dimineata in autobuz scoate la iveala o serie de caracteristici care pe antropologi i-ar bucura nespus in analiza lor asupra ciclicitatii comportamentului uman. cu adevarat ciclic, avand in vedere ca acum ceva milioane de ani i.e.n., in lipsa unui mijloc de transport in comun (daca refuzi sa crezi in veridicitatea serialului The Flinstones), puteai intalni cu usurinta acelasi tipar uman pe care il intalnesti in sec 21, in cursa cu nr. 8.
este adevarat ca la ora asa matinala sunt multe clase muncitoare care isi unesc drumurile catre uzine separate. este adevarat si ca mirosurile si zgomotele pe care le induri intr-o asemenea comuniune te fac sa-ti bagi picioarele in incalzirea globala si sa-ti maresti datoria la banca achizitionandu-ti macar un tico. dar cel mai adevarat este ca intr-o asemenea comuniune se face, pe viu, un minunat transfer de cunostinte intre generatii.
am asistat la un astfel de dialog pe care numai analizand cele doua parti l-ai fi putut ghici drept dialog, pentru ca altfel, ai fi pus toti banii pe varianta mono. subiectul, pentru amatori, l-ai fi plasat pe umerii dom'soarelor, dar un avizat ti-ar fi spus din prima ca subiectul este EUL interior. Exista in aceste specimene o samanta de ZEU care scoate limba prin EUL interior. Limba crestata se intinde imbalosand peste urechile ingretosate ale celor care se expun voluntar sau nu produsului verbal scuipat cu pieptul inainte in tot autobuzul.
mi-ar fi fost mila de copilele ce cad victime unui asemenea asalt, dar traim intr-o jungla in care este bine sa stai pe curul tau (cum ar spune cineva!).
Partile au 17, respectiv 50 de ani calculati aleatoriu in ani Unirea si nu se dezic sloganului. Astept sa vad cand pun mana pe ciocanelul rosu sa se convinga cat de rezistent este geamul securizat.
Se cunoaste, insa, experienta. Glumele sunt mult mai slefuite cu ciocanul si chiar daca le-ai mai auzit si pe alt santier, simti din tonalitate ca individul ar fi fost in stare sa detina copyright-ul! Dar nici al mic nu se lasa. Tupeist mucos, se inghesuie pe poarta succesului cu experimentatul, doar doar o ceda si o lua el premiul intai la mitocanie. Inclin sa-i dau dreptate. Poate mai mult!
In ciuda competitiei, dialogul ambalat individual curge in stropi kamikaze intru succesul scopului comun: sa perpetueze obiceiurile milenare ale omului care se acoperea cu o frunza, doar pentru a lasa o umbra de mister asupra adevaratului potential si stim cu totii ca umbra dispare cand pica soarele.
Ce mai echipa?! Te face mandru ca faci parte dintre aceia care merg cu autobuzul si te gandesti cu seriozitate la un proiect gen Olimpiadele taranilor urbani.
este adevarat ca la ora asa matinala sunt multe clase muncitoare care isi unesc drumurile catre uzine separate. este adevarat si ca mirosurile si zgomotele pe care le induri intr-o asemenea comuniune te fac sa-ti bagi picioarele in incalzirea globala si sa-ti maresti datoria la banca achizitionandu-ti macar un tico. dar cel mai adevarat este ca intr-o asemenea comuniune se face, pe viu, un minunat transfer de cunostinte intre generatii.
am asistat la un astfel de dialog pe care numai analizand cele doua parti l-ai fi putut ghici drept dialog, pentru ca altfel, ai fi pus toti banii pe varianta mono. subiectul, pentru amatori, l-ai fi plasat pe umerii dom'soarelor, dar un avizat ti-ar fi spus din prima ca subiectul este EUL interior. Exista in aceste specimene o samanta de ZEU care scoate limba prin EUL interior. Limba crestata se intinde imbalosand peste urechile ingretosate ale celor care se expun voluntar sau nu produsului verbal scuipat cu pieptul inainte in tot autobuzul.
mi-ar fi fost mila de copilele ce cad victime unui asemenea asalt, dar traim intr-o jungla in care este bine sa stai pe curul tau (cum ar spune cineva!).
Partile au 17, respectiv 50 de ani calculati aleatoriu in ani Unirea si nu se dezic sloganului. Astept sa vad cand pun mana pe ciocanelul rosu sa se convinga cat de rezistent este geamul securizat.
Se cunoaste, insa, experienta. Glumele sunt mult mai slefuite cu ciocanul si chiar daca le-ai mai auzit si pe alt santier, simti din tonalitate ca individul ar fi fost in stare sa detina copyright-ul! Dar nici al mic nu se lasa. Tupeist mucos, se inghesuie pe poarta succesului cu experimentatul, doar doar o ceda si o lua el premiul intai la mitocanie. Inclin sa-i dau dreptate. Poate mai mult!
In ciuda competitiei, dialogul ambalat individual curge in stropi kamikaze intru succesul scopului comun: sa perpetueze obiceiurile milenare ale omului care se acoperea cu o frunza, doar pentru a lasa o umbra de mister asupra adevaratului potential si stim cu totii ca umbra dispare cand pica soarele.
Ce mai echipa?! Te face mandru ca faci parte dintre aceia care merg cu autobuzul si te gandesti cu seriozitate la un proiect gen Olimpiadele taranilor urbani.
Postări
0 zi si tu ceva!:
Trimiteți un comentariu