oda patriei nesimtite. oda tie, camionagiule!

Mi-e scarba de tine, camionagiule! Mi-e scarba gandindu-ma cum ti-ai devorat halca pusa la pachet, imediat dupa ce ai zdrobit creierii fiintei lipsite de orintare.
Si tu imi vei spune: "E doar un caine!"... e doar un vierme, e doar o musca... e doar o padure, e doar o sticla de plastic lasata pe focul incins intre copaci... e doar o planeta... e doar un imbecil care nici macar nu schiteaza ca ar frana.
E un caine care nu avea mai mult de cateva luni. E doar o vietate sfartecata de rotile imputite ale camionagiului imbibat in tuica. Inca o pata pe drumul european... inca o pata care se va tasa cu timpul pana nu o sa-ti mai dai seama ca acolo a zacut un suflet. O sa treci la fel de nepasator cum ai trecut peste fiecare umbra lasata de nesimtire. O sa-ti spui: E doar Romania!

calatoream clandestin cu autobuzul 8.

in spatele meu, copii de... sa zicem liceu, desi este greu de estimat varsta, disputa nedreptatile dirigii, apoi trec la barfit colegii populari si stigmatizeaza inclinatiile academice ale celor mai studiosi... nimic nou sub soare! imi amintesc trecand prin aceleasi conversatii acum ceva timp.

in fata mea, batranele isi lauda nepotii plecati care pe unde, trec in revista ultimii cunoscuti care au mai murit si impart opinii asupra preturilor din piate, fara sa omita o diputa politica despre cine le-a mai oferit o marire la pensie, un calendar cu Maica Domnului sau o sincera strangere de mana cand a venit sa le asculte problemele...

in jurul meu, oameni cu serviete tac. sunt patrunsi de programul zilei de lucru si incearca sa prioritizeze actiunile in asa fel incat sa ajunga pana la 8 acasa, sa se poata odihni pentru ziua de maine care se anunta si mai crancena...

mai am o luna din viata de student. sa ma bucur sau sa plang?

stiti cat ma costa spaga?

Acc Bucuresti-SatuMare, un tip cam agitat pare incomodat de confortul vagoanelor de personal... normal... merge pana la capat de linie si isi va petrece noaptea in frig, jeg si pericol de jaf. ne marturiseste ca e prima data in ultimii zece ani cand se urca in tren romanesc... de opt ani munceste in Portugalia. acum are 27.
si-a pierdut tineretea pe meleaguri straine si acum vrea sa se intoarca si sa investeasca impreuna cu patronul sau portughez, banii stransi in cele 12 ore de munca bruta/zi, in zilele de nastere ale familiei, in zilele de sarbatoare petrecute departe de ei cu scopul de a economisi, in zilele in care aici se vorbea blasfemitor la adresa "capsunarilor".

stiti cat ma costa spaga ca sa pot investi aici intr-un imobil din cele pe care le-am lucrat in Portugalia? 800 000 de euro!

ma intreb daca banii astia ajuta la cresterea leului fata de euro, sau doar la inmultirea masinilor serie limitata prin parcarile patriei...

am cravata mea, sunt bugetar!

"vreau sa lucrez pentru stat. nu fac nimic si sunt platit pentru asta. iar daca nu-mi convine salariul, fac greva!"
Aceasta este mentalitatea tanarului absolvent al unei facultati mioritice. aceasta este mentalitatea la care tanarul ajunge respirand 15 sau 16 ani de invatamant romanesc, ingurgitand cel putin 10 ani de cultura media din Romania si urmarindu-si modelele parintesti indeaproape.

Contempland asupra spiritului competitiv care simt ca lipseste mentalitatii juvenile, imi aduc aminte de olimpiadele scolare si mi se face si acum greata cand ma gandesc la felul in care profesorii isi imparteau premiile elevilor intre ei. Diferenta dintre acei amarati de profesori de liceu, care avantajau si dezavantajau elevi in favoarea propriei faime, si parlamentarii, care dau legi in favoarea propriilor interese, este nu una de morala, ci una de scop: profesorii nu-si intaresc decat renumele, pe cand parlamentarii isi construiesc averi!

Revenind la mentalitati: ce poti cere tanarului absolvent, daca in fata lui se deruleaza doar astfel de modele? Unde am gresit noi, cei care nu am stat la cozi, nu am turnat vecini si nu am scandat lozinci?

a fi sau a nu fi... superficial

"De unde esti? ca imi plac pantofii tai!"
Mi s-a zis ca sunt antisociala. Ce-i drept, nu socializez cu oricine si niciodata pe teme care nu ma intereseaza in mod special. Nu intreb nimic de dragul conversatiei si ma plictisesc oamenii care-mi povestesc viata lor la prima intalnire. Sunt antisociala, recunosc!

Am citit din ranjetul domnisoarei dara de superficialitate care imi spune ca o conversatie cu ea ar incepe cu ultimele promotii la mall. Oare de ce n-as vrea sa aflu asta? Macar e sincera si a pus pe altcineva sa-i scrie textul pe tricou. English is a jungle... si nu orice blonda se descurca intre liane!

Tocmai mi-am vandut sufletul pe blogger...
cel putin asta cred ca scria in "conditii de utilizare": sunt de acord sa port un tricou decoltat pe al carui piept sa scrie gOOgle. promit sa dau search pe google cand imi imi pierd cheile in geanta. si da, voi umple spatiul eterului cu tot ce-mi trece prin cap ca sa demonstrez utilitatea noului mediu de comunicare.
Dar pana la partea mea din intelegere, astept sa vad ce da google! :P