calatoream clandestin cu autobuzul 8.

in spatele meu, copii de... sa zicem liceu, desi este greu de estimat varsta, disputa nedreptatile dirigii, apoi trec la barfit colegii populari si stigmatizeaza inclinatiile academice ale celor mai studiosi... nimic nou sub soare! imi amintesc trecand prin aceleasi conversatii acum ceva timp.

in fata mea, batranele isi lauda nepotii plecati care pe unde, trec in revista ultimii cunoscuti care au mai murit si impart opinii asupra preturilor din piate, fara sa omita o diputa politica despre cine le-a mai oferit o marire la pensie, un calendar cu Maica Domnului sau o sincera strangere de mana cand a venit sa le asculte problemele...

in jurul meu, oameni cu serviete tac. sunt patrunsi de programul zilei de lucru si incearca sa prioritizeze actiunile in asa fel incat sa ajunga pana la 8 acasa, sa se poata odihni pentru ziua de maine care se anunta si mai crancena...

mai am o luna din viata de student. sa ma bucur sau sa plang?