semnat nicaieri. Din cate am invatat in viata, ce nu semnezi, nu recunosti... Am studiat-o si mai indeaproape.
Stiam ca poza mea din buletin este pentru multi tulburatoare. Stiu si ca un vestos nu are mai mult de 4 clase. Dar ceea ce ma nedumireste este cum poti sa confunzi Craiova cu Sibiu? Deci mi-au gresit si adresa.
Si acum ma intreb: cum sa nu incalc sistemul neplatind amenda???
MP tine bine de merele de aur... nu stii niciodata cand te poti alege cu nuci de aur la schimb
"cand eram eu in Fecale, mutam muntii din loc. Cum nu sunt munti in Fecale? Dar ce sunt? Ei, mutam campiile din loc! Si as fi putut ridica munti in locul lor."
Incurcata este pitziposhenia MPei, dar mai incurcate sunt caile pe care ea o apuca...
Incurcata este pitziposhenia MPei, dar mai incurcate sunt caile pe care ea o apuca...
MP si merele de aur
Esti mic si nu-ti amintesti. Sau pur si simplu nu-ti amintesti, pentru ca partea aceea a vietii MP-ei se afla infasurata intr-un nor de abureala pe care putini au ustensilele potrivite sa-l indeparteze.
Nu-ti amintesti, dar MP iti va spune ca demult, in indepartatele timpuri ale auto-descoperirii, cand inocenta si puritatea "gandirii" o faceau pe MP tinta sigura amenintarilor vietii; in vremuri de zbateri si razbateri, in jungla pe care ne place s-o numim Fecale, MP se ridica mandra si demna pe piedestalul de MP.
Probabil ca noi, provincialii, care ne stim profani in ale cotidianului fecal, nu vom intelege, dar vom casca gurile in admiratie si vom canta in juru-i imnul preamaririi, la auzul povestilor minunate ale tineretilor (vesnice, de altfel, dar nu la fel de intelepte) Sale.
Se facea ca MP pornea la drumul anevoios al unui viitor stralucit, la brat cu atuul pitziciunii sale, atunci doar o samanta. Si ajungand cu greu, dar sigur, pe meleagurile Fecale, cauta cu sarguinta si darul rastalmacirii vorbelor, scara care o va urca pe piedestal.
Nu putine au fost probele de foc, dar si invatamintele le-a tras pe masura. Printre acestea putem aminti din amintirile MP felul admirabil in care a reusit sa se impuna printre alte mp, mai versate si mai incercate, dar nu degeaba le-am numit cu litere mici, ci pentru ca MP a noastra este Ezos!
...
Nu-ti amintesti, dar MP iti va spune ca demult, in indepartatele timpuri ale auto-descoperirii, cand inocenta si puritatea "gandirii" o faceau pe MP tinta sigura amenintarilor vietii; in vremuri de zbateri si razbateri, in jungla pe care ne place s-o numim Fecale, MP se ridica mandra si demna pe piedestalul de MP.
Probabil ca noi, provincialii, care ne stim profani in ale cotidianului fecal, nu vom intelege, dar vom casca gurile in admiratie si vom canta in juru-i imnul preamaririi, la auzul povestilor minunate ale tineretilor (vesnice, de altfel, dar nu la fel de intelepte) Sale.
Se facea ca MP pornea la drumul anevoios al unui viitor stralucit, la brat cu atuul pitziciunii sale, atunci doar o samanta. Si ajungand cu greu, dar sigur, pe meleagurile Fecale, cauta cu sarguinta si darul rastalmacirii vorbelor, scara care o va urca pe piedestal.
Nu putine au fost probele de foc, dar si invatamintele le-a tras pe masura. Printre acestea putem aminti din amintirile MP felul admirabil in care a reusit sa se impuna printre alte mp, mai versate si mai incercate, dar nu degeaba le-am numit cu litere mici, ci pentru ca MP a noastra este Ezos!
...
cat de interesanta este viata ta?
Ma uitam peste lista de spam de pe unul dintre mailuri si la vreo 30 de "teenie doing.... to whomever" distanta, dau de subiectul: "how interesting is your life?" :)
Se pare ca deloc, daca imi verific lista de spam zilnic, sa nu scape vreun mail pe care il astept cu nerabdare si o hartie nedatata in mana....
uff
Se pare ca deloc, daca imi verific lista de spam zilnic, sa nu scape vreun mail pe care il astept cu nerabdare si o hartie nedatata in mana....
uff
cotele frustrarii depasesc astazi nivelul mediu
Astazi a fost pentru prima data cand mi-am aparat jobul la uzina. L-am aparat in fata unor frustrati care lucreaza intr-un birou de 3/4, cu patru scaune, un dulap si un calculator, care fac cu randul in fata lui si scot glume gen "cu ce va pot refuza?".
Am fost sa dau un anunt in evz. Fusesem "programata" pentru aceasta actiune deosebit de delicata. Am ajuns acolo la timp si m-a primit cu spatele secretara-contabila-vecina-naiba stie ce a domnului cu care colega mea vorbise in repetate randuri cu o saptamana inainte. Genul acela de functionara cu studii medii care a invatat de unde se deschide calculatorul si acum stapaneste Pamantul. Genul care iti masoara tocurile, isi aminteste vag cand s-a spalat ultima oara pe cap si gaseste repede o problema la care in mod sigur nu ai solutia. Si daca o ai, nu ai gasit-o destul de repede.
Domnul lipsea. A continuat sa lipseasca si in urmatoarea jumatate de ora, in care am continuat sa stau in picioare, pana a venit a doua ametita din biroul mult prea inghesuit si m-a poftit pe un scaun.
Un job de front desk este solicitant, dar o persoana care izbucneste rautacios la adresa clientului este dovada vie ca jobul meu este mai misto.
A venit si amaratul. M-a binecuvantat cu suflarea lesinata, m-a lasat sa mai astept un pic pana a mai facut inutil trei ture de birou si mi-a zambit stirb ca si cand era o placere sa il vad. Si pentru ca nu se putea opri aici experienta unica, au inceput comentariile rurale.
Am primit priviri amuzate, ghionturi si remarci exagerate despre uzina si nu din cauza uzinei, ci din cauza unui singur om. Am trecut si prin seria de comentarii de prost gust despre olteni. M-am infoiat, am deschis cutia cu demoni si mi-am declansat sarcasmul, ironia si rautatea asupra celor trei frustrati. Nu au inteles nimic. S-au mirat ca nu apreciez genul de umor de proasta calitate.
Halal!
Am fost sa dau un anunt in evz. Fusesem "programata" pentru aceasta actiune deosebit de delicata. Am ajuns acolo la timp si m-a primit cu spatele secretara-contabila-vecina-naiba stie ce a domnului cu care colega mea vorbise in repetate randuri cu o saptamana inainte. Genul acela de functionara cu studii medii care a invatat de unde se deschide calculatorul si acum stapaneste Pamantul. Genul care iti masoara tocurile, isi aminteste vag cand s-a spalat ultima oara pe cap si gaseste repede o problema la care in mod sigur nu ai solutia. Si daca o ai, nu ai gasit-o destul de repede.
Domnul lipsea. A continuat sa lipseasca si in urmatoarea jumatate de ora, in care am continuat sa stau in picioare, pana a venit a doua ametita din biroul mult prea inghesuit si m-a poftit pe un scaun.
Un job de front desk este solicitant, dar o persoana care izbucneste rautacios la adresa clientului este dovada vie ca jobul meu este mai misto.
A venit si amaratul. M-a binecuvantat cu suflarea lesinata, m-a lasat sa mai astept un pic pana a mai facut inutil trei ture de birou si mi-a zambit stirb ca si cand era o placere sa il vad. Si pentru ca nu se putea opri aici experienta unica, au inceput comentariile rurale.
Am primit priviri amuzate, ghionturi si remarci exagerate despre uzina si nu din cauza uzinei, ci din cauza unui singur om. Am trecut si prin seria de comentarii de prost gust despre olteni. M-am infoiat, am deschis cutia cu demoni si mi-am declansat sarcasmul, ironia si rautatea asupra celor trei frustrati. Nu au inteles nimic. S-au mirat ca nu apreciez genul de umor de proasta calitate.
Halal!
in tranzit
Nu am fost nicaieri vara asta! Am gustat din plin amaraciunea vietii de angajat, cu drepturi limitate, mai ales din perspectiva financiara. Am privit cu jind la zecile de mii de masini care s-au oprit in benzinaria din fata uzinei, pline cu oameni bronzati, cu palarii de soare, maieuri si sandale.
Am suspinat trecand pe centru printre sute de turisti vorbitori de limbi europene. Am murit de ciuda privind pozele din Croatia sau de la ocean pe care le-au adus colegii proaspat bronzati si ei.
Nu am fost nicaieri, dar ce m-a enervat cel mai mult este ca toata lumea a fost undeva.
Am ajuns sa-i invidiez pana si pe capsunarii reintorsi acasa. Si ei au fost undeva vara asta. Si-au adus si prieteni, sa le prezinte minunata tara.
Nu mai suport garile, autogarile si aeroporturile. Mi se pare ca toata lumea de acolo vrea sa-mi faca in ciuda. Toata lumea pleaca undeva!
Astazi am intrat in autogara de langa uzina. Au placinte pietrificate care iti pica numai bine cand lesini cu gandul la fructe de mare si specialitati mediteraneene. Era plina autogara. Am stat la coada in spatele unui dud cu hanorac din ultima generatie de chinezarii emo. Este fantastic sa vezi ce face un brand ca Nike sau Adidas dintr-un cocalar, mai ales daca brandul a fost copiat prost de chinezi. Ma uitam pe modelul in X si O si incercam sa vad cine castiga. Chinezii!
M-am uitat la toti din jur, astia pe care nu-i intereseaza cat dau pe un mar din ograda carabuleana, acolo, in autogara. Nu-i intereseaza nici macar cum este cafeaua. O sa ajunga oricum intr-un loc in care cafeaua a fost cea mai buna si marul a fost o portocala zemoasa.
Vreau si eu sa plec undeva!
Acum ca e frig, as sta in casa, as juca rummy sau poker, as bea vin fiert si as scrie pe blog despre nesuferitii care pleaca undeva... bine ca a trecut vara! Maine ma duc mai impacata la uzina.
Am suspinat trecand pe centru printre sute de turisti vorbitori de limbi europene. Am murit de ciuda privind pozele din Croatia sau de la ocean pe care le-au adus colegii proaspat bronzati si ei.
Nu am fost nicaieri, dar ce m-a enervat cel mai mult este ca toata lumea a fost undeva.
Am ajuns sa-i invidiez pana si pe capsunarii reintorsi acasa. Si ei au fost undeva vara asta. Si-au adus si prieteni, sa le prezinte minunata tara.
Nu mai suport garile, autogarile si aeroporturile. Mi se pare ca toata lumea de acolo vrea sa-mi faca in ciuda. Toata lumea pleaca undeva!
Astazi am intrat in autogara de langa uzina. Au placinte pietrificate care iti pica numai bine cand lesini cu gandul la fructe de mare si specialitati mediteraneene. Era plina autogara. Am stat la coada in spatele unui dud cu hanorac din ultima generatie de chinezarii emo. Este fantastic sa vezi ce face un brand ca Nike sau Adidas dintr-un cocalar, mai ales daca brandul a fost copiat prost de chinezi. Ma uitam pe modelul in X si O si incercam sa vad cine castiga. Chinezii!
M-am uitat la toti din jur, astia pe care nu-i intereseaza cat dau pe un mar din ograda carabuleana, acolo, in autogara. Nu-i intereseaza nici macar cum este cafeaua. O sa ajunga oricum intr-un loc in care cafeaua a fost cea mai buna si marul a fost o portocala zemoasa.
Vreau si eu sa plec undeva!
Acum ca e frig, as sta in casa, as juca rummy sau poker, as bea vin fiert si as scrie pe blog despre nesuferitii care pleaca undeva... bine ca a trecut vara! Maine ma duc mai impacata la uzina.
sfaturi pentru un par ...
ce uraste un antisocial cel mai mult?... un hiper social!
Sunt unele meserii din care castigi socializand. Vanzari, de exemplu. Ce vinzi? Pai mie astazi mi s-a vandut parul. Parul meu.
Antisociala cum sunt, nu suport sa raspund la o mie de intrebari personale unor oameni necunoscuti, mai ales cand acestia se joaca de-a meseria in capul meu.
Pe scurt, am fost sa ma tund astazi. Asa, spontan, cum mi se intampla mie atunci cand vreau neaparat sa ma auto-distrug. Am intrat in prima pravalie de cartier si m-am indreptat catre prima doamna respectabila care stiam sigur ca isi va bate joc de mine.
Imi imaginez ca eu sunt antisociala pentru ca nu ma mananca niciodata limba sa scot sunete legate pe gura in orice moment de plictiseala. Nu si tanti. Tanti este hiper-sociala. O hiper-sociala care insista in sociabilitate cu nadejdea unui cautator de comori care tine in mana o harta dezmembrata.
As fi dat orice sa nu aflu ca fiul ei, chelner intr-o pizzerie centrala castiga mai mult decat mine, pe mai putine ore, sau ca a fi inghitit de gaura neagra cea mult mediatizata este la fel de probabil ca un accident rutier.
Dar pentru ca am aflat, am primit drept bonus si sfaturi de viata lunga legate de bogatia capilara. Si cum sfatul venea din verificari certe si testari personale ale efectului de cola in par, nu ma pot indoi de faptul ca samponul si produsele cosmetice subtiaza firul si singura metoda care nu da gres este sa te speli o singura data pe saptamana, in restul timpului putand sa te bucuri de luciul natural, produs cu spor si indemanare.
Ma intreb ce i-ar fi raspuns o MP... Eu i-am lasat bacsis, sa taca!
Sunt unele meserii din care castigi socializand. Vanzari, de exemplu. Ce vinzi? Pai mie astazi mi s-a vandut parul. Parul meu.
Antisociala cum sunt, nu suport sa raspund la o mie de intrebari personale unor oameni necunoscuti, mai ales cand acestia se joaca de-a meseria in capul meu.
Pe scurt, am fost sa ma tund astazi. Asa, spontan, cum mi se intampla mie atunci cand vreau neaparat sa ma auto-distrug. Am intrat in prima pravalie de cartier si m-am indreptat catre prima doamna respectabila care stiam sigur ca isi va bate joc de mine.
Imi imaginez ca eu sunt antisociala pentru ca nu ma mananca niciodata limba sa scot sunete legate pe gura in orice moment de plictiseala. Nu si tanti. Tanti este hiper-sociala. O hiper-sociala care insista in sociabilitate cu nadejdea unui cautator de comori care tine in mana o harta dezmembrata.
As fi dat orice sa nu aflu ca fiul ei, chelner intr-o pizzerie centrala castiga mai mult decat mine, pe mai putine ore, sau ca a fi inghitit de gaura neagra cea mult mediatizata este la fel de probabil ca un accident rutier.
Dar pentru ca am aflat, am primit drept bonus si sfaturi de viata lunga legate de bogatia capilara. Si cum sfatul venea din verificari certe si testari personale ale efectului de cola in par, nu ma pot indoi de faptul ca samponul si produsele cosmetice subtiaza firul si singura metoda care nu da gres este sa te speli o singura data pe saptamana, in restul timpului putand sa te bucuri de luciul natural, produs cu spor si indemanare.
Ma intreb ce i-ar fi raspuns o MP... Eu i-am lasat bacsis, sa taca!
a venit frigul!
mi-am dat seama dupa linistea din fata blocului. Nu mai este de stat in maieu cu muschi, rascracit pe scuter, la spart samanta cu baetzii. Gata! Ultima data cand am auzit pitipoance urland in timp ce se impiedicau sa nu le prinda baetzii, erau 25 de grade la 12 noaptea. Acum se pune de o tabla in beci, unde sunt si tevi daca prinzi o pitipoanca ametita de aburii productiei limitate a vecinilor, sa-ti danseze din buric...
Toamna-iarna mode... clar!
Am vazut chiar si oameni care se incalzesc in mijlocul de transport. Cu bere. Este un mod bun de a te face remarcat acum, cand lumea s-a obisnuit cu taranii galagiosi.
Ati observat ca manelistii/taranii/cocalarii umbla in echipe de cate doi? E normal, unul trebuie sa tina telefonul in mana, cu sunetul dat la max, in timp ce al doilea trebuie sa dea din maini si sa abordeze pitipoance pe trotuar.
Este minunat frigul! Poate le ingheata lcd-urile cocalarilor si nu mai aud manele care ma inconjoara.
Astazi este 11.09 sau 9.11 pentru Chuck Norris. Ma intreb cand termina Carabulea turnuletele alea? sa apuce sa angajeze toti cocalarii, sa-i bage acolo, sa ma apuc de cursuri de pilotaj...
Toamna-iarna mode... clar!
Am vazut chiar si oameni care se incalzesc in mijlocul de transport. Cu bere. Este un mod bun de a te face remarcat acum, cand lumea s-a obisnuit cu taranii galagiosi.
Ati observat ca manelistii/taranii/cocalarii umbla in echipe de cate doi? E normal, unul trebuie sa tina telefonul in mana, cu sunetul dat la max, in timp ce al doilea trebuie sa dea din maini si sa abordeze pitipoance pe trotuar.
Este minunat frigul! Poate le ingheata lcd-urile cocalarilor si nu mai aud manele care ma inconjoara.
Astazi este 11.09 sau 9.11 pentru Chuck Norris. Ma intreb cand termina Carabulea turnuletele alea? sa apuce sa angajeze toti cocalarii, sa-i bage acolo, sa ma apuc de cursuri de pilotaj...
doina contemporana
Viata dincolo de sinele de tren, cum urci pe langa McDonalds si treci de case, este una paralela oricarei societati pe care tu sau eu am cunoscut-o.
Astazi, cand ma indreptam spre uzina, am observat ca maracinii si iarba sunt la cote remarcabile. Nu as fi observat daca ieri, cand m-am deranjat sa traversez Soseaua Alba Iulia, nu inghiteam fragmente de iarba azvarlite cu sete de paletele dispozitivului pe care il manevrau constiincios lucratorii de la spatii verzi. Ciudat. Pe partea dreapta, pe langa Plus, civilizatia contemporana isi arata mustatile. Pe partea stanga, dincolo de Mc, te lupti cu namile de maracini si te crezi Indiana Jones.
Vegetatia se transpune si in oameni. Daca pe partea dreapta intampini mai rar indivizi cu ochii rosii si mersul leganat, in stanga, dintre buruieni, iti sar inainte exemplare pe cale de inmultire care te duc cu gandul la epoci demult inecate de mari.
Astazi mi-a iesit in cale un cuplu trecut de prima tinerete, dar la fel de indragostit, dupa cum imi sugera mersul alert al masculului si pasul grabit al femelei, incercand sa-l ajunga. Fenomenul l-am intalnit frecvent la valceni, asa ca nu asta mi-a atras atentia, ci sunetul strident care venea din pantalonii masculului.
"De-as fi bogaaaaaaat" ... atat am putut prinde, desi imi doream mai mult. E ceva in simplitatea gandirii unui localnic de peste sine, care ma face sa ma gandesc la inceputurile liricii mioritice. E drept, doina contemporana nu mai vine din fluierul ciobanului, sau din inganarea mandrei sale, ci din patefonul cu lcd pe care il tine in buzunar si murmurul incantat al mandrei care-i descarca mp3ul pe propriul patefon, prin bluetooth.
Nu am evoluat mai deloc! Tot pamant vrem, tot dupa sine, tot in maracini, iar patefonul demonstreaza doar ca ne e lene sa mai cioplim un fluier.
Astazi, cand ma indreptam spre uzina, am observat ca maracinii si iarba sunt la cote remarcabile. Nu as fi observat daca ieri, cand m-am deranjat sa traversez Soseaua Alba Iulia, nu inghiteam fragmente de iarba azvarlite cu sete de paletele dispozitivului pe care il manevrau constiincios lucratorii de la spatii verzi. Ciudat. Pe partea dreapta, pe langa Plus, civilizatia contemporana isi arata mustatile. Pe partea stanga, dincolo de Mc, te lupti cu namile de maracini si te crezi Indiana Jones.
Vegetatia se transpune si in oameni. Daca pe partea dreapta intampini mai rar indivizi cu ochii rosii si mersul leganat, in stanga, dintre buruieni, iti sar inainte exemplare pe cale de inmultire care te duc cu gandul la epoci demult inecate de mari.
Astazi mi-a iesit in cale un cuplu trecut de prima tinerete, dar la fel de indragostit, dupa cum imi sugera mersul alert al masculului si pasul grabit al femelei, incercand sa-l ajunga. Fenomenul l-am intalnit frecvent la valceni, asa ca nu asta mi-a atras atentia, ci sunetul strident care venea din pantalonii masculului.
"De-as fi bogaaaaaaat" ... atat am putut prinde, desi imi doream mai mult. E ceva in simplitatea gandirii unui localnic de peste sine, care ma face sa ma gandesc la inceputurile liricii mioritice. E drept, doina contemporana nu mai vine din fluierul ciobanului, sau din inganarea mandrei sale, ci din patefonul cu lcd pe care il tine in buzunar si murmurul incantat al mandrei care-i descarca mp3ul pe propriul patefon, prin bluetooth.
Nu am evoluat mai deloc! Tot pamant vrem, tot dupa sine, tot in maracini, iar patefonul demonstreaza doar ca ne e lene sa mai cioplim un fluier.
ofer maiestrie plata in avans
de curand am intrat pe www.breslo.ro o comunitate a noului val de artisti populari si nu numai. super ideea!
problema este ca nicaieri nu poti scapa de oamenii de bine, care vor sa faca un ban cinstit de pe urma altora. imaginea postata mai sus reprezinta o opera artizanala confectionata din pene, puf si pitzipoanca, in atelierul unui maistru cocalar, dornic de imbogatire rapida cu suma fantastica de 7 RON, achitati in avans in contul propriu si personal.
am stabilit ca o sa-l contactam curand pentru un portret de grup, poate o cina tainica sau o lupta la posada. nebanuite sunt caile cocalarului cu un manual de paint!
zi de tinut piept caniculei
aproape ca am evitat strandul vara asta. este de inteles, avand in vedere ca exista un singur astfel de loc in care MPs si cocalarii din urbe isi pot expune trupurile lucrate zilnic.
astazi am cedat sub presiunea caldurii si a plictiselii de duminica. mi-am luat prosopul si prietenul si m-am avantat in jungla privirilor pitziponceshti (si asa se invarte pruteanu in groapa...)
sub deviza cocalari de pretudindeni scuipati samanta intru auto-admiratie, sunt o multime de lucruri pe care le poti face la strand. m-am scaldat cu grija, sa nu cad sub vreun fund catapultat de manelist dornic de atentie; mi-am intins oasele in miscare de pluta, sub privirile tampe ale taranilor care imi masurau circumferita sufletului; m-am batut cu Mica Sirena sau mai bine zis am inghitit multa apa.
tarandu-ma afara, la soare, am constat cu mirare ca atmosfera pitziponceasca are mai multa influenta asupra omului decat m-as fi asteptat. si daca antrenamentul meu antisocial mi-a tinut piept cu imunitatea de care aveam nevoie, prietenul meu nu a fost crutat. m-am ales cu un "tu de ce nu-ti iei costum din doua piese? ca uite ce fain arata... e altceva..."
de abea astept vara viitoare sa ma afisez cu un superb deux-pieces cu imprimeu de zebra sau ce animal o sa mai fie la moda in 2009.
astazi am cedat sub presiunea caldurii si a plictiselii de duminica. mi-am luat prosopul si prietenul si m-am avantat in jungla privirilor pitziponceshti (si asa se invarte pruteanu in groapa...)
sub deviza cocalari de pretudindeni scuipati samanta intru auto-admiratie, sunt o multime de lucruri pe care le poti face la strand. m-am scaldat cu grija, sa nu cad sub vreun fund catapultat de manelist dornic de atentie; mi-am intins oasele in miscare de pluta, sub privirile tampe ale taranilor care imi masurau circumferita sufletului; m-am batut cu Mica Sirena sau mai bine zis am inghitit multa apa.
tarandu-ma afara, la soare, am constat cu mirare ca atmosfera pitziponceasca are mai multa influenta asupra omului decat m-as fi asteptat. si daca antrenamentul meu antisocial mi-a tinut piept cu imunitatea de care aveam nevoie, prietenul meu nu a fost crutat. m-am ales cu un "tu de ce nu-ti iei costum din doua piese? ca uite ce fain arata... e altceva..."
de abea astept vara viitoare sa ma afisez cu un superb deux-pieces cu imprimeu de zebra sau ce animal o sa mai fie la moda in 2009.
gadget de MP
Ia si la pachet!
Postări
Comentarii