e postul pastelui, draga!

Nimic nu se compara cu puritatea sufleteasca pe care ti-o inspira babele din autobuz in sfanta perioada a curateniei morale pe care ne-o impunem bi-anual ca vrem sau nu vrem. Nimic, iti spun!

De cum te urci si faci slalom printre plasele umplute matinal, gandindu-te in sinea ta ca hypermarketul cu program prelungit s-a inventat special pentru tine, paganul care nu-si dezlipeste bine ochii pana la birou la ora la care ele se gandesc deja la meniul de pranz. Chiar din pragul autobuzului faci crowd diving si ignori ghionturile uracioase in drum spre stampilator. Iti zici ca intelepciunea tineretii tale poate trece peste ciufutenia baranetii. E ok, mah.

Te asezi pasnic si vertical intr-un colt ferit si asisti stupefiat la show. Babele se fac remarcate una cate una, una peste alta, toate o data... si spiraleaza piruete verbale in auzul tau ingrozit. Ti se face gura punga. Ai auzit, draga, cum si-a lasat aia barbatu'? Da nepotu' lu cutare nu-si mai revine! Da nu ma impinge, nu vezi ca ma doare mana? Vorbste frumos, draga, ca e postul pastelui!
Iti doresti sa nu ajungi la varsta la care argumentul suprem in orice disputa este pseudo-credinta intr-un ritual bi-anual. Daca mi se va intampla asa ceva, sa ma plesneasca cineva!