clubbing, fata!

cu dedicatie speciala pentru Catalina si Onutza, cluberitzele mele preferate din prima, respectiv a doua parte a vietii mele studentesti :D

Gasca: iar m-am luat dupa poloneza si am stabilit o intalnire cu eveeshii din jur. La apel au mai raspuns Saila (finlandeza), Alberto (spaniolul chert, pe care l-am facut deja un motiv), o prietena de-a finlandezei- nemtoaica, o italianca si o tipa pe care am gasit-o pe facebook (da, da.. stiu... dar mai intalnesti si oameni normali acolo!)- nascuta in Tunisia, crescuta in Germania si momentan arhitecta somera, la 4 ore (asta-i mult) de casa parinteasca. Mai asteptam un kenian si un sud-african... ca sa facem o gasca cu adevarat de frichiotzi internationali- dar se pare ca n-au mai ajuns...

Este minunat sa vezi oamenii astia atat de dornici sa vorbeasca germana intr-o gasca internationala. Ma sperie reticenta nemtilor de a invata engleza si vad ca o propaga!

Itinerariul: am pornit cu voie buna pe traseul Classic Rock Cafe- un doner kebap- un club de indie- un restaurant spaniol cu happy hour- doua, trei cuburi de fitze ieftine- acelasi club de indie- home

CRC e un fel de Hard Rock... sambata au intrarea 5 euro, dar noi am fost vineri pe la 8 si am reusit sa bem ceva.. poti sa si mananci, dar ti se face frica de chelneri, niste fete de bikeri tatuati, care se mira daca le ceri altceva decat bere sau tarii.

Doner Kebap-ul e ceva mai evoluat decat Big Mamma, dar la fel de plin. Au un meniu complex, de specialitati turcesti- e un fel de religie a fast-foodului aici... toata lumea vine sa se roage aici in weekenduri. Ah! poti sa mananci bine de vreo 3.5 Euro (cam atat e kebapul... fara cartofi, evident... ca numai romanii sunt fomisti). Apropos de romani, tocmai cand ma delectam cu studiul unor cizme cu bot ascutit si tocul cui, invaluite in lant... aud glascioare cunoscute. imi ridic privirea, sa vad posesoarea... ce-i drept, nu ma mir... la cate baruri sexi au in orasul asta, pot si rromancele sa manance un kebap...

de acolo mergem pe mana spaniolului care ne duce la happy hour intr-o taverna... au sangria, sangria especial (cu brandy) si sangria besitos (n-am mai inteles ce avea special).. dar e happy hour, asa ca incercam.

asta, se pare, a fost introducerea pentru programul de seara.. pt ca am plecat sa cautam un club mocca. s-a dovedit destul de greu in ciuda faptului ca au o strada cu o cladire lunga, compartimentata in mai multe cluburi cu aceeasi muzica, aceleasi MP si aceleasi masini basinoase in fata. din masini ies turci. mi se face deja greata, si cum nemtoaica avea doar 18 ani, iar in cluburile mocca trebuie sa ai min 21, ne intoarcem la clubul indie.

prima data cand am intrat, era vreo 10.. nemtii stateau jos, beau bere si discutau, cat sa acopere muzica. mi-am amintit de cheful din camin de anul trecut, cand muzica era la min si nemtii beau bere, in picioare, si umpleau holurile. i-am mai dat o sansa pe la 11... clubul era full. nemtii beau bere si se miscau de pe un picior pe altul, ca si cand ar fi dansat. era de ajuns, cat sa ne imbulzim si noi... pt cei interesati: densitatea de bucaciuni era optima! cam cum arata Chillu' pe vremea cand era club misto!- asta asa, informativ... ca am auzit si eu :P in rest, tot asa dau si la ei gagicile din coate si fund, sa-si faca loc (remember, Cata?)

Experienta nemteasca: am mai gustat jagermeister la petreceri europene si nu mi-a placut niciodata... la fel ca Unicum, mi se pare o bautura-medicament pentru varsta a treia. dar sa-ti golesti buzunarul de maruntis si sa faci gramajoare de centi, pana aduni doi euro amarati, pe care ii lasi sa cada veseli in palma barmanului ingalbenit de teama unui calcul minuntios, mai minuntios decat i-a trebuit sa-ti verse licoarea in degetar- asta da experienta nemteasca!

Aaand back home: ca orice oras civilizat, sutn autobuze de noapte, care sa duca tinerii studenti in barlogul propriu, dupa ce si-au golit buzunarele prin oras... da! numai ca locuind in "zona buna", inseamna ca nu ai nevoie de autobuz, ca sigur ti-a dat papi masina... iar taxiul e vreo 15 euro. asa ca am luat-o agale, pe cele vreo 500 de scari si am ajuns gafaind intr-o jumatate de ora.