gulas bulbucat inecat in vin :D

cum se amesteca solzisori de ceapa rosie cu ineluse de usturoi si cubulete de vitica intr-o simfonie geometrica unsa cu ulei de masline...


sar imediat si cerculetele de morcovi si se ineaca toate in balta de vin rosu de casa...
le mai deranjez cu lingura, cat sa nu adoarma pe fundul oalei si le las sa bulbuceasca vesele, cu piper, boia dulce, ceva pasta de ardei iute, cimbru, un pic de curry pt fani si o conserva de rosii in sos...
dupa o ora si ceva de salivat se trantesc pe farfurie niste cartofi fierti stropiti cu oregano si busuioc si langa se aseaza obosit gulasul
La ataaaaaaaaaaaaaaac!

copiii minune de azi, deceptionatii de maine

Ieri, in autobuz, palavrageau patru copile de scoala primara, pe care atarnau melancolic pantalonii de sport si ghiozdanele imprimate cu personaje animate pe care nu le recunosc.
"Orice om din Romania vorbeste engleza. Eu am facut cu doamna..."
"Eu am facut germana la gradi."
"Germana nu e asa importanta ca engleza! Te-a prostit tampita aia de ..."

Mi-am amintit instant cum de dimineata m-a scuipat un puradel [prescolar, ce-i drept] lasat nesupravegheat pe o artera circulata de tiruri.

Daca mergem in ritmul de acum, in cincisprezece ani copilele lingviste o sa se uite cu jind la vila cu turnulete a puradelului antreprenor de iphone-uri sterpelite, din garsoniera lor luata in rate...

generatia mea nu e ca generatia ta

Ieri mi-am achizitionat una bucata galeata cu mop... de fapt galeata, cu mop separat... mai bine zis mop cu bat separat, dar vanzatoarea a citit codul de pe bat si m-am scos mai ieftin :D

Si plimband galeata cu mopul prin tot hypermarketu' si uitandu-se lumea la mine admirativ ca ce gospodina sunt eu... si rupandu-mi mana si cu geanta si geaca si un cos golut... am ajuns la casa cu vanzatoare cam plictisita, dar foarte customer oriented, hence reducerea la mopul cu bat separat :D :D

Avand eu o galeata goala si un mop cu bat separat si cateva alte chestii si doar o plasa de panza in geanta si aia plina, am inceput sa umplu galeata cu chestiile si sa ignor pungile lor ecologice din amidon de cartof care se descompune in apa... dar vanzatoarea insista sa-mi vanda o punga si cand o refuz politicos [ma descurc si fara! :P] imi trage un zambet de superioritate a generatiei din care eu nu fac parte.

Ma refer aici la generatia care a strans pungi in casa ca pe un trofeu de lucruri mocca pe care ti le ofera cu generozitate capitalismul. Generatia aia care si-a lasat acasa plasele cusute de bunica si si-a pus in cos un bonus de pungi-maieu, ca nu stii cand iti trebuie. Generatia celor care mai cumpara si acum pungi de plastic de la hypermarket pentru ca isi permit si zambesc superior la generatia mea, care refuza luxul acesta.

De ce nu fac parte din generatia aia? Pentru ca am stat un an la nemti si am vazut cum ei isi pun cumparaturile in cutii-ambalaj puse la dispozitie de catre magazin, dupa ce le golesc de marfa. Am vazut cum recicleaza plasticul si cum colecteaza gunoiul separat. Am primit si un program de colectare a gunoiului pe 2010, frumos facut, ca un calendar de perete... Si nimeni nu mi-a zambit superior daca umblam cu gelul de dus in geanta, in loc sa-i pun o punga in cap la magazin... si unde iti dadeau pungi gratis ma intrebau mereu daca vreau sau nu punga lor branduita...

Acum mi se rupe sufletul cand vad ca nu am unde sa pun plasticul separat in Sibiu... si daca-l pun, o sa mi-l arunce in aceeasi groapa. Mi-am facut o cutie separata pentru hartie si o s-o duc la Libertatea, unde e un centru de colectare, o afacere de familie care nu s-a reprofilat inca pe fier sau chestii mai banoase... Ma straduiesc sa mai cred ca se poate si la noi...

Oare generatia mea are puterea necesara sa schimbe si generatia ta?

primavara

mi-am schimbat poza pe telefon. aveam un ren gras pozat prin decembrie, cand asteptam zapada ca pe Mos Craciun. acum am un ghiocel la fel de gras... primit luni, cand afara ningea cu fulgi si mai grasi...
Oare am reusit sa ma conectez telepatic la natura sa-i spun sa schimbe placa?
pai asta-i treaba? asta nu-i treaba!

din puterea mintii si curajul outzelor

Mama si cu mine suntem fane Jamie Oliver de cand isi indopa prietenii de betie cu mancaruri sofisticat de simple in timpul meciurilor de fotbal. Intre timp s-a insurat, s-a facut tatic, si-a schimbat cuibul burlacesc dotat cu mini gradina de pervaz, cu o casa mai maricica si bucataria de doua persoane, el si cameramanul, cu un restaurant de tz-shpe stele in Sydney sau pe acolo, pe undeva... Ieri a primit premiul TED pentru curajul si determinarea lui.

Am auzit o gramada de povesti de succes care pornesc de la un talent mai aparte si ajung la chestii globale, cu viteza luminii, ca altfel nu le-ai face pe toate intr-o singura viata. Dar pe dude-ul asta l-am urmarit de cand era mititel si m-a impresionat cel mai mult entuziasmul copilaresc pe care si l-a pastrat si pe care il simti si in twitterele lui...

Vinerea trecuta am privit in ochi un copchil negrut care cersea pe Mitropoliei. Nu era tigan, era negru! M-a privit si el in ochi si mi-a zis: "nu te lasa inima. da-mi si mie un leu". Era curatel si destul de bine imbracat... nu suferea de nimic, poate doar de lene contactata cine stie unde. Ce cauta un cersetor negru in muntii nostri? Si cum de stapaneste asa bine limba, ba te mai si face din cuvinte? Oare curajul migratiei nu s-a lipit si la a doua generatie? M-am gandit la mormanul de zapada din curtea biroului si la felul cum un pic de timp ar rezolva problema... De ce nu vinde timp, in loc sa cerseasca? E un atu sa ai timp!

Sunt imuna. Nu mai cred in mana intinsa care spune o poveste.

Acum ceva timp am urmarit un clip pe youtube cu un tip care s-a nascut fara maini si picioare. Tipul nu cersea, nu-si plangea de mila si nu-ti dadea sansa sa te uiti ingrozit la el. Tinea discursuri motivationale in toata lumea! Cum e sa-ti spuna un om fara maini si fara picioare ca totul o sa fie bine si ca viata nu e asa nasoala pe cat crezi tu, asta care mergi, atingi, cuprinzi, alergi...

Cred in puterea de a face ceva...