Aeroport Craiova: MP de la Carpatair isi da cu presupusul asupra greutatii rucsacului meu, ca si cand ea ar fi carat ceva mai mare decat o Gucci cat casa... plec cu sentimentul ca lumea vrea sa ma jefuiasca, chiar si de o suma ca 24 de Euro. Oricum o sa mi-i deconteze nemtii.
O matroana cu baston ma pipaie din cap in picioare, insistand la sani, de parca as avea praf de pusca in loc de un bagaj 100% natural... se vede treaba ca poarta galactica e pusa de bibelou acolo si romanasul tot cu pipaitul se simte mai bine...
Aeroport Timisoara: e imens si degeaba. Din trei tejghele, doar la una sta o mandra sa-ti verifice moaca din pasaport. In rest, scaunele foarte fancy stau goale, ca lumea se inghesuie pe scari, sa treaca de vama...
La coada se probeaza, de asemenea, stereotipurile: italienii sunt aia care ii fac cu ochiul unei angajate, sa-i lase in fata. Poarta geci lungi, cu gluga cu blanita si adidasi jegosi. Nemtii au camasa alba, teapana si se uita cu sila la italieni. Rau au ajuns: sa se inghesuie la coada, in Romania, cu italienii...
mass media de trecere
cum de o saptamana am asistat prin media la tragedia unei familii care si-a pierdut copilul, inca tanar... am putut observa in juru-mi diverse forme ale suferintei care imbraca o moarte prematura a unui individ de care nu am auzit nimic pana saptamana asta si pot sa jur ca nu aveam sa aud de el, daca nu se intampla tragedia.
e trist sa vezi cum devoreaza sacalii o stire absolut morbida, cum o transforma sa-i dea culoare... sa fim seriosi, daca nu se culcase cu vreo mondenitate, nu trasese pe nas si nu furase arme de la Ciorogarla, bietul sportiv roman, care nici nu juca fotbal in divizia A, nu avea sanse decat de o stire abrupta la ora 5. dar cu ajutorul unui machiaj strident de telenovela gretoasa, cu o mireasa indurerata, un tata salutat de necunoscuti pe un traseu mioritic, o vesnica relatare de la casa parinteasca si o dara de nationalism uns cu ura pentru tiganii unguri, povestea a prins contur media.
ce am invatat eu din asta? ca politia ungurilor chiar munceste. ca nu e bine sa fii inalt. ca filmele cu violenta chiar dauneaza spiritelor impresionabile. ca suntem inconjurati de cocalari al caror unic scop in viata e sa fie jmecheri si pentru asta nu pleaca de acasa nepregatiti pentru o lupta corp la corp ascutit, cum i-a invatat fratele lor VanDamme.
ce au invatat cocalarii? am auzit-o din gura unui bisnitar care statea lipit de realitatea tv si numara nedumerit, ca sa exprime plin de dispret si gelozie: "uite cum ne fac tiganii de bani!?!? la cate flori i-au adus astuia..."
in aceeasi zi ma uitam la o conferinta de presa a rachetului care nu numai ca a sfidat sistemul juridic autohton, dar va continua sa ne rada tuturor in nas... mama se intreba de unde are asta bani sa traiasca... si sa mai si spaguiasca. eu ma intreb cati mai sunt ca el printre noi. e o intrebare retorica pentru ca am inceput sa numar pe degete oamenii aparent decenti pe care ii intalnesc pe strada.
sunt in greva foamei de stiri. refuz sa mai inghit chestiile astea turnate cu palnia ca unor oi indobitocite.
e trist sa vezi cum devoreaza sacalii o stire absolut morbida, cum o transforma sa-i dea culoare... sa fim seriosi, daca nu se culcase cu vreo mondenitate, nu trasese pe nas si nu furase arme de la Ciorogarla, bietul sportiv roman, care nici nu juca fotbal in divizia A, nu avea sanse decat de o stire abrupta la ora 5. dar cu ajutorul unui machiaj strident de telenovela gretoasa, cu o mireasa indurerata, un tata salutat de necunoscuti pe un traseu mioritic, o vesnica relatare de la casa parinteasca si o dara de nationalism uns cu ura pentru tiganii unguri, povestea a prins contur media.
ce am invatat eu din asta? ca politia ungurilor chiar munceste. ca nu e bine sa fii inalt. ca filmele cu violenta chiar dauneaza spiritelor impresionabile. ca suntem inconjurati de cocalari al caror unic scop in viata e sa fie jmecheri si pentru asta nu pleaca de acasa nepregatiti pentru o lupta corp la corp ascutit, cum i-a invatat fratele lor VanDamme.
ce au invatat cocalarii? am auzit-o din gura unui bisnitar care statea lipit de realitatea tv si numara nedumerit, ca sa exprime plin de dispret si gelozie: "uite cum ne fac tiganii de bani!?!? la cate flori i-au adus astuia..."
in aceeasi zi ma uitam la o conferinta de presa a rachetului care nu numai ca a sfidat sistemul juridic autohton, dar va continua sa ne rada tuturor in nas... mama se intreba de unde are asta bani sa traiasca... si sa mai si spaguiasca. eu ma intreb cati mai sunt ca el printre noi. e o intrebare retorica pentru ca am inceput sa numar pe degete oamenii aparent decenti pe care ii intalnesc pe strada.
sunt in greva foamei de stiri. refuz sa mai inghit chestiile astea turnate cu palnia ca unor oi indobitocite.
cum am facut o zi de voluntariat la uzina
vremurile grele se trateaza cu spatele, asa ca, tocmai cand imi intorceam spatele uzinei si puneam punct unui capitol horror din viata mea profesionala, m-am trezit cu un ultim sut in dos din partea imbecililor pentru care mi-am pierdut sapte luni din viata.
e drept, daca e sa caut un lucru pe care sa-l fi invatat la uzina, acela ar fi "cum sa nu dai doi bani pe un om"- si am invatat-o cu varf si indesat!
in ultima zi din preaviz, ziua de 30, dupa ce am finalizat retusurile la ceea ce a insemnat contributia mea la imaginea si spiritul uzinei, contributie pentru care acesti retardati, ce mai traiesc inca in epoca pupincurismului si a slavirii conducatorului, ar fi platit sume considerabile unui consultant cu experienta, fix la sfarsitul multor ore in care am incercat din rasputeri sa-i explic MPei si Confidentei diferenta dintre creativitate si strategie, o imbecila de la DORU, cum se numeste in uzina trupa de pastori ai resurselor umane, imi spune ca imi incheiasem activitatea cu o zi inainte!
DAAAAAAAAAAAA cu o zi inainte sa ma trezesc din nou cu noaptea in cap, sa ma tarasc pana la uzina, sa las totul in regula, ca sa nu ma sune lumea sa ma intrebe unde gaseste documente.
asa am facut o zi de voluntariat la uzina!
e drept, daca e sa caut un lucru pe care sa-l fi invatat la uzina, acela ar fi "cum sa nu dai doi bani pe un om"- si am invatat-o cu varf si indesat!
in ultima zi din preaviz, ziua de 30, dupa ce am finalizat retusurile la ceea ce a insemnat contributia mea la imaginea si spiritul uzinei, contributie pentru care acesti retardati, ce mai traiesc inca in epoca pupincurismului si a slavirii conducatorului, ar fi platit sume considerabile unui consultant cu experienta, fix la sfarsitul multor ore in care am incercat din rasputeri sa-i explic MPei si Confidentei diferenta dintre creativitate si strategie, o imbecila de la DORU, cum se numeste in uzina trupa de pastori ai resurselor umane, imi spune ca imi incheiasem activitatea cu o zi inainte!
DAAAAAAAAAAAA cu o zi inainte sa ma trezesc din nou cu noaptea in cap, sa ma tarasc pana la uzina, sa las totul in regula, ca sa nu ma sune lumea sa ma intrebe unde gaseste documente.
asa am facut o zi de voluntariat la uzina!
gadget de MP
Ia si la pachet!
Postări
Comentarii