in tara Asterix

O reclama pe un bilboard promite mult mai mult parfum intr-un detergent din clasa Dorel. In subsolul reclamei, un asterix lamureste "parfumul se pastreaza in haine pentru aproximativ 8 ore".

Desigur, in orice colt de societate in care Dorel se spala cu sapun mai des de o data la luna plina si-si schimba hainele cu aceasta ocazie, asterix-ul este o insulta la adresa lui Dorel.

Dar pentru ca studiul de piata arata ca Dorel prefera sa investeasca mai mult intr-un detergent cu extra parfum, decat sa-si treaca pe lista inca un produs, asterixul face tot spatiul.

Dorel nu poate cere banii inapoi pe extra parfum cand se plange lumea in autobuz de extra duhoare. Compania este acoperita, iar Dorel trebuie sa mai patreaca o ora in fata raftului cu sapunuri incercand sa aleaga un extra parfum fara asterix.

despre ce-ti aminteste copilaria

Un drum in urbea natala imi aduce tot timpul inapoi varsta copilului.

Probabil si pentru ca tipa care ma tunde imi spune "Puiule" sau ca ai mei ma asteapta de cele mai multe ori cu sifoanele pregatite de un drum la coltul strazii. Sau poate sunt stradutele din fata scolii care ma fac sa ma ascund dupa copaci si sa astept cu sufletul cat puricele momentul potrivit sa tasnesc spre zidul demn de Ptui!

Unul dintre motivele astea sau o combinatie ma face sa ma uit zambind la vanzatoarea de la buticul cartierului care isi stie clientela si le pregateste numarul exact de paini, de la intrare. Am, desigur, un ciudat simt de mandrie cand cateii se adapostesc acum sub PixMobilul meu si injur cu responsabilitate vecinii care se sprijina de el in lungile discutii despre nimic.

Gardul scolii s-a inaltat si pietrificat. Nu se mai vede terenul polivalent unde ne-am descoperit talente sportive si ne-am rup genunchi. Mi se pare trist sa nu vad kinderi intinzand un elastic sau plimband o minge deasupra capetelor. Imi vine sa adun o gasca si sa reinviem traditia.

In parcul din centru unde se canta la chitara si defilau punkisti l-au mutat pe Mihai si i-au plantat o fantana muzicala, sa se bucure toata familia de culturalizare. Oare mai exista rockoteca din CFR?

Urbea e in miscare, dar Puiul vine sa se tunda si sa-si ia plase de rasfat parintesc la pachet.

despre comportamentul mamiferelor bipede in situatii de timp liber

Homo Vichendus hiberneaza cinci zile pe saptamana. De duminica seara isi suge de sub unghii grame de desfatare acumulate in 2 zile. Motaie nerabdator in asteptarea celei de-a opta ore de lucru a sfintei zile de vineri.

Homo Vichendus se manifesta sub forme diferite.
Cateodata este o gazela potcovita cu tocuri de 20 si invelita in piele de felina. Se unduieste melodios si-si dezvaluie culoarea chiloteilor.
Privitorii isi trag un scaun mai in fata si cad in extaz. Ei sunt Homo Vichendus Profitorus. Un fel de vulturi care se hranesc de pe urma vanatorilor.
Homo Vichendus Vanatorus isi inhata prada cu o sticla de Jack si doze de buli. Se unduieste in rand cu ea si isi umfla piptul victorios spre admiratia infinita a fanilor.
Homo Vichendus Timidus studiaza strategia lui Vanatorus dar nu stie s-o aplice.
Homo Vichendus Plictisitus ia parte la spectacol doar asa. I s-a spus ca e vineri seara.
Homo Vichendus Calatorus nu cunoaste fauna si o compara cu speciile de acasa. Intre timp se bucura de caracterul exotic al propriilor obiceiuri.
Homo Vichendus Vichendus este o specie rara. O gena plecata cu sorcova strica tot sistemul.
Vichendus Vichendus este incapabil sa hiberneze. Este condamnat la sapte zile de desfatare.

cand lenea dormea

Am primit doua plangeri. De ce nu e marfa noua aici? Pentru ca nu am timp. Nu am timp, nu pentru ca as intreprinde ceva productiv. Nu am timp pentru ca mi-e lene sa-mi fac.

Laptopul meu sufera de lipsa de autonomie. Incarcatorul lui sufera de cablu slabit. Internetul coalizeaza si el si se taraste. Mie mi-e lene.

Ce face omul cu lenea?

Am dus-o la festivalul de teatru. Mi-au placut cel mai mult concertele. Niste duzi indie care faceau soundtrack pentru zburatori. Si zburatorii aruncau confetti. Alti duzi mi-au demonstrat cum poti sa traiesti boem din prosteala. Trebuie sa ai un talent si sa-l dezvolti. Talentul italienilor aruncatori de steaguri a fost acela de a purta colanti. Erau chiar talentati. Si mai talentati au fost niste australiano-germano-americani cu un clopotel si instrumente muzicale miniaturiale. M-au facut sa-i urmaresc pe feisbuc.

Am fost la TIFF. Mi-au placut filmele in aer liber. Nu mi-a placut concertul Bregovic pe care l-am petrecut la coada la bere. Am stat in ploaie la un film cu doi romani si Collin FaraEl. Lenea mea se desfata la filme.

Am fost la Carmina Burana. Am consultat Wikipedia inainte. Nu e o spanioloaica. Am descoperit o gramada de instrumente muzicale la care as putea avea talent. Gongul. Clopotelul. Ciocanul in forma de betigas de urechi. Doua cinele pe care eram convinsa ca le-a inventat Jerry sa-l chinuie pe Tom. Sa nu uitam de tamburina. TA-LEN-TA-TA!

Mi-am dus lenea in natura. I-a placut. Nu i-a placut ca in week-end ploua, in timp ce, de luni pana vineri, se uita cu jind la soare prin geamul de la lucru. Ar toarce.

Gata, s-a trezit lenea. Trebuie sa inchid.

e postul pastelui, draga!

Nimic nu se compara cu puritatea sufleteasca pe care ti-o inspira babele din autobuz in sfanta perioada a curateniei morale pe care ne-o impunem bi-anual ca vrem sau nu vrem. Nimic, iti spun!

De cum te urci si faci slalom printre plasele umplute matinal, gandindu-te in sinea ta ca hypermarketul cu program prelungit s-a inventat special pentru tine, paganul care nu-si dezlipeste bine ochii pana la birou la ora la care ele se gandesc deja la meniul de pranz. Chiar din pragul autobuzului faci crowd diving si ignori ghionturile uracioase in drum spre stampilator. Iti zici ca intelepciunea tineretii tale poate trece peste ciufutenia baranetii. E ok, mah.

Te asezi pasnic si vertical intr-un colt ferit si asisti stupefiat la show. Babele se fac remarcate una cate una, una peste alta, toate o data... si spiraleaza piruete verbale in auzul tau ingrozit. Ti se face gura punga. Ai auzit, draga, cum si-a lasat aia barbatu'? Da nepotu' lu cutare nu-si mai revine! Da nu ma impinge, nu vezi ca ma doare mana? Vorbste frumos, draga, ca e postul pastelui!
Iti doresti sa nu ajungi la varsta la care argumentul suprem in orice disputa este pseudo-credinta intr-un ritual bi-anual. Daca mi se va intampla asa ceva, sa ma plesneasca cineva!

rezumat de campanie

campanie de cateva luni:

In 31 decembrie am ramas fara Batmobil. Ii banuiesc pe indienii din capatul strazii care treceau cu un carucior plin de chestii prin fata casei. Ma straduiesc tare sa nu-mi cresc o mustacioara neagra sub nas si o carare dreapta in crestet. Grrrr

M-am urcat pe placa si mi-a placut. Am mers in genunchi, pe buci, pe noada, dar la final de sezon am reusit sa par ca stiu ce fac. Este noul meu sport de iarna preferat. In cazul in care nu stiti ce sa-mi luati cadou, accept si bonuri de benzina pana in Austria! :D

Mi-am luat Pixmobil. E negru si rau. Are trapa si prinde Guerrilla. In ziua cand l-am inmatriculat i-am scos numerele vechi cu brelocul si le-am sters de praf cu servetele intime, ca o pisi independenta, fata! Am trecut prin focurile birocratiei si am supravietuit. Nu recomand, insa. Am observat ca la Petrom vine tot timpul cineva sa ma ajute sa nu vad cam cata benzina intra de 50 de lei. Dar e de bine, zic..

Am trecut la bifat o lista de formatii romanesti pe care sa le vad live. E lunga, dar mai accept propuneri. Pana acum recomand calduros Kumm si Grimus.

In rest, m-au enervat multe chestii, ca fauna domestica din varf de natura, care in ciuda lipsei de semnal avea o sursa de zgomot muzical sa le tradeze rasa bronzata.

Am decis sa nu ma mai enervez, de aceea n-am mai refulat nici in ograda blogspoteasca. Dar o sa-mi treaca si asta si revin.

Numai bine!