Traieste prezentul si accepta-ti trecutul

Un vin rosu sec, patru pahare, trei copile avide de povesti si o muhera dornica de compania lor. O seara care incheie, intr-o liniste ritmata, un 1 mai prea aglomerat.

Este momentul prielnic sa aflam ce se afla in spatele unei femei care vorbeste germana cu un pronuntat accent spaniol, uneori inserand, la nervi, jargon matern; femeia pe care o vedem zilnic, la ore aproape imposibile, dedicandu-si timpul organizatiei pentru care lucreaza, ca o mama singura care isi sacrifica feminitatea pentru a substitui rolul tatalui. La masa se aseaza intotdeauna in capat, ca o matroana a carei vechime in comunitate trebuie respectata chiar si de seful mai tanar decat ea.

Dar dincolo de forta aproape masculina pe care o emana, poti distinge urme fine de feminitate mediteraneana, acel farmec aparte pe care il gasesti la o dansatoare de flamenco, acea flacara care iti purifica simturile. Nu este doar rosul aprins pe care zilnic si-l intinde meticulos pe buze, nici privirea care iti spune ca inainte de a fi o femeie puternica, a fost o fata fermecatoare. Acea fata care si-a lua viata in piept la 20 de ani, intr-o tara straina, a carei limba nu o cunostea, a carei cultura nu o intelegea, dar al carei stil de viata si l-a adaptat in 38 de ani intr-o simbioza bizara a femeii germane independente, cu sufletul si trairile latine pe care si le-a carat in sange de acasa.

Dintr-un sat mic din Castilia, intr-o tara nu foarte prietenoasa, pe atunci, cu strainii- un drum lung pe care nu l-a facut prea des inapoi, Concita si-a trait fiecare clipa in parte invatand despre orice, intreband si impartasind. La 58 de ani are in spate un trecut pe care il povesteste oricui este dornic sa asculte; iar in fata, un viitor pe care nu vrea sa si-l imagineze. Acesta a fost crezul ei: traieste prezentul!

Sta si mediteaza doua secunde, timp in care isi toarna ultima picatura de licoare rosiatica din sticla- obicei bahic de-al tatalui sau- si ne spune, cu ochii umeziti, ca lucreaza de 28 de ani pentru organizatia asta- mai mult decat a petrecut in Spania. Dar in niciun moment nu-si va nega originea, nu va pretinde ca este altcineva si nu va accepta denigrarea nationalitatii ei. Ne povesteste despre un tanar care si-a declarat nationalitatea drept basc. Ne-a descris conflictul intern care a determinat-o sa-i spuna doar ca numai o viata departe de tara iti poate spune ce inseamna patriotismul. Drept!

Este greu de spus cat de fericita se simte. Poti doar sa-i ghicesti starea actuala. Viata in diaspora nu i-a adus implinirea matriarhala. A substituit-o, insa, cu o familie mai mare in care a trait toate starile si conflictele unei familii adevarate, pe care le-a acceptat cu seninatate si maturitatea unei femei intelegatoare.

Vinul s-a scurs incet, in armonia povestilor, a reflectiilor despre viata si nu numai. I-am sorbit fiecare cuvintel si i-am creionat portretul sufletului mult prea profund, pe care numai o seara de mai, sub cerul usor luminat, ni l-a putut dezvalui in toata splendoarea.

Respect!