la curs am intalnit o brazilianca trimisa de papa sa invete germana direct de la sursa, pentru doua luni (ca tot nu-si gasea jobul potrivit acasa...) si sa se pregateasca de un eventual trai decent in capitala Bosch, cu prietenul arian...
cum pe mine ma enerveaza MP-ele, nu am putut sa-i ignor atitudinea rasfatata, care mi-a lasat impresia acra de copil de magnat... dar am trecut (cu greu) peste si i-am pus intrebarile obisuite despre cultura de bastina si diferentele dintre brazilieni si nemti.
"cand vin la noi turisti din tarile dezvoltate, ne bucuram ca-n ziua de Craciun si le punem totul pe masa; prietenul meu a fost inselat de foarte multe ori, pentru ca e blond si vb portugheza cu accent nordic; cand am fost in Berlin, mi-au spus sa fiu atenta la geanta, ca nu e la fel de sigur ca in restul tarii, dar eu sunt obisnuita de acasa sa tin de geanta; coruptia e in floare, pentru ca suntem in lumea a treia"
surpriza! in Brazilia e ca in Romania!
he's catholic
Aici, cand se hotaraste lumea sa se ia (si am vazut o gramada, dar nu tot atatia cati se inghesuie la noi la starea civila), prietenii fiecarei parti isi scot victima in oras s-o batjocoreasca, s-o imbete, sa incerce s-o salveze. De la treasure hunt cu vanzare de obiecte sexuale, pana la dezvelirea treptata, in plina strada, a bustului de mire pentru sume generoase... metode exista.
Si uite-asa, intr-un pub irlandez, un prieten de mire vine fredonand la banjo si ma invita sa-i semnez mirelui tricoul deja impodobit si sa-i urez ceva. Si intram in vorba cu el si ne spune cu sinceritate ca vrea sa se insoare, ca o iubeste. Un alt prieten, din spate incearca sa ne lamureasca: "He's catholic, you know..."
Religia nu se mai vede aici, insa, in bisericile blitzuite de turisti, nici in comportamentul educat. Religia mai scoate capul in comunitati subtiate de catolici sau protestanti practicanti. O vezi si la imigrantii care tin sa-i multumeasca Domnului pentru norocul de a duce o viata buna in noua patrie.
Joia asta, la ei, e Inaltarea, motiv de sarbatoare nationala si zi libera pentru toata lumea. Ciudat e cum, in ciuda realitatii neactualizate, Germania se mentine tara catolica, ca si cand trebuie pastrate si relatiile cu Vaticanul, ca mno... politic da bine si religia!
Daca ai putea comanda o statistica a profilurilor de facebook unde e mentionata o religie, in raport cu nr de atei declarati, cred ca cel mai puternic pilon ar fi cel musulman... dar asta e doar opinia mea.
De ce pare imposibil pentru un tanar sa se identifice cu o religie, fara sa se gandeasca la materialitatea ei? De ce a avea un Dumnezeu este un subiect tabu, in timp ce in lumea reala diferenta dintre bine si rau se dilueaza in politici globale?
Eu as da vina pe stramosi, dar cine mai raspunde?
Si uite-asa, intr-un pub irlandez, un prieten de mire vine fredonand la banjo si ma invita sa-i semnez mirelui tricoul deja impodobit si sa-i urez ceva. Si intram in vorba cu el si ne spune cu sinceritate ca vrea sa se insoare, ca o iubeste. Un alt prieten, din spate incearca sa ne lamureasca: "He's catholic, you know..."
Religia nu se mai vede aici, insa, in bisericile blitzuite de turisti, nici in comportamentul educat. Religia mai scoate capul in comunitati subtiate de catolici sau protestanti practicanti. O vezi si la imigrantii care tin sa-i multumeasca Domnului pentru norocul de a duce o viata buna in noua patrie.
Joia asta, la ei, e Inaltarea, motiv de sarbatoare nationala si zi libera pentru toata lumea. Ciudat e cum, in ciuda realitatii neactualizate, Germania se mentine tara catolica, ca si cand trebuie pastrate si relatiile cu Vaticanul, ca mno... politic da bine si religia!
Daca ai putea comanda o statistica a profilurilor de facebook unde e mentionata o religie, in raport cu nr de atei declarati, cred ca cel mai puternic pilon ar fi cel musulman... dar asta e doar opinia mea.
De ce pare imposibil pentru un tanar sa se identifice cu o religie, fara sa se gandeasca la materialitatea ei? De ce a avea un Dumnezeu este un subiect tabu, in timp ce in lumea reala diferenta dintre bine si rau se dilueaza in politici globale?
Eu as da vina pe stramosi, dar cine mai raspunde?
in camera de socuri culturale
Am gasit intr-o librarie cu un etaj intreg de ghiduri turistice, un coltisor de raftulet pe care zaceau prafuite cateva cartulii amarate despre RO, inghesuite in sirul interminabil despre Roma.
Una dintre ele avea pe coperta marturiile autorilor, care indemnau turistul sa-si ingaduie ceva mai mult de o saptamana sa se bucure de bogatia naturii de la noi, dar sa fie pregatiti sa plateasca pentru asta pretul intalnirii cu tigani, caini vagabonzi sau localitati in sud pe care le-ai vedea doar in alte civilizatii. O alta se intitula "How to survive the cultural shock in Romania".
Si tocmai cand rumegam expresia cu frustrarea unui roman persecutat de generatii de invadatori, am realizat ca nu exista doar un sens peiorativ si ca poti suferi socuri culturale de tot felul.
De exemplu, nemtii de la mine din ograda au fost socati sa afle ca scolarii italieni veniti saptamana asta sunt mai galagiosi, mai impertinenti si mai aroganti ca oricare alt grup pe care l-au mai avut pana acum, in ciuda faptului ca sunt insotiti de o cohorta de profesori/ tutori. Ce-i drept, si eu am fost la fel de socata, o data cu nemtii, sa vad ca astia sunt cei care ne judeca noua rromii, astia care scot mai multi decibeli decat o ceata de pirande la o inmormantare.
Pe partea cealalta, italienii au fost socati sa constate ca nu toata lumea face efortul sa-i inteleaga, in ciuda faptului ca nu vorbesc decat limba materna. De ce nu, daca la tot coltul gasesti italieni plecati de acasa sa gaseasca implinirea materiala la nemti... oare de unde imi suna asta cunoscut??? Eu mi-am propus sa-i chinui pana scot macar o fraza prost legata in engleza sau macar o injuratura in romana. Au fost la fel de socati sa constate ca nu beneficiaza de o servire de patru stele intr-un hostel la o cincime din pret; poate de aceea au continuat sa trateze staff-ul cu dosul si sa uite ca si in limba lor au cuvinte precum "prego!" si "gratie!"...
Dar socul asta cultural e chiar un lucru bun, pana la urma. De exemplu, am avut placerea sa o vad pe italianca mea rusinata de comportamentul conationalilor ei, asta si dupa ce toti nemtii i-au scuipat in ochi si urechi toate cuvintele de lauda la adresa natiei din care se trage.
Unde e acum media subjugata a nemtilor, sa-i tarasca prin noroi pe iritantii de politicieni italieni care, in afara de pioneriat, nu au nicio alta contributie la bunastarea uniunii... ah! stai! asta e o practica numai in tarile latine!
Una dintre ele avea pe coperta marturiile autorilor, care indemnau turistul sa-si ingaduie ceva mai mult de o saptamana sa se bucure de bogatia naturii de la noi, dar sa fie pregatiti sa plateasca pentru asta pretul intalnirii cu tigani, caini vagabonzi sau localitati in sud pe care le-ai vedea doar in alte civilizatii. O alta se intitula "How to survive the cultural shock in Romania".
Si tocmai cand rumegam expresia cu frustrarea unui roman persecutat de generatii de invadatori, am realizat ca nu exista doar un sens peiorativ si ca poti suferi socuri culturale de tot felul.
De exemplu, nemtii de la mine din ograda au fost socati sa afle ca scolarii italieni veniti saptamana asta sunt mai galagiosi, mai impertinenti si mai aroganti ca oricare alt grup pe care l-au mai avut pana acum, in ciuda faptului ca sunt insotiti de o cohorta de profesori/ tutori. Ce-i drept, si eu am fost la fel de socata, o data cu nemtii, sa vad ca astia sunt cei care ne judeca noua rromii, astia care scot mai multi decibeli decat o ceata de pirande la o inmormantare.
Pe partea cealalta, italienii au fost socati sa constate ca nu toata lumea face efortul sa-i inteleaga, in ciuda faptului ca nu vorbesc decat limba materna. De ce nu, daca la tot coltul gasesti italieni plecati de acasa sa gaseasca implinirea materiala la nemti... oare de unde imi suna asta cunoscut??? Eu mi-am propus sa-i chinui pana scot macar o fraza prost legata in engleza sau macar o injuratura in romana. Au fost la fel de socati sa constate ca nu beneficiaza de o servire de patru stele intr-un hostel la o cincime din pret; poate de aceea au continuat sa trateze staff-ul cu dosul si sa uite ca si in limba lor au cuvinte precum "prego!" si "gratie!"...
Dar socul asta cultural e chiar un lucru bun, pana la urma. De exemplu, am avut placerea sa o vad pe italianca mea rusinata de comportamentul conationalilor ei, asta si dupa ce toti nemtii i-au scuipat in ochi si urechi toate cuvintele de lauda la adresa natiei din care se trage.
Unde e acum media subjugata a nemtilor, sa-i tarasca prin noroi pe iritantii de politicieni italieni care, in afara de pioneriat, nu au nicio alta contributie la bunastarea uniunii... ah! stai! asta e o practica numai in tarile latine!
role playing
ce imi place mie la cursul de germana, la ei, e ca mixeaza stiluri de predare in asa fel incat simti ca treci prin gradinita, primara si liceu intr-o singura zi.
Si uite-asa, intr-un exercitiu de gradi, pentru stabilirea arborelui genealogic in limba lor lemnoasa, am ajuns intr-o situatie draguta de role-playing:
Eu am devenit mama rusului (ceea ce pe el nu l-a prea bucurat) si a tipei din Zimbabwe; sotia americanului; fiica profei si a chinezului. Ciudata combinatie, nu?
as recomanda un exercitiu de role-playing tuturor nemtilor... macar cinci minute sa simta cum e sa fii intrebat ce e asa special in Romania? de ce zicem ca Sauvignon Blanc de Recas e vin romanesc? sa-i vezi cum reactioneaza cand le spui ca Romania e doar de curand in Europa... sau ca singurul lucru pe care il stii despre tara asta e ca sunt foarte multi orfani, atat di randul oamenilor, cat si din randul patrupezilor...
Sa te pui in locul neamtului este infricosator, cateodata. Sa fii obligat sa accepti straini fara sa faci eforturi sa-i intelegi. Sa-ti alegi consoarta de pe net, special din tari traditional patriarhale, unde femeile stiu sa plece capul- pentru ca ti-e mai usor sa le modelezi pe calapodul personal...
Sa vezi, insa, cum ti se murdareste rasa si o data cu ea si limba... e chiar trist!
dar mai trist e ca numim asta UE...
Si uite-asa, intr-un exercitiu de gradi, pentru stabilirea arborelui genealogic in limba lor lemnoasa, am ajuns intr-o situatie draguta de role-playing:
Eu am devenit mama rusului (ceea ce pe el nu l-a prea bucurat) si a tipei din Zimbabwe; sotia americanului; fiica profei si a chinezului. Ciudata combinatie, nu?
as recomanda un exercitiu de role-playing tuturor nemtilor... macar cinci minute sa simta cum e sa fii intrebat ce e asa special in Romania? de ce zicem ca Sauvignon Blanc de Recas e vin romanesc? sa-i vezi cum reactioneaza cand le spui ca Romania e doar de curand in Europa... sau ca singurul lucru pe care il stii despre tara asta e ca sunt foarte multi orfani, atat di randul oamenilor, cat si din randul patrupezilor...
Sa te pui in locul neamtului este infricosator, cateodata. Sa fii obligat sa accepti straini fara sa faci eforturi sa-i intelegi. Sa-ti alegi consoarta de pe net, special din tari traditional patriarhale, unde femeile stiu sa plece capul- pentru ca ti-e mai usor sa le modelezi pe calapodul personal...
Sa vezi, insa, cum ti se murdareste rasa si o data cu ea si limba... e chiar trist!
dar mai trist e ca numim asta UE...
D-na Udrea, lasati hergheliile- promovati kitchul!
Am avut marea sansa sa ascult imnul turismului romanesc. Nu mancasem inca, deci n-am reactionat violent la lalaiala eurovizionala care a aberat timp de mai bine de trei minute(am tot sperat ca o sa faca un sens lumd... dar nici vorba!).
Imbucurator este, insa, ca duduia blonda de la turism chiar vrea sa faca ceva... indiferent de scopurile personale. Si se intereseaza, si cauta nise interesante, precum circuitul de herghelii. Ce-i drept, circuitul de manastiri e old age, litoralul e o manea carpita-n fund si vanduta scump, iar restul? mai e ceva?
Nu cred ca mai are rost sa ma minunez in fata birocratiei dadatoare de bani "nevoiasilor" incompetenti, promovati cu succes de minunatul stat romanesc. Dar directia, oricat de proasta am zice cu totii ca este, e chiar buna!
Dar iata ca mai este! Doamna Udrea, cu tot respectul, va soptesc o nisa de succes: KITCHUL! Si iata si publicul:
Ieri am facut tot posibilul sa nu las Fruhlingfest-ul sa treaca fara sa-i fac o poza. Chestia asta, bianuala (toamna se numeste altfel:D), e un motiv in plus pentru nemti sa bea. Se intampla, in Stuttgart, pe malul Neckar-ului, intr-o parcare mare, mare...
Mi s-a spus sa nu ma astept la o minunatie, dar pot spune ca m-am simtit aproape ca acasa. Daca ar fi vorbit lumea macar ungureste...
Deci Fruhlingfest-ul este un balci cat Costinestiul, cu tot cu pitziponceli, cocalari, sectiune de chiloti si bretele de la prietenii chinezi, corturi cu bere si betivani si o gramada de bling-bling-uri ca la noi...
Asadar, doamna Udrea, eu zic sa investiti in continuare in reclama kitch-oasa, dar sa va ramana si de seminte si vata pe bat, sa aiba turistii ce cioflaii cand se dau in masinute in circuitul de balciuri cu iz de comunism fericit...
Imbucurator este, insa, ca duduia blonda de la turism chiar vrea sa faca ceva... indiferent de scopurile personale. Si se intereseaza, si cauta nise interesante, precum circuitul de herghelii. Ce-i drept, circuitul de manastiri e old age, litoralul e o manea carpita-n fund si vanduta scump, iar restul? mai e ceva?
Nu cred ca mai are rost sa ma minunez in fata birocratiei dadatoare de bani "nevoiasilor" incompetenti, promovati cu succes de minunatul stat romanesc. Dar directia, oricat de proasta am zice cu totii ca este, e chiar buna!
Dar iata ca mai este! Doamna Udrea, cu tot respectul, va soptesc o nisa de succes: KITCHUL! Si iata si publicul:
Ieri am facut tot posibilul sa nu las Fruhlingfest-ul sa treaca fara sa-i fac o poza. Chestia asta, bianuala (toamna se numeste altfel:D), e un motiv in plus pentru nemti sa bea. Se intampla, in Stuttgart, pe malul Neckar-ului, intr-o parcare mare, mare...
Mi s-a spus sa nu ma astept la o minunatie, dar pot spune ca m-am simtit aproape ca acasa. Daca ar fi vorbit lumea macar ungureste...
Deci Fruhlingfest-ul este un balci cat Costinestiul, cu tot cu pitziponceli, cocalari, sectiune de chiloti si bretele de la prietenii chinezi, corturi cu bere si betivani si o gramada de bling-bling-uri ca la noi...
Asadar, doamna Udrea, eu zic sa investiti in continuare in reclama kitch-oasa, dar sa va ramana si de seminte si vata pe bat, sa aiba turistii ce cioflaii cand se dau in masinute in circuitul de balciuri cu iz de comunism fericit...
Traieste prezentul si accepta-ti trecutul
Un vin rosu sec, patru pahare, trei copile avide de povesti si o muhera dornica de compania lor. O seara care incheie, intr-o liniste ritmata, un 1 mai prea aglomerat.
Este momentul prielnic sa aflam ce se afla in spatele unei femei care vorbeste germana cu un pronuntat accent spaniol, uneori inserand, la nervi, jargon matern; femeia pe care o vedem zilnic, la ore aproape imposibile, dedicandu-si timpul organizatiei pentru care lucreaza, ca o mama singura care isi sacrifica feminitatea pentru a substitui rolul tatalui. La masa se aseaza intotdeauna in capat, ca o matroana a carei vechime in comunitate trebuie respectata chiar si de seful mai tanar decat ea.
Dar dincolo de forta aproape masculina pe care o emana, poti distinge urme fine de feminitate mediteraneana, acel farmec aparte pe care il gasesti la o dansatoare de flamenco, acea flacara care iti purifica simturile. Nu este doar rosul aprins pe care zilnic si-l intinde meticulos pe buze, nici privirea care iti spune ca inainte de a fi o femeie puternica, a fost o fata fermecatoare. Acea fata care si-a lua viata in piept la 20 de ani, intr-o tara straina, a carei limba nu o cunostea, a carei cultura nu o intelegea, dar al carei stil de viata si l-a adaptat in 38 de ani intr-o simbioza bizara a femeii germane independente, cu sufletul si trairile latine pe care si le-a carat in sange de acasa.
Dintr-un sat mic din Castilia, intr-o tara nu foarte prietenoasa, pe atunci, cu strainii- un drum lung pe care nu l-a facut prea des inapoi, Concita si-a trait fiecare clipa in parte invatand despre orice, intreband si impartasind. La 58 de ani are in spate un trecut pe care il povesteste oricui este dornic sa asculte; iar in fata, un viitor pe care nu vrea sa si-l imagineze. Acesta a fost crezul ei: traieste prezentul!
Sta si mediteaza doua secunde, timp in care isi toarna ultima picatura de licoare rosiatica din sticla- obicei bahic de-al tatalui sau- si ne spune, cu ochii umeziti, ca lucreaza de 28 de ani pentru organizatia asta- mai mult decat a petrecut in Spania. Dar in niciun moment nu-si va nega originea, nu va pretinde ca este altcineva si nu va accepta denigrarea nationalitatii ei. Ne povesteste despre un tanar care si-a declarat nationalitatea drept basc. Ne-a descris conflictul intern care a determinat-o sa-i spuna doar ca numai o viata departe de tara iti poate spune ce inseamna patriotismul. Drept!
Este greu de spus cat de fericita se simte. Poti doar sa-i ghicesti starea actuala. Viata in diaspora nu i-a adus implinirea matriarhala. A substituit-o, insa, cu o familie mai mare in care a trait toate starile si conflictele unei familii adevarate, pe care le-a acceptat cu seninatate si maturitatea unei femei intelegatoare.
Vinul s-a scurs incet, in armonia povestilor, a reflectiilor despre viata si nu numai. I-am sorbit fiecare cuvintel si i-am creionat portretul sufletului mult prea profund, pe care numai o seara de mai, sub cerul usor luminat, ni l-a putut dezvalui in toata splendoarea.
Respect!
Este momentul prielnic sa aflam ce se afla in spatele unei femei care vorbeste germana cu un pronuntat accent spaniol, uneori inserand, la nervi, jargon matern; femeia pe care o vedem zilnic, la ore aproape imposibile, dedicandu-si timpul organizatiei pentru care lucreaza, ca o mama singura care isi sacrifica feminitatea pentru a substitui rolul tatalui. La masa se aseaza intotdeauna in capat, ca o matroana a carei vechime in comunitate trebuie respectata chiar si de seful mai tanar decat ea.
Dar dincolo de forta aproape masculina pe care o emana, poti distinge urme fine de feminitate mediteraneana, acel farmec aparte pe care il gasesti la o dansatoare de flamenco, acea flacara care iti purifica simturile. Nu este doar rosul aprins pe care zilnic si-l intinde meticulos pe buze, nici privirea care iti spune ca inainte de a fi o femeie puternica, a fost o fata fermecatoare. Acea fata care si-a lua viata in piept la 20 de ani, intr-o tara straina, a carei limba nu o cunostea, a carei cultura nu o intelegea, dar al carei stil de viata si l-a adaptat in 38 de ani intr-o simbioza bizara a femeii germane independente, cu sufletul si trairile latine pe care si le-a carat in sange de acasa.
Dintr-un sat mic din Castilia, intr-o tara nu foarte prietenoasa, pe atunci, cu strainii- un drum lung pe care nu l-a facut prea des inapoi, Concita si-a trait fiecare clipa in parte invatand despre orice, intreband si impartasind. La 58 de ani are in spate un trecut pe care il povesteste oricui este dornic sa asculte; iar in fata, un viitor pe care nu vrea sa si-l imagineze. Acesta a fost crezul ei: traieste prezentul!
Sta si mediteaza doua secunde, timp in care isi toarna ultima picatura de licoare rosiatica din sticla- obicei bahic de-al tatalui sau- si ne spune, cu ochii umeziti, ca lucreaza de 28 de ani pentru organizatia asta- mai mult decat a petrecut in Spania. Dar in niciun moment nu-si va nega originea, nu va pretinde ca este altcineva si nu va accepta denigrarea nationalitatii ei. Ne povesteste despre un tanar care si-a declarat nationalitatea drept basc. Ne-a descris conflictul intern care a determinat-o sa-i spuna doar ca numai o viata departe de tara iti poate spune ce inseamna patriotismul. Drept!
Este greu de spus cat de fericita se simte. Poti doar sa-i ghicesti starea actuala. Viata in diaspora nu i-a adus implinirea matriarhala. A substituit-o, insa, cu o familie mai mare in care a trait toate starile si conflictele unei familii adevarate, pe care le-a acceptat cu seninatate si maturitatea unei femei intelegatoare.
Vinul s-a scurs incet, in armonia povestilor, a reflectiilor despre viata si nu numai. I-am sorbit fiecare cuvintel si i-am creionat portretul sufletului mult prea profund, pe care numai o seara de mai, sub cerul usor luminat, ni l-a putut dezvalui in toata splendoarea.
Respect!
gadget de MP
Ia si la pachet!
Postări
Comentarii