în pasul racului spre vest

Mi-am început ziua aflând târziu de un eveniment care părea interesant. Este vorba de un seminar susţinut de David Applefield, specialist american în media şi comunicare, consultant media şi publishing, scriitor, jurnalist freelancer... Nenea ăsta îşi dedică timpul cheltuind dolarii ţărişoarei lui să dirijeze mass media mioritice locale spre supravieţuire în faţa mult disputatei crize.

I-am apreciat efortul şi entuziasmul, i-am admirat exemplele proprii şi grăitoare şi i-am dat dreptate. Eu, personal. Realitatea nu-mi dădea mie dreptate. În sală am întâlnit nişte feţe triste, de oameni prea ocupaţi cu funcţiile lor ca să îşi recunoască impotenţa creativă.

Am recunoscut stilul directoraşului de vânzări care negociază oferte cu partenerii patronului şi concepe strategii de marketing bazate pe defăimarea concurenţei. Unde mai pui că distinşii se exprimau în limba maternă, deranjaţi, probabil, de faptul că americanu ăsta nu ştie rusă, să aibă şi ei cu cine discuta... Pentru ăştia, deci, sunt traduse prost în română manualele de marketing şi comunicare cu trei ediţii în urmă!

În spatele lor tronau profesori de la Jurnalistică, reduşi la tăcere. În faţă era plantată o vedetă locală cu profil pe Hi5, să dea bine în poze. Asta e mass media sibiană.

Sunt curioasă ce impresie şi-a făcut nenea Applefield...

După experienţa revelatoare, am aterizat la Muzeul e istorie, de unde vroiam un pliant. La intrare mă strigă disperată o tanti de la casierie. Îi explic doleanţa personală şi urcăm împreună la shop, în ritm ardelenesc, de prag de pensie, în timp ce-mi explică faptul că îi ţine locul şi colegei de la shop, care e în concediu. Buuun. Îi cer un pliant cu orarul muzeului şi programul expoziţional. Nimic ieşit din comun, nu? Îmi bagă sub nas o carte despre istoria muzeului de istorie. Eu zic: dar este în română!!? Ea îmi răspunde: nu ştiu, nu am răsfoit-o! Găsesc un pliant în engleză şi-mi cere un leu. Cum adică? Eu plătesc pentru materialele tale de promovare/ informare?

Plec râzând în hohote. La uşa opusă, nişte turişti străini încearcă să dea buzna. E închisă. Trebuie să aştepte până tanti asta îşi pune lucrurile în ordine şi se grăbeşte încet să le deschidă. Oare cum o să se înţeleagă?

Dar mai bine hai să punem pariu în cât timp ajunge o bugetară de genul ăsta la grevă!

cum m-a prins ora 23 la scoala

cu nervi!
caut o organizatie de tineri interesati de film/foto/publicitate care sa ma ajute la un proiect pe care l-am schitat si care ma macina de cateva luni.
si asa am ajuns in aceasta seara la facultate, invitata fiind la un club de film [initiativa unor studente si a unei firme din Munchen]. Ma asteptam sa vad o sala plina de frichioti care sa discute despre efecte speciale, globuri de aur si violenta lui Tarantino.

In schimb am gasit niste basarabence [s-ar putea sa generalizez] imbatranite de lecturile timpurii si nascute sa impresioneze suflete de profesori sensibile la complimente fortate. Ele, timorate si suparate ca efortul lor de a atrage studenti s-a soldat cu atragerea unei expirate de la master [subsemnata] erau coordonate de un nene mult mai expirat, care nu s-a prezentat, dar am presupus ca e reprezentantul firmei din Munchen- inca un contact de-al facultatii care nu face decat sa intareasca atitudinea conservatoare indreptata spre litere si filosofie, nici de cum spre stiintele comunicarii.

Si ca seara sa se strice si mai rau, si-a facut aparitia si decanul, ceea ce n-a facut decat sa ridice praful din camera si sa incarce si mai mult atmosfera oficioasa. Au inceput si speechul despre tanara generatie si pupincurismele de rigoare...

Am vazut niste documentare facute de studenti anul trecut, despre comunitatile sasesti din jurul Sibiului. Un semn clar ca imaginatia si cultura video nu i-a atins pe film-wannabes care au prins niste camere in mana... dar sunt la inceput si nici eu nu m-as fi descurcat mai bine...

Apoi am trecut la grosul serii: Copacul dorintelor, de Tengiz Abuladze, pe care expiratul il anunta drept o capodopera sovietica, dar cand eu spun ca mi s-a parut ca face propaganda socialista, mi-au taiat macaroana si au zis ca e filosofic.

Nu detaliez impresiile despre film, poate doar ca nu l-as fi urmarit pana la ora aia, daca nu ma inchideau in sala cu decanul.
O sa insist, insa, pe atitudinea acaparatoare a celor doi "formatori" care la 8 blamau tinerii care nu se implica si la 23 nu-i lasau sa vorbeasca pe cei care s-ar fi implicat...

poate ma surprind pozitiv data viitoare!