pornografia culturii

Am citit destule in viata asta, cat sa pot intelege un act cultural dintre cele mai "experimentale". Am urmarit evenimente si am apreciat creatii. In unele am putut chiar sa ma identific. Pe altele le-am catalogat drept indescifrabile, dar cu un pronuntat apel la bunul simt.

Am fost ieri la "Lulu". Un prieten a luat biletele si tot ce am putut afla despre piesa a fost ca o sa vedem nuditate. Era un semn, ce-i drept, sa nu ma astept la miracole. Am stat 3 ore in pseudo-agora asamblata special intr-o hala industriala, am indurat frigul amortitor si am numarat victimele masculine si nu numai ale MPei titulare, ca sa pot sa spun ca am mai dat o sansa teatrului experimental din Sibiu.

Sincer, nu am putut alege nimic din piesa asta. POate doar sentimentul straniu, de auto-aparare, pe care l-am simtit cand am vazut pistolul. M-am gandit atunci la stirile de la amiaza si mi-am dat seama cat de bolnavi am devenit.

Nu am inteles nici macar de ce ceilalti au apreciat cat de cat partea a doua. Am detestat, pur si simplu, piesa. Mi s-a parut un simplu pretext pentru Chiriac sa mai puna mana pe piele. Mi s-a parut un prost pretext de popularizare a teatrului in randul tineretului bolnav de pornografie online. De altfel, s-a vazut ca a avut succes recomandarea. M-au scarbit replicile, m-a scarbit scenariul, m-a scarbit finalul, cand pur si simplu am simtit ca mi se cersesc aplauzele.

Singurul lucru bun pe care pot sa-l scriu despre piesa este prestatia incredibila a Ofeliei Popii. Pacat ca primeste salariul de la Chiriac...