another one bites the dust

Plangem azi dupa Regele Pop-ului, cum am plange dupa cineva apropiat. Media ne-a apropiat mai mult de produsele ei frumos colorate, decat de adevarul urat mirositor care sta chiar sub nasul nostru. Ne place sa ne jucam cu ele, sa ne alegem preferatii, sa-i ridicam in slavi, sa-i coboram la fel de usor... sa le traim dramele cu intensitatea propriilor drame... ne lasam usor influentati de seductia unei puteri false si, cateodata, folosim puterea asta impotriva posesorului...

Daca pe Jackson nu-l cautam de nas acum cativa ani sau nu l-am fi acuzat mai de curand de pedofilie, pun pariu ca ar fi primit ce a primit si Farrah Fawcett- un articol- doua, pentru ca nu si-a mai scuturat buclele blonde in public de multi ani.

Daca nu s-ar fi planuit o revenire scurta a starului, n-ar mai fi existat socul mortii unui om bolnav, al carui talent l-am mai auzit doar inregistrat, in ultimii ani.

Mi-ar fi placut sa citesc despre lacrimile Madonnei pentru cei care mor de foame in tari in care nu ajung limuzinele. Cateodata avem nevoie de idoli ca sa ne simtim umani, nu-i asa?

Fie ca moartea voastra sa insemne ceva!