cum de o saptamana am asistat prin media la tragedia unei familii care si-a pierdut copilul, inca tanar... am putut observa in juru-mi diverse forme ale suferintei care imbraca o moarte prematura a unui individ de care nu am auzit nimic pana saptamana asta si pot sa jur ca nu aveam sa aud de el, daca nu se intampla tragedia.
e trist sa vezi cum devoreaza sacalii o stire absolut morbida, cum o transforma sa-i dea culoare... sa fim seriosi, daca nu se culcase cu vreo mondenitate, nu trasese pe nas si nu furase arme de la Ciorogarla, bietul sportiv roman, care nici nu juca fotbal in divizia A, nu avea sanse decat de o stire abrupta la ora 5. dar cu ajutorul unui machiaj strident de telenovela gretoasa, cu o mireasa indurerata, un tata salutat de necunoscuti pe un traseu mioritic, o vesnica relatare de la casa parinteasca si o dara de nationalism uns cu ura pentru tiganii unguri, povestea a prins contur media.
ce am invatat eu din asta? ca politia ungurilor chiar munceste. ca nu e bine sa fii inalt. ca filmele cu violenta chiar dauneaza spiritelor impresionabile. ca suntem inconjurati de cocalari al caror unic scop in viata e sa fie jmecheri si pentru asta nu pleaca de acasa nepregatiti pentru o lupta corp la corp ascutit, cum i-a invatat fratele lor VanDamme.
ce au invatat cocalarii? am auzit-o din gura unui bisnitar care statea lipit de realitatea tv si numara nedumerit, ca sa exprime plin de dispret si gelozie: "uite cum ne fac tiganii de bani!?!? la cate flori i-au adus astuia..."
in aceeasi zi ma uitam la o conferinta de presa a rachetului care nu numai ca a sfidat sistemul juridic autohton, dar va continua sa ne rada tuturor in nas... mama se intreba de unde are asta bani sa traiasca... si sa mai si spaguiasca. eu ma intreb cati mai sunt ca el printre noi. e o intrebare retorica pentru ca am inceput sa numar pe degete oamenii aparent decenti pe care ii intalnesc pe strada.
sunt in greva foamei de stiri. refuz sa mai inghit chestiile astea turnate cu palnia ca unor oi indobitocite.
e trist sa vezi cum devoreaza sacalii o stire absolut morbida, cum o transforma sa-i dea culoare... sa fim seriosi, daca nu se culcase cu vreo mondenitate, nu trasese pe nas si nu furase arme de la Ciorogarla, bietul sportiv roman, care nici nu juca fotbal in divizia A, nu avea sanse decat de o stire abrupta la ora 5. dar cu ajutorul unui machiaj strident de telenovela gretoasa, cu o mireasa indurerata, un tata salutat de necunoscuti pe un traseu mioritic, o vesnica relatare de la casa parinteasca si o dara de nationalism uns cu ura pentru tiganii unguri, povestea a prins contur media.
ce am invatat eu din asta? ca politia ungurilor chiar munceste. ca nu e bine sa fii inalt. ca filmele cu violenta chiar dauneaza spiritelor impresionabile. ca suntem inconjurati de cocalari al caror unic scop in viata e sa fie jmecheri si pentru asta nu pleaca de acasa nepregatiti pentru o lupta corp la corp ascutit, cum i-a invatat fratele lor VanDamme.
ce au invatat cocalarii? am auzit-o din gura unui bisnitar care statea lipit de realitatea tv si numara nedumerit, ca sa exprime plin de dispret si gelozie: "uite cum ne fac tiganii de bani!?!? la cate flori i-au adus astuia..."
in aceeasi zi ma uitam la o conferinta de presa a rachetului care nu numai ca a sfidat sistemul juridic autohton, dar va continua sa ne rada tuturor in nas... mama se intreba de unde are asta bani sa traiasca... si sa mai si spaguiasca. eu ma intreb cati mai sunt ca el printre noi. e o intrebare retorica pentru ca am inceput sa numar pe degete oamenii aparent decenti pe care ii intalnesc pe strada.
sunt in greva foamei de stiri. refuz sa mai inghit chestiile astea turnate cu palnia ca unor oi indobitocite.
Postări
0 zi si tu ceva!:
Trimiteți un comentariu