experienta absurdului

Un turc de 27 de ani, care vorbea o tarasica de engleza, mai mult din maini, absolvent de sport la el acasa si venit in .de pentru un stagiu de voluntariat ca sa stea cu prietena italianca (nu am intrebat cum comunica intre ei...am presupus doar) si sa joace fotbal cu pustii in curtea scolii- deci un turc ma intreaba daca eu consider integrarea Turciei in UE periculoasa (nu in atatea cuvinte, evident). am lasat intrebarea sa ma pocneasca dupa ceafa, fara sa stiu ca urma ceva cu mult mai dureros. am raspuns cu nu si am facut imprudenta sa intreb de ce? mi-a zis ca el crede ca RO e periculoasa pentru tarile europene. mda... atunci am cazut din picioare! un turc imi spune ca romanii sunt periculosi! mi s-au derulat in minte imagini din cartile de istorie, statui cu Mircea, Stefan si Mihai... apoi mi-a ramas pe retina peisajul mirific al minoritarilor turci si al poluarii fonice pe care o emana in marile orase nemtesti... am intrebat din nou de ce? mi-a zis ca prietena lui, italianca, i-a zis ca sunt foarte multi romani in Italia...

3 surse! asta e o regula importanta in informare. e o regula pe care n-o mai aplica nimeni astazi. este de ajuns sa accepti o informatie dintr-o sursa apropiata, ca sa iti faci o opinie proprie. oricum, n-o vei folosi decat daca este absolut necesar! in rest, nu intereseaza pe nimeni. e adevarat, cu atatea surse de informare, timpul pare atat de scurt si de ce ti l-ai pierde gandindu-te la altceva decat la tine?
Adevarul este ca in vest individualismul naste o mare superficialitate, o superficialitate a carei raza de interes se intinde cel mult pana la urmatorul individ.

e absurd faptul ca globalizarea, interculturalitatea, mijloacele de comunicare sunt in continua dezvoltare, in ciuda faptului ca individul se izoleaza din ce in ce mai mult in propriile limite... sau poate ne agatam de propriile limite ca sa ramanem sociali? hmm...

despre Munchen si patria biciclistilor

Am ramas datoare cu impresii din Munchen, unde am fost de Pastele catolic... asa ca fac un efort de memorie si va spun ca a fost TORID...

prima impresie, din masina, pe drumul cel mai scurt intre gara si adapostul temporar, a fost ca ma aflu intr-un oras comunist, cu blocuri inalte, magazine parasite la parter, vitrine prafuite si betivani ratati la colt de strada.. apoi am mers in centru si mi-am schimbat parerea!

de la cladiri istorice, catedrale si parcuri rasletite, la o primarie care te tine cu ochii in soare pret de cateva minute, Munchen iti ia ceva timp sa-i descoperi comorile..

transportul in comun e la fel de bine pus la punct ca si in Stuttgart si desi e un pic mai scump, variantele de tarifare sunt mai flexibile. turistii sunt, evident, defavorizati, dar asta e turismul...

localnicii de orice varsta, sex, orientare sexuala sau statut social, circula pe bicicleta. sunt atat de multi, ca soferii le dau prioritate mai tot timpul, ca sa nu mai zic de pietonii terorizati! am vazut si parcari pentru biciclete... cu mai multe etaje!!!

Vinerea Mare, la ei, este relativ libera, oricum, nu gasesti nimic deschis si poti muri de foame si de sete.. norocul vine cu musulmanii si asiaticii. traiasca kebap-ul cu tot cu maneaua din fundal, care te impinge in parc sa mananci civilizat pe iarba.

sezutul in iarba e o cultura aici. in duminica Pastelui, nemtii si-au scos paturicile, scaunelele... hainele! si s-au lafait in English Garden (un fel de Hyde Park cu berarii). Un cocktail ciudat de familii tinere si varstnice, studenti, pierde-vara si NUDISTI, fiecare aduland soarele in felul lui aparte. Si pentru ca vin dintr-o tara in care iarba este de admirat, nu de calcat, iar parcul este pentru cocalari si telefoanele lor performante, iar soarele este pretext pentru mici si bere, pentru mine cocktailul asta a venit cu un imens soc... o comuniune pasnica de oameni cu interese diferite, care se accepta tacit si isi vad de propriile bijuterii.. fara zgomote inutile, fara ochi holbati, in afara de ochii nostri estici si incuiati! un alt soc a fost sa vad surferi intr-o cascada artificiala amenajata pe rauletul lor, tot in parc.

Cultura bavareza e si ea foarte prezenta, si nu doar pentru turisti. Localnicii poarta de sarbatori lederhosen pe strada, beau bere si mananca wurst.

Apoi, seara, vezi o gramada de muzicieni care te plimba prin simfonii, iti salta inima si ti-o alina. daca vrei, ii rasplatesti, macar pentru pozele pe care le-ai facut... dar mai gasesti si conationali de-ai nostri, care incanta spiritul petrecaret al publicului de la terasa cu triluri de manea si cantece de jale, dar care te pun la plata chiar daca ai stat sa-i asculti sau ai stat in ciuda faptului ca-i auzeai...

Munchen a fost o experienta bavareza pe care as repeta-o, cu siguranta!

revolutie "tehnologica" in RMD

Pentru ca am pierdut sirul evenimentelor cu Becali, m-am apucat direct de un subiect mai palpitant, adica revoltele din RMD... si am citit pe marginea subiectului, o serie de articole din diverse surse, mai mult sau mai putin credibile, printre care si Twitter.

Oricum, cel mai veridic si cel mai simpatic articol(daca poti indrazni sa citesti chestii simpatice despre suferinta unui popor inca sugrumat de comunism) a fost si cel care mi-a confirmat banuielile personale.

E adevarat, nu am fost niciodata in RMD, iar oamenii pe care am apucat sa-i cunosc, din regiune, nu mi se par reprezentativi. Am trait cu impresia ca "fratii nostri" se zbuciuma in incultura si manelizare la fel ca si romanii, ceea ce face legatura de sange atat de vizibila. Nu am vazut exact legatura cu rachetii care se tot inmultesc la noi in sat... ca la ei fac altii legea! Oricum, impresia mi s-a confirmat cu o relatare destul de obiectiva, avand in vedere ca te plesnesc tot felul de perspective atunci cand ceea ce vezi nu e ceea ce asteptai sa vezi, la o revolta.

E adevarat si ca aveam patru ani in '89, destul cat sa intreb de ce nu mai e bun Ceausescu, dar nu destul, cat sa inteleg ce rol a avut fiecare... La fel de adevarat e ca am aflat ulterior ce a insemnat revolutia si cum a inteles-o fiecare.

Ceea ce pot spune cu siguranta e ca nu o sa cred niciodata in purificarea unei societati prin foc si violenta. Mereu va exista intrebarea: cine a pornit revolutia? si mereu se va raspunde in tz-shpe variante, care mai de care mai politizate.

Daca e sa privim in urma, nu cred ca sunt multi cei care regreta sincer Revolutia din '89, dar sunt o gramada cei care pot spune cu mana pe inima ca nu poporul a creat-o! Timpul o sa raspunda... timpul in care cei care acum se ascund bine in spatele studentilor si al twitter-ilor revoltati, vor pune mana pe schemele de imbogatire (Getting rich for dummies by Voiculescu&Co).

Poate peste 20 de ani o sa citim cu totii update-uri pe twitter despre detentia unui Becali moldovean... poate trece Iliescu Prutul sa-i coordoneze un pic. Nelule, ne miscam mai cu talent? Hai, ca ti-ai facut blog, nu-ti mai trebuie televiziune!

Iar pentru cei care au criticat lipsa de reactie a autoritatilor romanesti, eu sincer de abea acum sunt mandra de guvernantii nostri! Tacerea e de aur, daca stii cum s-o folosesti. Parca prea am suferit de reactii prompte si prea putin gandite!

E trist sa vezi cum evolueaza tehnologia, in timp ce tehnicile raman la fel de primitive. E si mai trist ca fiecare furnicuta se vede elefant in oglinda, in timp ce adevaratii elefanti se ascund bine in cires si lasa furnicutele sa afane pamantul de sub ei...Dar CEL MAI TRIST este sa vezi ca NIMENI NU INVATA DIN ISTORIE!

gadget de MP

    Follow memyselfandcris on Twitter