tu de ce fluieri, mah?

De cand am vazut magnifica pelicula Eu cand vreau sa... [completata cica de buzz cu tot felul de activitati] m-a obsedat ideea: la noi s-au terminat temele frumoase si optimiste? Ce-i drept, ma chinuisem intelectual si cu cealalta capodopera contemporana, "Politist, adjectiv".

La noi arta e musai sa respire acelasi cacat pe care il adulmecam zilnic pe strada, calcam in el si speram sa ne poarte noroc, sa emigram toti la americani, unde filmele au muzica si-ti spun ca totul are un happy-end?

M-am enervat rau si am zis ca la editia de Sibiu a Tiff o sa ma uit la filme straine si o sa compar. Asa ca aseara m-am instalat in spatele unui chelios cu gatul destul de lung cat sa acopere subtitrarea in engleza a unui film danez, la centrul Habitus.

"Original" se numeste filmul si pot spune ca mi-a dat sentimentul ala de optimism vesel, o licaire non-comerciala a unei povesti bine-spuse. Da, recunosc, a aparut foarte inteligent plasat, dar nu agresiv, unul dintre brandurile mele preferate, integrat simplu si eficient, ca valorile IKEA.
N-a ras nimeni la injuraturi, n-a mancat nimeni seminte, am stat captivati de imaginile colorate si mesajul frumos: e bine sa-ti traiesti viata intr-un mod original, nu ca pe copia a ceea ce vor altii sa traiesti.

Apoi am plecat la un film despre razboi, al doilea, mondial... dar cu putin sange, violenta cat ai omori un card de muste si o poveste frumoasa. Ma rog, e ala cu Aviatoarea... productie landeza. Alegerea corecta in detrimentul unui fim inovativ de 3 ore, despre Ceausescu.

Si o sa aud ca la danezi si olandezi viata e mai usoara, ei nu au probleme sociale, un guvern Boc sau birocratie. Ei au ce manca! Si ce daca? Vreau sa ma plang de realitate? Ma uit la OTV. Vreau fictiune? Ma duc la cinema!

Vreau sa vad si eu mai multi oameni zambind si mai putini care apreciaza vulgaritatea, violenta verbala si modelul delincvent ca mod de exprimare.