de când e cool să citeşti?

Azi mi s-a spus că Lecturi Urbane este un eveniment pentru cei cărora le place să fie văzuţi citind. Cică mai nou este cool să creadă lumea despre tine că eşti cititor.

M-aş bucura să fie aşa.

Să mă îmbrâncească băeţaşii pe stradă pentru că erau cu ochii într-o carte. Poate să fie şi Coelho. Nu mă supăr!
Să stau la coadă la librărie.
Să nu găsesc loc la terasă pentru că lumea o arde cu orele lângă o cafea, cu o carte în mână.
Să se facă la anul un film Eu când vreau să citesc, citesc!
Să se apuce OTVu de citit exclusiv, senzaţional, în direct.
Să vorbească lumea în citate din cărţi, nu din Vanghelie.
Să se vândă colecţia Jurnalul Naţional sau Adevărul la semafor.
Să aud audiobooks la maxim în autobuz.

M-aş bucura să fim o ţară de cititori cool.

Până una, alta vreau să văd câţi cool-i se strâng sâmbătă, 29 mai, ora 13 în Piaţa Mare din Sibiu. Be there or be square! :)) Glumeam, noah!

eu cand vreau sa merg la film, download-ez

Dacă vroiam să văd pe o pânză albă ce văd pe stradă, aş fi înţeles de ce filmul ăsta a luat premiul pentru cel mai bun documentar... documentar era, nu?

Mi-e greaţa cât graniţele ţării de la imaginile ălea mişcate... de zici că filmau zebre pentru NG... de fapt, tot pe acolo... cu dialoguri de filme cu Van Damme (care nu se mai poartă, apropos!)... pe alocuri cuvinte porcoase, să se râdă tot ţăranu care a auzit că se dă film cu văru-su din pârnaie... un fir epic presărat cu întrebări ipotetice de genul: cu ce plăteşte cafeaua fetei, dacă doar ce a evadat din închisoare... cu pauzele ălea imbecile şi uitatul lung în ochi, din economie de fundal sonor...

Eu cred că străinii ne-au dat premiu pentru efortul de a ţine, totuşi, câteva exemplare în închisoare şi nu-i trimitem chiar pe toţi la ei...

deci era documentar, nu?
Eu n-o să fac practica la închisoare niciodată!

Ah! Şi de ce aş prefera să-l văd pe calculator? Păi pentru că Cinema Arta se dă peste cap să ieşi de acolo cu o greaţă maximă pentru experienţa colectivă.

If I go crazy then will you still Call me Superwoman?

Azi m-am lăsat influenţată de nivelul scăzut de răbdare din privirea colegei mele de apartament şi am pornit cu hârtia, strânsă inestetic în bucătărie, spre centrul de colectare din capătul străzii.

Dar pentru că m-am hotărât în gând că vreau să fiu Superwoman în ciuda semnalelor negative din comunitate, m-am chinuit să înfig cutia în coşuleţul de la biţă... da, Batmobilul meu are coşuleţ şi mă ajută mai mult psihologic să scap de kilele acumulate dintr-o relaţie dezastruoasă a curului cu scaunul de birou.

Şi m-am târât astfel printre tiruri, ca să evit cioburile de pe trotuar, până la Libertatea,. Mă gândeam autoironic la cei care s-au refugiat în lumea lor şi arată ciudat pentru restul societăţii- m-a pufnit râsul... ceea ce oricum nu a ajutat la imaginea de ansamblu...

În curte la Libertatea, un plictisit se uita cu ură la mine că-i dau de lucru. M-a bucurat faptul că nu numai eu îi făceam profit patronului, ci şi un nene care îşi valorifica toată arhiva de ceva, cu tot cu dosare. I-am încredinţat lui nenea şi cutia mea, iar el a început să clipească cu gândul la un profit substanţial de pe urma cutiilor mele de tampoane, becuri, ouă, 3-4 ziare şi oferte Real... sper să se bucure încă!

Am plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, fără să ştiu exact de ce şi mi-a venit în minte proiectul Let"s do it, Romania! şi am început să visez la motive să rămân, totuşi, în ţară. Mi-a trecut repede în timp ce îmi urcam biţa pe trotuar şi din spate m-a plesnit un "Ui şi la asta" din partea unor piţipoance colorate din generaţia liceană.

Apoi m-am chinuit să trec de alţi coloraţi pe un trotuar mai puţin spart decât strada şi mi-am luat o "Pe trotuar stau eu! Tu ce cauţi aici?" şi m-am întrebat şi eu acelaşi lucru...

EU CE CAUT AICI?