cititorul de Libertatea provincial

Diferenta dintre un cititor de Libertatea din capitala si unul provincial sta in proximitatea fata de subiect. Trecand adesea prin satul cel mare am observat ca Libertatea are rang de cult in peisajul dambovitean. Il citesti obligatoriu inainte de CLick! si alte tabloide fals copiate din tarile mai dezvoltate mediatic.
scopul "eliberarii", pentru un cititor de Libertatea din capitala, este departe de acela de a impartasi subiectele in public. de altfel, Libertatea se citeste individual si cu intentia de a evita socializarea.

pentru un provincial, Libertatea este esenta subiectului de conversatie: Ai vazut cat a dat a lu' Chivu pe flori? Eu n-am ce pune pe masa la copii. Asa e cand ajungi sus. Vrei tot mai mult.
Libertatea naste discutii si le intretine cu fiecare numar. Ai zice chiar ca Libertatea este pentru provincial ceea ce era natura pentru Blaga.

cand te-ai oprit din visat...

... exact in momentul in care visul a fost sugrumat de viata. scumpa viata, care iti cere de mancare. sunt alegeri pe care le faci cu gandul la un viitor linistit, in lasitatea dorintei de a trece cu bine in ochii celor care si-au pus sperante in tine.

te uiti in jur si nu te recunosti in decorul prafuit al unui viitor decent, in slujba confortului fizic. treci cu vederea disconfortul psihic. evident. nu el primeaza. te concentrezi pe rezultatul imediat, iti incordezi puterile si explodezi intr-un sir de evenimente repetat la nesfarsit, un sir pe care il recunosti in vietile celorlalti din jur. te privesti si nu-ti dai seama de efectul ffw care te arunca in vartejul vietii pe care o ratezi usor.

viitorul suna... dezamagitor!

din strafundurile birocratiei

Ca orice absolvent care se respecta, am dedicat saptamana trecuta drumurilor anevoioase printre lianele birocratiei romanesti, in speranta lichidarii datoriilor fata de scoala.
Era lipsit de sens sa nu ma astept la impedimente, asa ca nu m-am lasat prada oboselii si stresului excesiv, ci am plecat demna, cu pieptul inainte, sa infrunt cu zambetul pe buze orice plictiseala bugetareasca si orice ifos comunist de baba experimentata.

Lista de 12 obiective din nota de lichidare trebuia punctata in cinci locatii strategic asezate prost in capete opuse ale urbei, a carei marimi reale inveti s-o apreciezi cu adevarat numai la 100 de grade.

In mod evident, un traseu prestabilit de proximitatea locatiilor este sortit esecului, pentru ca numai asa se probeaza o birocratie adevarata. Asa ca, dintr-o activitate pe care am presupus ca o voi finaliza intr-o singura zi, am ajuns sa petrec trei zile minunate in compania soarelui si a proaspatului bronz de tractorist.

Am ajuns sa obosesc, sa ma stresez si sa-mi doresc sa nu se opreasca masina aia la trecerea de pietoni. Am intrat in febra cautarilor, ca un cavaler aflat pe urmele Sf. Graal. Nimic nu te umple mai mult de mandrie decat misiunea insasi!

Tin lista in mana si ma minunez in fata sfinteniei succesului. Nu mi-a luat mai mult de cateva mii de neuroni arsi ca sa completez cele 12 casute. Nu vreau sa-mi imaginez cat de dificil ar fi fost sa fi avut datorii fata de Universitate!!!