am aterizat!

Imi ia 3 minute sa trec de “vama”, mi se zambeste si mi se ureaza bun venit!!! Bagajul se plimba deja pe banda, asteptandu-ma, iar dincolo de usi, gazda flutura un biletel cu numele locului in care o sa stau. In total: mai putin de 10 minute.

Mentora, Eva, e o tipa la vreo 1,85m, care a trecut de 40 de ani. Are un tic verbal pe care il scuipa des: “Oh, Jesus Christ!” dar vorbeste o engleza din carti bune

Hostelul este in cea mai buna zona rezidentiala... de fapt, sunt vecina cu Ministerul landului Baden- Wurttenberg, ceea ce face ca strazile sa fie foarte linistite, iar politia sa patruleze mereu pe aici.

Stuttgart este un oras deosebit de linistit, avand in vedere ca in timpul unei zile lucratoare sunt aproape 1 milion de sufletele care respira in urbe. Aglomeratia este si ea foarte linistita. Oamenii de aici au un talent innascut de a tine bine de spatiul personal, care le permite sa respire usor si sa nu inghita, de exemplu, expiratia fumatorilor. Aglomeratia o simti doar in magazine de toale, unde turistele din UK se inghesuie intre umerase si te dau la o parte cu disperare, sa nu le-o iei inainte.

Ieri am incercat sa atentionez o batranica al carei ghiozdanel din carca era larg deschis... cred ca am fost singura care am observat asta si careia i s-a parut periculos... oamenii astia nu au notiunea de geanta tinua la piept sau ochii in patru, dupa tiganusi profitori...