din seria degetelor în priză

Pe la 9 ani ai mei, frate-meu a descoperit rock-ul. Vrând, nevrând am mers şi eu pe mâna lui, fără să-mi arunc, ce-i drept, caseta cu Brian Adams, canadianul meu preferat.

Şi cum aduna el casete VIVA, aşa aduna, cât mai negre şi mai zgomotoase, cum îi şade bine unui supărat, ca un pre-emo fără acces la interneţi şi implicit nici la terenţi, dar cu un butic de copiat copia copiei originalului, aşezat chiar în drum spre casă, de la şcoala. Şi la fel îşi umplea şi uşa cu poze cu oameni mari, machiaţi şi pieptănaţi haotic, vopsiţi pe piele şi incercelaţi în multe locuri.

Eu nu mă plângeam precum vecina de sunetele răguşite şi chiar mă îndragosteam uşor de ceea ce mai târzior Viţa de Vie numea Basul şi cu toba mare. Şi erau multe, ele, adunăturile astea de împieliţaţi şi se exprimau care cum puteau în limba pe care o învăţam pe atunci ca fiecare, de la Cartoon Network.

Şi uite-aşa, într-o zi, mă apucă pe mine fredonatul la TNT şi mă dădeam inconştient dinamită şi eram serioasă şi supărată, ca în videoclipurile de pe VH1... şi frate-meu se uita la mine ca prostul şi imi derula caseta să vadă ce altceva am mai învăţat. A fost, probabil, primul moment în care am simţit acceptul fratelui meu mai mare şi mândria că mă are drept discipol, măcar în muzică.

Cam asta a fost relaţia mea cu AC/DC... că acum nu mă număr printre ăia care şi-au luat bilete să-i vadă pe tărâm mioritic... ci ascult mai cu plăcere Metallica şi sunt megafană alternativ.

Dar nu cu asta vroiam să încep, ci cu pilda degetelor în priză. Aşadar, frate-meu a ajuns şi el om însurat, în curând şi la casa lui. Bea bere cu măsură şi sigur nu ar mai da share la sticle prin mulţime, la concerte, maram din considerente de igienă.

Dar din când în când îi place să se viseze cu o chitară în mână, în faţa a mii de fani tatuaţi şi sărind într-un picior pe scenă. Cred că încă mai speră să facă asta la batrâneţe, ca idolii lui muzicali care nu şi-au lăsat burtă, şi-au păstrat pletele şi o rockăie şi la vârste onorabile.

Lui frate-meu îi place să-şi mai bage degetele în priză din când în când şi să simtă cât AC/DC poate duce. Asta îl conservă în starea fragedă de adolescent rebel.

Ce zici, Chinezule? Merită frate-meu o biografie AC/DC, în locul biletului pe care nu l-a mai prins?


Update: multumiri inclinate poporului Chinez care si-a rupt de la gura un premiu special-bonus-mentiune sa aiba si ochii lui frate-meu de ce se bucura! :D

tribut

...celui mai bun om pe care l-am cunoscut
Am stat si am digerat vestea cu superficialitatea pe care o manifesti de obicei fata de o stire incredibila, chiar la limita absurdului... dar era adevarata si s-a intamplat unei persoane apropiate. Mi-e greu sa cred si acum, dar adevarul te plesneste cand te astepti mai putin si-ti da peste cap toate valorile.

Valorile alea care te fac sa apreciezi fara a intelege o persoana absolut altruista, al carei optimism incredibil face lucrurile posibile si a carei pofta de viata intrece orice limita. Te gandesti melancolic la micile clipe care iti descriu o persoana si nu poti sa nu zambesti la stangacia sinceritatii ei si la increderea oarba pe care o investeste in ceilalti, cu o sclipire vie in privire. Iti vine obsesiv in minte intrebarea fara raspuns: De ce?

Mi-e clar acum ca, pentru ca cineva cu sufletul atat de bun sa moara atat de devreme si intr-un mod atat de stupid, trebuie musai sa fie un motiv la mijloc. Acolo, sus, este un loc mai bun , un loc in care optimistii au dreptate sa vada dincolo de porcaria asta de aici.
O sa incep sa cred in puterea exemplului pe care nu l-am urmat pana acum si o sa sper ca asta este raspunsul la intrebare.

Multumesc pentru ceea ce ai fost si vei ramane in sufletele celor pe care i-ai bucurat.



va rog, nu comentati.

eVanghelia după Social Media

De când cu Mirc-ul am aflat că putem să comunicăm la fel de uşor cu oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată ca şi cu aia pe care îi cunoaştem... poate chiar mai uşor, dat fiind faptul că monitorul te acoperă comod.

Ei, majoritatea Mircilor s-au mutat, la noi, pe Hi5 şi acolo au rămas. Aia mai entelectuali s-au mutat pe Facebook şi speră să scape acolo de cocalari... dar slabe şanse, dacă Ieşeala se dă şi acolo...

În sfârşit... cei mai entelectuali dintre internauţi propovăduiesc vorbele social media pe Twitter... acolo se numesc ei evanghelişti, îşi adună oiţe şi ciripesc de dimineaţa până seara despre ... în principiu despre nimic.

Twitter a devenit un fenomen şi la noi şi e în continuă creştere, chiar dacă numai în sectoru comunicare- IT - corporate... prea puţin consumator... dar e o chestie! Se fac #Tweetmeet se inventează #tweetmobil şi tot felul de păsărici...

De când m-am hotărât să-mi scriu dizertaţia despre fenomenul Social Media, am studiat mai de aproape Facebook,unde ţineam doar legătura cu prietenii mai fericiţi că nu locuiesc în România şi am început să ciripesc şi eu pe Twitter. Sunt şi eu oiţa unor oameni de bine care celebrează disciplinat comunicarea acolo unde au inventat-o şi prea puţin bag în seamă bârfele autentice. Afli multe chestii interesante, dar şi mult mai multe despre ce mănâncă unii, cum s-au trezit şi chestii din acestea... În fine, nu mă dau în vânt după câte oiţe se uită la ce ciripesc eu... dar mai măsor din când în când audienţa unor linkuri care mă interesează şi cel mai des mă minunez de nişte fenomene sociale, cum ar fi orgoliul identităţii virtuale! :D

Unul l-am observat aseară. E un tip mult pupat în dos pentru audienţa de pe blog... mă rog, nu-l cunosc personal şi nu am prea citit blogul lui. Poate e chiar un tip citav la lumina zilei, dar cam orgolios la aia a monitorului, după cum am observat aseară, când...

... a întrebat el #zelist, zelistoară: Cine-i printre cei mai ciripitori din ţară?

(unde găseşti topul ciripitorilor şi pe cel al blogerilor) şi STUPOARE! Oglinjoara i-a zis că nu mai e în top 3 ciripitori din ţară, că e altul înaintea lui, mai urmărit ca el... şi supărat pe viaţă a postat asta:
În fine, tipul respectiv e pastor printr-un sat cu 1930 de locuitori.. adică un Evanghelist offline care s-a apucat să propovăduiască şi online! :)


dar detronatului nu i-a ajuns... şi a consultat şi alte împărăţii... dar şi acolo a dat vina pe servitori:

Curat murdar, monşer! E vremea să mutăm împărăţia!