antisocialul in autobuz

m-am declarat de la inceput antisociala, nimic nou. dar observ acum tehnici antisociale la care eu nu ma gandisem pana acum.

de curand am poposit din nou prin satul numit capitala, pentru un scop nobil, evident, pentru ca altfel nu poti numi un drum la marele concert metallica (pentru cunoscatorii invidiosi). Ma obisnuisem cu transportul in comun din fecale, chiar nu mai tresar la izbucnirile babelor frustrate sau la injuraturile muncitorilor parfumati. Ma obisnuisem cu tensiunea care pluteste de obicei in jungla (m-am uitat si eu la animal planet!) si cu linistea care nu anunta decat o batalie interioara a animalului antisocial. de data asta am fost in grup de ardeleni.
nu e nimic mai frustrant pentru un locuitor al capitalei decat sa vada un om relaxat, mai ales in mijlocul junglei. sistemul sau imunitar il identifica imediat si il catalogheaza drept 'provincial'. pt locuitorul din capitala, care este familiarizat cu jungla, provincialul i se pare o victima lejera, o gazela adormita care are si inocenta tupeista de a SOCIALIZA in jungla. tot ce va face localnicul, va fi sa demonteze orice conceoptie despre bine pe care provincialul o cauta si in jungla. nu exista controlor, si daca exista, nu exista amenda, iar daca iei amenda, esti un provincial slab, care mai crede inca in bine!

antisocialul din autobuz s-a nascut in capitala. si e dezarmant de antisocial.

m-am intors in urbea temporar rezidentiala si m-am urcat in autobuz. am descoperit cu satisfactie cel mai antisocial loc. este un scaun izolat, langa ultima usa, unde doar un parfum de vara muncitoreasca mai poate sa-ti incalce spatiul personal. l-am ocupat.

in dreapta mea, o domnisoara avea sa-mi demonstreze ca antisocialul nu are limite. pe vremea cand faceam excursii cu invatatoarea pe la manastiri, printre obiectele sfintite de chinezi si vandute la poarta obiectivului turistic, erau si niste litere pe care le puteai insirui cat sa porti numele "iubitului" sau al tau la gat. Fatuca asta isi purta propriul nume.
am analizat situatia si mi s-a parut ingenioasa. este un mod sigur de a evita apelativele "mami", "zana", "don'soara" pe care Manelistul ti le poate adresa incercand sa socializeze.

cititorul de Libertatea provincial

Diferenta dintre un cititor de Libertatea din capitala si unul provincial sta in proximitatea fata de subiect. Trecand adesea prin satul cel mare am observat ca Libertatea are rang de cult in peisajul dambovitean. Il citesti obligatoriu inainte de CLick! si alte tabloide fals copiate din tarile mai dezvoltate mediatic.
scopul "eliberarii", pentru un cititor de Libertatea din capitala, este departe de acela de a impartasi subiectele in public. de altfel, Libertatea se citeste individual si cu intentia de a evita socializarea.

pentru un provincial, Libertatea este esenta subiectului de conversatie: Ai vazut cat a dat a lu' Chivu pe flori? Eu n-am ce pune pe masa la copii. Asa e cand ajungi sus. Vrei tot mai mult.
Libertatea naste discutii si le intretine cu fiecare numar. Ai zice chiar ca Libertatea este pentru provincial ceea ce era natura pentru Blaga.

cand te-ai oprit din visat...

... exact in momentul in care visul a fost sugrumat de viata. scumpa viata, care iti cere de mancare. sunt alegeri pe care le faci cu gandul la un viitor linistit, in lasitatea dorintei de a trece cu bine in ochii celor care si-au pus sperante in tine.

te uiti in jur si nu te recunosti in decorul prafuit al unui viitor decent, in slujba confortului fizic. treci cu vederea disconfortul psihic. evident. nu el primeaza. te concentrezi pe rezultatul imediat, iti incordezi puterile si explodezi intr-un sir de evenimente repetat la nesfarsit, un sir pe care il recunosti in vietile celorlalti din jur. te privesti si nu-ti dai seama de efectul ffw care te arunca in vartejul vietii pe care o ratezi usor.

viitorul suna... dezamagitor!