vesti bune... de pe frontul de est!

Vineri am avut o zi buna, dupa esecul de joi, de la Consulatul Onorific al Romaniei la Stuttgart. Am inceput cu un raspuns poziti de la Sibiu. Se pare ca experienta CCE a upgradat administratia locala la nivel de normalitate, cel putin din punctul de vedere al turismului. Mi s-a multumit pentru “ajutor” si mi s-a promis sa-mi trimita materialele.

Urmatorul email era de la reprezentantul pe probleme economice in regiunea BW, al Consulatului Romaniei la Munchen. Ieeeeeeei! Cineva imi citeste mailurile! Imi confirma sprijinul si ma invita la un eveniment organizat in Stuttgart, unde puteam face cunostinta oficial.

Asa ca mi-am luat poloneza si am participat, consultand in prealabil globul de cristal pentru poze si informatii despre participanti...

Una peste alta, la eveniment participa si strasata vietii care, desi nu e functionar roman, tot a aplicat strategia mioritica de pupincurism, pentru a da de inteles nenilor de la Consulat ca a incercat si ea sa ma ajute, dar... i-am dat ignore si mi-am vazut de treaba.

Evenimentul era un fel de... concurs intre licee pe teme politice, cu participarea a trei consulate: cel romanesc, cel italian si cel unguresc... ca sa vezi ironie! Si pentru ca era o buna oportunitate sa atragi atentia tinerilor nemti asupra tarii reprezentate, care e in UE si pe care o finanteaza tatii lor, furnicute la marile companii din urbe, fiecare consuat si-a adus de acasa ce a avut mai atractiv: ungurii au venit cu harti rutiere, carti frumoase, magneti si insigne, dar si cu bucatari; romanii au venit cu brosuri printate la vreun Carabulea in curte; iar italienii cu venit cu degetul bine infipt- ca doar cine nu stie unde e Italia? Romanii sigur stiu ;)

La inceputul spectacolului, au urcat niste copii pe scena, de la Liceul de muzica... sa cante ceva legat de UE, cu mesaj de pace. Cantecul a ridicat in picioare jumatate de sala. Primii care s-au ridicat au fost romanii. Mie mi-a fost frica sa ma ridic, intrucat in stanga mea, o baba blonda si kilometrica nu a putut sa nu remarce numarul majoritar de copii colorati din cor... si a afirmat intr-o germana usor de dedus: “nu stiam ca Africa e in UE!”... mi-a fost frica si sa recunosc in gura mare ca nu vorbesc germana... si aveam de ce... ca raspunsl ei a fost o privire din cartile cu vrajitoare, dupa care a si plecat. Afara, ma uitam peste umar... :D

Deci: o sa primesc materiale pentru serile romanesti planificate deja! Ieeeeei!