despre sentimentul fricii in inima Europei

... sau cum paranoia e o stare de spirit simpatica

Am participat de cateva ori la seminarii despre stereotipii si cum sa le suprimi... dar cand intr-o zi linistita de duminica, in hostel intra un dude de origini arabe, cu o geanta geoaie pe umar si ne roaga sa-l lasam sa astepte un prieten la receptie, incepi sa-ti amintesti filme cu Bruce Willis si alte povesti reale care ti-au inradacinat stereotipuri periculoase.

Dude-ul zambeste suspect de frumos si ne intreaba daca poate sa se uite la televizor. il refuzam la fel de frumos si ne scuzam ca nu stim unde este telecomanda. Doua clipe mai tarziu, nu vedem decat geanta greoaie. Il cautam pe dude si il gasim in sala de mese, uitandu-se la televizor. Dam cu banul care sa-l momeasca afara. Castig. Poloneza ii explica frumos ca am gasit telecomanda.

Stau si il urmarec pe dude care muta de pe un canal pe altul, atat de fascinat de minunea ustensilei cu baterii, ca nu-i apreciaza cum trebuie avantajul de a o folosi de la departare. Imi imaginez scenarii pe care sigur Willis le-ar juca perfect. Incep sa vad la ce sunt buni super-eroii americani.

De mai bine de o ora urmareste Formula1. Nu stim exact pe cine asteapta si de ce. Este randul meu sa-l intreb de vorba... si imi formulez un discurs cat se poate de autoritar, fara sa starnesc furie.

Spre norocul meu, dude-ul vorbeste la telefon, se ridica, ne multumeste pentru ospitalitate si pleaca.

Nu mai este nevoie de Willis. Poate data viitoare, in tramvai...

another one bites the dust

Plangem azi dupa Regele Pop-ului, cum am plange dupa cineva apropiat. Media ne-a apropiat mai mult de produsele ei frumos colorate, decat de adevarul urat mirositor care sta chiar sub nasul nostru. Ne place sa ne jucam cu ele, sa ne alegem preferatii, sa-i ridicam in slavi, sa-i coboram la fel de usor... sa le traim dramele cu intensitatea propriilor drame... ne lasam usor influentati de seductia unei puteri false si, cateodata, folosim puterea asta impotriva posesorului...

Daca pe Jackson nu-l cautam de nas acum cativa ani sau nu l-am fi acuzat mai de curand de pedofilie, pun pariu ca ar fi primit ce a primit si Farrah Fawcett- un articol- doua, pentru ca nu si-a mai scuturat buclele blonde in public de multi ani.

Daca nu s-ar fi planuit o revenire scurta a starului, n-ar mai fi existat socul mortii unui om bolnav, al carui talent l-am mai auzit doar inregistrat, in ultimii ani.

Mi-ar fi placut sa citesc despre lacrimile Madonnei pentru cei care mor de foame in tari in care nu ajung limuzinele. Cateodata avem nevoie de idoli ca sa ne simtim umani, nu-i asa?

Fie ca moartea voastra sa insemne ceva!

Salvati (inca o data) Rosia Montana

Nu sunt fana Naumovici, dar uite un clip care te-ar interesa. te-a convins? daca da, inseamna ca cea mai buna gluma pe care o spui la petreceri e aia cu "ala mic, care respira greu..." sau "Batman, Batman"

Ce te-ar interesa de fapt, este ca statul roman se face iar de kko si isi vinde trupul suplu strainilor, pe bani putini.

Daca inca mai plangi dupa tezaurul de la rusi, afla aici cum bogatiile patriei se duc pe cai si mai indepartate...



Capul sus si furca-n mana!