pentru ca n-am mai scris nimic de o vreme si vreau sa intru in blogrollu' jmecherilor din publicitatea rurala, o sa va continui povestea unei Mitzi Pitzi da valoroare.
Este suficient sa spui ca este Mitzi Pitzi ca sa-ti imaginezi o mimoza cocotata pe tocuri din motive obiective, ca sa nu te gandesti ca-ti poate spune cate firimituri ai agatate sub barbie.
Dupa ceva vreme in care s-a antrenat la plimbari pe corso pe seria de tractoare urbane a lui papi, Mitzi Pitzi se hotaraste sa intre pe piata muncii, pentru ca nu se pricepe la legume indeajuns cat sa se rezume la calitatea fruntasa de casnica specializata in retete de slabit si masti pentru par.
Si pentru ca piata muncii este, ca toate pietele, sensibila la importanta si farmecul sau, MP are fonctie, ca orice MP care vrea sa demonstreze cu argumente solide ca rolul ei de invingatoare se datoreaza mai putin fustelor ridicate si mai mult entelectului controlabil. Fonctia ii da mai multa stralucire si mai multe drepturi. Unul ar fi sa nu se ridice de pe scaun decat in situatii extreme de afisare a tinutei proaspat culese din mall. Si acest drept si-l exercita mieunand strident catre subalterni sa fie servita.
MP isi rezerva si dreptul de a parea fragila atunci cand momentul este favorabil imaginii sale. Fragilitatea atrage simpatie, simpatia atrage compasiune, iar compasiunea, o stim cu totii, este cheia succesului suprem in lupta pentru centimetri cubi de aer pe care il respiri deasupra restului.
cand MP greseste, apeleaza la supremul act "toata lumea greseste", al carui alineat 10 evoca dreptul unei MP de a gresi mai des decat restul.
daca MP este trasa la raspundere, se aplica alineatul 11, conform caruia MP are dreptate, chiar daca nu i se recunoaste.
Orice ai putea emite din proprie initiativa si are potential pozitiv, se va asocia invariabil Mitzi Pitzei, care te-a inspirat in gandirea proactiva, deci rezultatul ii apartine in totalitate.
Tot ce iti ramane de facut este sa accepti cu mandrie ca scopul ei este sa te faca sa faci ce vrea ea sa faci si sa astepti ca pe dimineata Craciunului, ziua in care vei intruni calitatile pe care MP le-a cautat cu truda si rabdare in toata fiinta ta.
mitzi pitzi, zana tractorista
Mitzi Pitzi este pitzipoanca (am auzit de curand denumirea de Mallista, a se citi molista) pe care o intalnesti la orice pas.
O deosebesti dupa toalele de firma cu etichete pe afara, logo-uri sclipitoare aplicate pe hanorac sau rame de ochelari cu insemne internationale.
Are parul tapat sau lins de vaca si doua kile de machiaj pe mecla imbatranita de cei 10 ani de cand a absolvit primara si s-a apucat de fumat.
Are masina de gagici, cu tapiterie care imita blana de leopard sau o minunata bomboana roz. Cel mai nou gadget pe care si-l doreste este torpedoul cu trusa de machiaj, pt ajustarea moacei in timp ce sta la stop cu toti necioplitii care o agaseaza cu balele lor nesatule. La nivelul urmator (cand masina i-o cumpara Papi), Mitzi va conduce un SUV. Papi nu vrea ca toti cioflingarii sa se uite in decolteul lui Mitzi a lui, la stop.
Mitzi Pitzi merge zilnic la sala, macar ca sa agate. Inainte, trebuie sa se echipeze adecvat cu cei mai noi jegeri negri tapitati cu cristale pe care ii achizitioneaza din Mall (de unde altundeva). La sala nu te duci niciodata ca sa transpiri. Numai supraponderalele lipsite de stil fac asta. La sala iti tonifici mintea si iti expui abdomenul plat.
Mitzi stie ca este o Pitzi si pentru asta scoate pieptul inainte cand merge pe strada. Pieptul de M.P. trebuie neaparat sa ajunga la jumatatea gentii purtate pe incheietura mainii. Mana trebuie sa se incheie finut cu un mobil din cea mai noua generatie slim (doar trebuie pastrat un standard de dimensiune). Daca pieptul nu ajunge la jumatatea gentii, trebuie intervenit cu ajustari!
Mitzi Pitzi e importanta sau cunoaste o Mitzi Pitzi importanta in preajma careia isi taraste existenta. Obligatoriu, Mitzi Pitzi Importanta este adulata de prietenele ei si barfita in lipsa. Stiu toate cum a pus mana pe fotbalistu ala si o banuiesc de sarcina ca doar asa reuseste sa-l pastreze.
Mitzi Pitzi e complexa in simplitatea gandirii. Niciodata nu o sa-i ghicesti gandurile. Sunt atatea genti, atatia pantofi, atatea vedete de invidiat la care poate sa viseze in timp ce-i arati stelele si-i soptesti dulcegarii la ureche.
Mai multe despre M.P. in articolul urmator...
O deosebesti dupa toalele de firma cu etichete pe afara, logo-uri sclipitoare aplicate pe hanorac sau rame de ochelari cu insemne internationale.
Are parul tapat sau lins de vaca si doua kile de machiaj pe mecla imbatranita de cei 10 ani de cand a absolvit primara si s-a apucat de fumat.
Are masina de gagici, cu tapiterie care imita blana de leopard sau o minunata bomboana roz. Cel mai nou gadget pe care si-l doreste este torpedoul cu trusa de machiaj, pt ajustarea moacei in timp ce sta la stop cu toti necioplitii care o agaseaza cu balele lor nesatule. La nivelul urmator (cand masina i-o cumpara Papi), Mitzi va conduce un SUV. Papi nu vrea ca toti cioflingarii sa se uite in decolteul lui Mitzi a lui, la stop.
Mitzi Pitzi merge zilnic la sala, macar ca sa agate. Inainte, trebuie sa se echipeze adecvat cu cei mai noi jegeri negri tapitati cu cristale pe care ii achizitioneaza din Mall (de unde altundeva). La sala nu te duci niciodata ca sa transpiri. Numai supraponderalele lipsite de stil fac asta. La sala iti tonifici mintea si iti expui abdomenul plat.
Mitzi stie ca este o Pitzi si pentru asta scoate pieptul inainte cand merge pe strada. Pieptul de M.P. trebuie neaparat sa ajunga la jumatatea gentii purtate pe incheietura mainii. Mana trebuie sa se incheie finut cu un mobil din cea mai noua generatie slim (doar trebuie pastrat un standard de dimensiune). Daca pieptul nu ajunge la jumatatea gentii, trebuie intervenit cu ajustari!
Mitzi Pitzi e importanta sau cunoaste o Mitzi Pitzi importanta in preajma careia isi taraste existenta. Obligatoriu, Mitzi Pitzi Importanta este adulata de prietenele ei si barfita in lipsa. Stiu toate cum a pus mana pe fotbalistu ala si o banuiesc de sarcina ca doar asa reuseste sa-l pastreze.
Mitzi Pitzi e complexa in simplitatea gandirii. Niciodata nu o sa-i ghicesti gandurile. Sunt atatea genti, atatia pantofi, atatea vedete de invidiat la care poate sa viseze in timp ce-i arati stelele si-i soptesti dulcegarii la ureche.
Mai multe despre M.P. in articolul urmator...
antisocialul in autobuz
m-am declarat de la inceput antisociala, nimic nou. dar observ acum tehnici antisociale la care eu nu ma gandisem pana acum.
de curand am poposit din nou prin satul numit capitala, pentru un scop nobil, evident, pentru ca altfel nu poti numi un drum la marele concert metallica (pentru cunoscatorii invidiosi). Ma obisnuisem cu transportul in comun din fecale, chiar nu mai tresar la izbucnirile babelor frustrate sau la injuraturile muncitorilor parfumati. Ma obisnuisem cu tensiunea care pluteste de obicei in jungla (m-am uitat si eu la animal planet!) si cu linistea care nu anunta decat o batalie interioara a animalului antisocial. de data asta am fost in grup de ardeleni.
nu e nimic mai frustrant pentru un locuitor al capitalei decat sa vada un om relaxat, mai ales in mijlocul junglei. sistemul sau imunitar il identifica imediat si il catalogheaza drept 'provincial'. pt locuitorul din capitala, care este familiarizat cu jungla, provincialul i se pare o victima lejera, o gazela adormita care are si inocenta tupeista de a SOCIALIZA in jungla. tot ce va face localnicul, va fi sa demonteze orice conceoptie despre bine pe care provincialul o cauta si in jungla. nu exista controlor, si daca exista, nu exista amenda, iar daca iei amenda, esti un provincial slab, care mai crede inca in bine!
antisocialul din autobuz s-a nascut in capitala. si e dezarmant de antisocial.
m-am intors in urbea temporar rezidentiala si m-am urcat in autobuz. am descoperit cu satisfactie cel mai antisocial loc. este un scaun izolat, langa ultima usa, unde doar un parfum de vara muncitoreasca mai poate sa-ti incalce spatiul personal. l-am ocupat.
in dreapta mea, o domnisoara avea sa-mi demonstreze ca antisocialul nu are limite. pe vremea cand faceam excursii cu invatatoarea pe la manastiri, printre obiectele sfintite de chinezi si vandute la poarta obiectivului turistic, erau si niste litere pe care le puteai insirui cat sa porti numele "iubitului" sau al tau la gat. Fatuca asta isi purta propriul nume.
am analizat situatia si mi s-a parut ingenioasa. este un mod sigur de a evita apelativele "mami", "zana", "don'soara" pe care Manelistul ti le poate adresa incercand sa socializeze.
de curand am poposit din nou prin satul numit capitala, pentru un scop nobil, evident, pentru ca altfel nu poti numi un drum la marele concert metallica (pentru cunoscatorii invidiosi). Ma obisnuisem cu transportul in comun din fecale, chiar nu mai tresar la izbucnirile babelor frustrate sau la injuraturile muncitorilor parfumati. Ma obisnuisem cu tensiunea care pluteste de obicei in jungla (m-am uitat si eu la animal planet!) si cu linistea care nu anunta decat o batalie interioara a animalului antisocial. de data asta am fost in grup de ardeleni.
nu e nimic mai frustrant pentru un locuitor al capitalei decat sa vada un om relaxat, mai ales in mijlocul junglei. sistemul sau imunitar il identifica imediat si il catalogheaza drept 'provincial'. pt locuitorul din capitala, care este familiarizat cu jungla, provincialul i se pare o victima lejera, o gazela adormita care are si inocenta tupeista de a SOCIALIZA in jungla. tot ce va face localnicul, va fi sa demonteze orice conceoptie despre bine pe care provincialul o cauta si in jungla. nu exista controlor, si daca exista, nu exista amenda, iar daca iei amenda, esti un provincial slab, care mai crede inca in bine!
antisocialul din autobuz s-a nascut in capitala. si e dezarmant de antisocial.
m-am intors in urbea temporar rezidentiala si m-am urcat in autobuz. am descoperit cu satisfactie cel mai antisocial loc. este un scaun izolat, langa ultima usa, unde doar un parfum de vara muncitoreasca mai poate sa-ti incalce spatiul personal. l-am ocupat.
in dreapta mea, o domnisoara avea sa-mi demonstreze ca antisocialul nu are limite. pe vremea cand faceam excursii cu invatatoarea pe la manastiri, printre obiectele sfintite de chinezi si vandute la poarta obiectivului turistic, erau si niste litere pe care le puteai insirui cat sa porti numele "iubitului" sau al tau la gat. Fatuca asta isi purta propriul nume.
am analizat situatia si mi s-a parut ingenioasa. este un mod sigur de a evita apelativele "mami", "zana", "don'soara" pe care Manelistul ti le poate adresa incercand sa socializeze.
gadget de MP
Ia si la pachet!
Postări
Comentarii