antisocialul in autobuz

m-am declarat de la inceput antisociala, nimic nou. dar observ acum tehnici antisociale la care eu nu ma gandisem pana acum.

de curand am poposit din nou prin satul numit capitala, pentru un scop nobil, evident, pentru ca altfel nu poti numi un drum la marele concert metallica (pentru cunoscatorii invidiosi). Ma obisnuisem cu transportul in comun din fecale, chiar nu mai tresar la izbucnirile babelor frustrate sau la injuraturile muncitorilor parfumati. Ma obisnuisem cu tensiunea care pluteste de obicei in jungla (m-am uitat si eu la animal planet!) si cu linistea care nu anunta decat o batalie interioara a animalului antisocial. de data asta am fost in grup de ardeleni.
nu e nimic mai frustrant pentru un locuitor al capitalei decat sa vada un om relaxat, mai ales in mijlocul junglei. sistemul sau imunitar il identifica imediat si il catalogheaza drept 'provincial'. pt locuitorul din capitala, care este familiarizat cu jungla, provincialul i se pare o victima lejera, o gazela adormita care are si inocenta tupeista de a SOCIALIZA in jungla. tot ce va face localnicul, va fi sa demonteze orice conceoptie despre bine pe care provincialul o cauta si in jungla. nu exista controlor, si daca exista, nu exista amenda, iar daca iei amenda, esti un provincial slab, care mai crede inca in bine!

antisocialul din autobuz s-a nascut in capitala. si e dezarmant de antisocial.

m-am intors in urbea temporar rezidentiala si m-am urcat in autobuz. am descoperit cu satisfactie cel mai antisocial loc. este un scaun izolat, langa ultima usa, unde doar un parfum de vara muncitoreasca mai poate sa-ti incalce spatiul personal. l-am ocupat.

in dreapta mea, o domnisoara avea sa-mi demonstreze ca antisocialul nu are limite. pe vremea cand faceam excursii cu invatatoarea pe la manastiri, printre obiectele sfintite de chinezi si vandute la poarta obiectivului turistic, erau si niste litere pe care le puteai insirui cat sa porti numele "iubitului" sau al tau la gat. Fatuca asta isi purta propriul nume.
am analizat situatia si mi s-a parut ingenioasa. este un mod sigur de a evita apelativele "mami", "zana", "don'soara" pe care Manelistul ti le poate adresa incercand sa socializeze.