cand lenea dormea

Am primit doua plangeri. De ce nu e marfa noua aici? Pentru ca nu am timp. Nu am timp, nu pentru ca as intreprinde ceva productiv. Nu am timp pentru ca mi-e lene sa-mi fac.

Laptopul meu sufera de lipsa de autonomie. Incarcatorul lui sufera de cablu slabit. Internetul coalizeaza si el si se taraste. Mie mi-e lene.

Ce face omul cu lenea?

Am dus-o la festivalul de teatru. Mi-au placut cel mai mult concertele. Niste duzi indie care faceau soundtrack pentru zburatori. Si zburatorii aruncau confetti. Alti duzi mi-au demonstrat cum poti sa traiesti boem din prosteala. Trebuie sa ai un talent si sa-l dezvolti. Talentul italienilor aruncatori de steaguri a fost acela de a purta colanti. Erau chiar talentati. Si mai talentati au fost niste australiano-germano-americani cu un clopotel si instrumente muzicale miniaturiale. M-au facut sa-i urmaresc pe feisbuc.

Am fost la TIFF. Mi-au placut filmele in aer liber. Nu mi-a placut concertul Bregovic pe care l-am petrecut la coada la bere. Am stat in ploaie la un film cu doi romani si Collin FaraEl. Lenea mea se desfata la filme.

Am fost la Carmina Burana. Am consultat Wikipedia inainte. Nu e o spanioloaica. Am descoperit o gramada de instrumente muzicale la care as putea avea talent. Gongul. Clopotelul. Ciocanul in forma de betigas de urechi. Doua cinele pe care eram convinsa ca le-a inventat Jerry sa-l chinuie pe Tom. Sa nu uitam de tamburina. TA-LEN-TA-TA!

Mi-am dus lenea in natura. I-a placut. Nu i-a placut ca in week-end ploua, in timp ce, de luni pana vineri, se uita cu jind la soare prin geamul de la lucru. Ar toarce.

Gata, s-a trezit lenea. Trebuie sa inchid.