doina contemporana

Viata dincolo de sinele de tren, cum urci pe langa McDonalds si treci de case, este una paralela oricarei societati pe care tu sau eu am cunoscut-o.

Astazi, cand ma indreptam spre uzina, am observat ca maracinii si iarba sunt la cote remarcabile. Nu as fi observat daca ieri, cand m-am deranjat sa traversez Soseaua Alba Iulia, nu inghiteam fragmente de iarba azvarlite cu sete de paletele dispozitivului pe care il manevrau constiincios lucratorii de la spatii verzi. Ciudat. Pe partea dreapta, pe langa Plus, civilizatia contemporana isi arata mustatile. Pe partea stanga, dincolo de Mc, te lupti cu namile de maracini si te crezi Indiana Jones.

Vegetatia se transpune si in oameni. Daca pe partea dreapta intampini mai rar indivizi cu ochii rosii si mersul leganat, in stanga, dintre buruieni, iti sar inainte exemplare pe cale de inmultire care te duc cu gandul la epoci demult inecate de mari.

Astazi mi-a iesit in cale un cuplu trecut de prima tinerete, dar la fel de indragostit, dupa cum imi sugera mersul alert al masculului si pasul grabit al femelei, incercand sa-l ajunga. Fenomenul l-am intalnit frecvent la valceni, asa ca nu asta mi-a atras atentia, ci sunetul strident care venea din pantalonii masculului.

"De-as fi bogaaaaaaat" ... atat am putut prinde, desi imi doream mai mult. E ceva in simplitatea gandirii unui localnic de peste sine, care ma face sa ma gandesc la inceputurile liricii mioritice. E drept, doina contemporana nu mai vine din fluierul ciobanului, sau din inganarea mandrei sale, ci din patefonul cu lcd pe care il tine in buzunar si murmurul incantat al mandrei care-i descarca mp3ul pe propriul patefon, prin bluetooth.

Nu am evoluat mai deloc! Tot pamant vrem, tot dupa sine, tot in maracini, iar patefonul demonstreaza doar ca ne e lene sa mai cioplim un fluier.